Bucuria cea mare a Învierii a scuturat din temelii mentalitatea grosieră a omului infectată de păcat...
Punctul central al istoriei este fără îndoială marea minune a Învierii Mântuitorului Hristos, care învăluie într-o tainică lumină întreaga creaţie divină ce aştepta izbăvirea. O dată cu căderea în păcat prin neascultare şi prin lăcomia mâncării, mersul firesc al existenţei noastre a fost fundamental deturnat înspre direcţia nimicitoare a morţii. Tot dinamismul vieţii omeneşti era atras ca de un magnet spre o înfiorătoare lege a distrugerii, care arunca o umbră deasă asupra sensului existenţei însăşi. Păcatul rodea iremediabil ca un flagel sensibilitatea şi firava conştiinţă a fiinţei omeneşti, astfel încât omul disperat şi dezorientat se învârtea buimac într-un cerc vicios al plăcerii care provoca durere şi nu-şi mai găsea nicăieri rostul său.
În tot acest timp, Dumnezeu suspinând de durerea făpturii Sale, pregătea minuţios salvarea lumii din întunericul morţii. Chipul său rănit din fiinţa omenească aştepta vindecarea care să aducă lumina în adâncul deşert al pământului. Mântuirea din starea morţii existenţiale nu o putea săvârşi oricine, decât o Persoană care să aibă fire şi putere dumnezeiască spre a birui flagelul păcatului şi, în acelaşi timp, să posede fire şi dorinţă omenească, pentru ca salvarea să fie determinată de actul libertăţii omului. Omul înzestrat cu chipul lui Dumnezeu trebuia singur să iasă din mocirla păcatului pentru ca acest act al mântuirii să aibă eficienţă deplină. Dumnezeu în iubirea Sa „nebună” pentru om, nu putea să-i încalce libertatea şi să-l mântuiască cu forţa, hotărând astfel ca Fiul Său să ia „chip de rob”.
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, nu a socotit o înjosire acest fapt şi a primit chipul umil al robului, luând firea noastră căzută prin naşterea mai presus de fire din Sfânta Fecioară Maria. Fără să renunţe nici o clipă la firea Sa dumnezeiască, pe care a ascuns-o tainic sub umbra omenităţii, El a purtat povara păcatului şi a primit de bunăvoie orice suferinţă până la moarte, „şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2,8). A primit cu iubire dumnezeiască şi dorinţă omenească Crucea ca armă împotriva urgiei diavolului, vindecând prin ascultarea Sa neascultarea cea dintâi a omului. Coborând în întunericul iadului, El, Fiul lui Dumnezeu, a zdrobit zăvoarele sale, aducând celor de acolo, adormiţi întru nădejdea milei dumnezeieşti, lumina izbăvitoare a vieţii.
Dumnezeul Întrupat luând Crucea din dragoste pentru făptura Sa a coborât până în adâncurile iadului şi de acolo ca un Stăpân al vieţii şi al morţii a făcut să izbucnească ca un vulcan fiorul vieţii care biruie moartea. „Hristos a înviat…! Adevărat, a înviat!” Bucuria cea mare a Învierii a scuturat din temelii mentalitatea grosieră a omului infectată de păcat, transfigurând şi aducând o nouă perspectivă asupra vieţii. Lumea întreagă a fost pătrunsă de această bucurie imensă a ieşirii din întunericul neştiinţei, primind Adevărul ca fundament firesc al veşniciei. De aceea creştinii ortodocşi cântă în noaptea tainică a Învierii: „Iată, de acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt; deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit”.
De acum marea lucrare de eliberare a omenirii din robia păcatului şi a morţii săvârşită de Dumnezeu – Omul s-a încheiat. Urmează ca fiecare persoană umană să-şi găsească curajul şi echilibrul de a beneficia de ea, ieşind din întunericul necunoştinţei şi păşind apăsat pe poarta Adevărului şi a Libertăţii deschisă de Hristos. De acum nu mai suntem robi, ci liberi (Gal. 4,7), căci am fost răscumpăraţi prin sângele Crucii lui Hristos şi putem dobândi „înfierea” lui Dumnezeu. Dar aceasta este lucrarea noastră în care Dumnezeu nu intervine nechemat pentru a nu leza în vreun fel dorinţa şi libertatea personală a omului. El actul iubirii supreme l-a săvârşit: „Căci aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3,16), iar acum ne lasă pe noi să ne mişcăm liber pentru a ne regăsi rostul existenţial în drumul spre Înviere.
Singura cale spre Înviere şi spre bucuria cea adevărată este cea a lui Hristos: Crucea de viaţă făcătoare, semnul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu, a întâlnirii Cerului cu Pământul, prin care Hristos îmbrăţişează întreaga lume care suspină. Fără Cruce nu poate exista Înviere, de aceea Sfânta noastră Ortodoxie face o strânsă asociere între cele două repere ale renaşterii omului. Creştinii dreptmăritori cinstesc Crucea ca mijloc aducător de Înviere, după modelul lui Hristos: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim… Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea…”
Putem ieşi din negura păcatului doar pe drumul deschis de Hristos Mântuitorul, prin Cruce, care este „puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1,18). „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34), iar Crucea înseamnă însemnul ei binecuvântat care ne aduce „blândeţea lui David, răbdarea lui Iov, smerenia vameşului şi dragostea care niciodată nu cade” (Părintele Selafiil). Ea se însuşeşte prin rugăciunea neîncetată, postul cu înţelepciune, milostenia iubitoare şi trăirea în ritmul liturgic al slujbelor Bisericii, care ne conduc spre cunoaşterea Adevărului existenţial, astfel încât cu inimă curată să ne închinăm şi măritei Învieri.
Creştinismul s-a născut din Jertfa lui Dumnezeu pentru oameni şi va dăinui prin jertfa oamenilor pentru Dumnezeu (Răzvan Codrescu). Spiritul lumii aflat, însă, sub masca amăgirii şi a înşelării, desparte Crucea de Înviere pentru a zădărnicii lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Afirmaţia lui Nietzsche că „Dumnezeu a murit” constituie fundamentul lumii secularizate postmoderne, ilustrând paradigmatic o scufundare fără ieşire în negura Vinerii Mari, fără nici o perspectivă asupra vieţii. Această deschidere spre moarte se poate vindeca doar prin Crucea care aduce bucurie la toată lumea, mărturisind că „Hristos a înviat” şi făcând trecerea firească spre Duminica Paştilor a unei umanităţi biruitoare asupra patimilor morţii şi descoperitoare a vieţii veşnice infinit mai bogată în sens şi conţinut.
Poporul român a avut întotdeauna în decursul istoriei vocaţia tămăduitoare a Crucii în perspectiva asumării Învierii eshatologice. Plămădit din substanţa bogată a Latinităţii împodobită apoteotic cu lumina mântuitoare a Ortodoxiei, spiritul românesc a urmat de-a lungul vremilor chemarea la viaţa adevărată a lui Hristos. Mulţimea trăitorilor dreptei credinţe, pustnici, monahi, slujitori ai Bisericii, credincioşi simpli, al căror număr nimeni nu-l poate şti, precum şi bărbaţi vrednici ai naţiunii noastre, Sfântul voievod Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Sfântul voievod martir Constantin Brâncoveanu şi ai săi, martirii noştri Ion Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Nicolae Steinhardt, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Ion Gavrilă, dar şi duhovnicii plini de har dumnezeiesc Sfântul Daniil Sihastrul, Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovski, Sfântul Calinic de la Cernica, Arsenie Boca, Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Ilarion Argatu şi mulţi alţii ştiuţi şi neştiuţi, constituie pentru noi repere fundamentale ale câştigării Învierii prin asumarea Crucii. Să ne bucurăm împreună cu ei de Înviere, pentru că ei sunt tezaurul nostru în lumea civilizată a popoarelor lumii cu care păşim pe porţile veşniciei. „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos – Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă!”
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (38)
Subscribe to this comment's feed
scris de caesar, 05 aprilie, 2007
Invierea este un punct central al istoriei. Si mai mult, este un punct al istoriei. Sa nu uitam ca si anul in care suntem are ca punct de reper legatura cu credinta. A ignora acest aspect e ca si cum ai ignora istoria. Deci, credinta este un punct al istoriei.
Si altceva mai fals: Acei (UNII) membrii ai crestinismului fata de multe alte religii sunt continuatorii crestinismului din primul an (Dupa Hristos... daca ar fi sa-ti reamintesc) si dupa cum se foloseste des. Deci, istoria si Hristos au legatura. Si mai mult, au legatura cu Invierea. Cat despre alte religii, acestea pot fi urmarite istoric si datate. La fel ca si crestinismul. Diferenta e ca majoritatea s-au desprins din crestinism. Deci reprezinta deja ISTORIE. Iata de ce NU CONFUNDAM istoria cu crestinismul... au mers pas la pas.
Iar natura arfimatiilor din acest articol, dedicat Sarbatorilor Pascale (care istoric vorbind exista). Deci, nu vorbim de Invierea zeului crestin, vorbim (repet istoric) de invierea lui Hristos. Iar confuzii nu pot face decat cei care ignora un segment important al istoriei.
Si chiar daca ar fi cum zici, tocmai am explicat de ce acest articol, din punct de vedere istoric putem spune ca Invierea este un punct central. Confuzia, din nou o spun se regaseste la altii.
Si repet, nu exista confuzii la fel cum nu exista, istoric, MITUL Iisus.
Iar Biblia este plina de sensuri, metafore nu de lucruri exacte explicate stiintific.
Iar in continuare e de-a dreptul o eroare si o mare gafa sa spui "Credinciosul confuz" Exista credincios. Sunt confuzi cei care incearca sa justicie prin stiinta ceea ce nici macar stiinta inca nu le-a explicat. Aceasta as numi eu confuzie.
Iar povesti putem spune toti, basme putem inventa, iar aberatii putem scrie toti dar Credinta se traieste. Ceea ce nu e valabil pentru cei care vor sa explice (chiar daca nu au cum) ceea ce nu le este dat.
Si altceva mai fals: Acei (UNII) membrii ai crestinismului fata de multe alte religii sunt continuatorii crestinismului din primul an (Dupa Hristos... daca ar fi sa-ti reamintesc) si dupa cum se foloseste des. Deci, istoria si Hristos au legatura. Si mai mult, au legatura cu Invierea. Cat despre alte religii, acestea pot fi urmarite istoric si datate. La fel ca si crestinismul. Diferenta e ca majoritatea s-au desprins din crestinism. Deci reprezinta deja ISTORIE. Iata de ce NU CONFUNDAM istoria cu crestinismul... au mers pas la pas.
Iar natura arfimatiilor din acest articol, dedicat Sarbatorilor Pascale (care istoric vorbind exista). Deci, nu vorbim de Invierea zeului crestin, vorbim (repet istoric) de invierea lui Hristos. Iar confuzii nu pot face decat cei care ignora un segment important al istoriei.
Si chiar daca ar fi cum zici, tocmai am explicat de ce acest articol, din punct de vedere istoric putem spune ca Invierea este un punct central. Confuzia, din nou o spun se regaseste la altii.
Si repet, nu exista confuzii la fel cum nu exista, istoric, MITUL Iisus.
Iar Biblia este plina de sensuri, metafore nu de lucruri exacte explicate stiintific.
Iar in continuare e de-a dreptul o eroare si o mare gafa sa spui "Credinciosul confuz" Exista credincios. Sunt confuzi cei care incearca sa justicie prin stiinta ceea ce nici macar stiinta inca nu le-a explicat. Aceasta as numi eu confuzie.
Iar povesti putem spune toti, basme putem inventa, iar aberatii putem scrie toti dar Credinta se traieste. Ceea ce nu e valabil pentru cei care vor sa explice (chiar daca nu au cum) ceea ce nu le este dat.
-
- +1
-
-
scris de Lineker, 05 aprilie, 2007
Maria, cred ca mintea ta este o mare involburata, mereu confuza si dezechilibrata.
Evident, poti sa crezi ceea ce vrei, dar a considera un episod biblic ca fiind un mit, este o gafa de proportii nelimitate. Hristos nu este "zeul crestin", asa cum dulce te exprimi, ci o persoana istorica, atestata in timp, ce-i drept divino-umana (poate nu crezi asta), dar cat se poate de istorica si de "normala".
Daca confunzi Revelatia biblica cu mitologia, este problema ta, dar atunci nu prea esti indreptatita sa comentezi un articol de credinta personala si comunitara.
Considerand crestinismul o simpla religie, ca si celelalte, ai pierdut din start orice sansa de echilibru si intelegere corecta a existentei noastre... Pacat, ca pari o perosana agreabila si desteapta...
Evident, poti sa crezi ceea ce vrei, dar a considera un episod biblic ca fiind un mit, este o gafa de proportii nelimitate. Hristos nu este "zeul crestin", asa cum dulce te exprimi, ci o persoana istorica, atestata in timp, ce-i drept divino-umana (poate nu crezi asta), dar cat se poate de istorica si de "normala".
Daca confunzi Revelatia biblica cu mitologia, este problema ta, dar atunci nu prea esti indreptatita sa comentezi un articol de credinta personala si comunitara.
Considerand crestinismul o simpla religie, ca si celelalte, ai pierdut din start orice sansa de echilibru si intelegere corecta a existentei noastre... Pacat, ca pari o perosana agreabila si desteapta...
-
- +1
-
-
scris de maria, 06 aprilie, 2007
MARIA, CRED CA MINTEA TA ESTE O MARE INVOLBURATA, MEREU CONFUZA SI DEZECHILIBRATA.
Draga Lineker, încearca si concentreaza-te pe critica ideilor, nu pe atacul la persoana. Urmeaza-mi exemplul!
EVIDENT, POTI SA CREZI CEEA CE VREI, DAR A CONSIDERA UN EPISOD BIBLIC CA FIIND UN MIT, ESTE O GAFA DE PROPORTII NELIMITATE.
Ai tot dreptul sa crezi asta, doar ca pozitia ta intra in conflict cu aceea a marilor istorici ai religiei, începând cu Mircea Eliade, care considera multe episoade biblice, ca de exemplul Facerea, ca fiind mituri. Nu e nicicum singurul specialist însa care spune ca Biblia este o suma de mituri, asta ti-o poate confirma orice carte serioasa de istoria religiilor . . . ba chiar si una de istorie pur si simplu; citeste si tu cartile directorului Insitutului de Arheologie al Universitatii din TelAviv, domnul Israel Finkelstein, ca sa afli ca cele mai multe episoade marcante ale Bibliei (Vechiului Testament) sunt mituri toata ziua (si toata noaptea). Iar concluzia lui nu face decât sa confirme pozitia deja veche a scolii de critica textuala si istorie a religiei.
HRISTOS NU ESTE \"ZEUL CRESTIN\", ASA CUM DULCE TE EXPRIMI, CI O PERSOANA ISTORICA, ATESTATA IN TIMP, CE-I DREPT DIVINO-UMANA (POATE NU CREZI ASTA), DAR CAT SE POATE DE ISTORICA SI DE \"NORMALA\".
Nu. Te înseli aici!
Isus nu este o persoana istorica, si de aceea n-ai sa înveti niciodata la istorie despre un personaj istoric numit Isus.
Si asta pentru ca chestiunea este incerta: istoria n-a putut stabili cu acel minim nivel de certitudine necesar, ca Isus a fost o persoana istorica. Toate marturiile, atât interne (biblice) cat si externe, sufera de mari probleme, mergând de la invaliditatea istoricitatii datorata caracterului de simpla citare a pozitiei crestine de catre sursa externa, pâna la frauda grosolana, asa cum prea bine stim ca este cazul cu lucrarea de istorie a lui Iozefus.
In plus, banalitatea personalitatii lui Isus (zeu-om, minuni, tamaduiri, escatologie, convingeri religioase specifice epocii, diverse date "biografice", nume si trasaturi care-l apropie de alte personaje de mit religios care l-au prededat în panteonul asiatic al Romei, etc., toate astea vin si ele în sprijinul ideii ca n-a fost un personaj istoric. Personal, eu inclin sa cred ca a fost totusi un personaj istoric, evident fara sa cred diversele exagerari cu care traditia orala (povestea lui Isus a trecut printr-o lunguta perioada de traditie orala, înainte de a fi fixata textual, iar atunci când a fost fixata, au existat o multitudine de povestioare, care mai de care mai fabuloase) . . . Dar ce cred eu conteaza mai putin. Obervatia mea s-a vrut o rectificare necesara, fie ca ne place, fie ca nu.
DACA CONFUNZI REVELATIA BIBLICA CU MITOLOGIA, ESTE PROBLEMA TA, DAR ATUNCI NU PREA ESTI INDREPTATITA SA COMENTEZI UN ARTICOL DE CREDINTA PERSONALA SI COMUNITARA.
Realitatea le confunda, nu eu!!!
Nu eu sunt aceea care emite opinia asta, ci specialistii. Ca asta îti deranjeaza sensibilitatea de credincios, pot întelege, dar si tu trebuie sa întelegi ca drept la cuvânt avem cu totii, iar toleranta este, trebuie sa fie, o trasatura a unui credincios veritabil.
Atacul la persoana, asa cum l-ai practicat în deschiderea mesajului tau, NU ARE CE CAUTA într-o discutie principiala, si cu atât mai putin trebuie ca el sa provina din partea unui credincios, pentru care morala, cica, are o importanta cu totul speciala . . .
CONSIDERAND CRESTINISMUL O SIMPLA RELIGIE, CA SI CELELALTE, AI PIERDUT DIN START ORICE SANSA DE ECHILIBRU SI INTELEGERE CORECTA A EXISTENTEI NOASTRE... PACAT, CA PARI O PEROSANA AGREABILA SI DESTEAPTA...
Pentru mine crestinismul nu este o religie ca si celelalte. Sunt nascuta în traditia ortodoxa, sunt marcata, ca toti românii si europenii, de cultura, filozofia si morala crestina. Oricât de obiectiva as spera sa fiu, crestinismul trece si la mine înaintea oricarei alte religii. Asta nu ma împiedica însa sa nu vad realitatea evidenta, anume ca si crestinismul este o religie ca oricare alta. Nu cred în supranatural. Daca eu, sau tu, sau altii, vor insista sa faca din crestinism "religia cea mai adevarata dintre toate", asta nu va schimba ridiculul pozitiei în care ne punem: am avea aerul unui strutz care îsi vâra capul în nisip . . . Dar asta conteaza mai putin: fiecare e liber sa aleaga pozitia pe care o apara.
Critica mea a fost cât se poate de orientata, anume contra ideii care sustine ca ce spune religia este tot aia cu ce spune istoria
Draga Lineker, încearca si concentreaza-te pe critica ideilor, nu pe atacul la persoana. Urmeaza-mi exemplul!
EVIDENT, POTI SA CREZI CEEA CE VREI, DAR A CONSIDERA UN EPISOD BIBLIC CA FIIND UN MIT, ESTE O GAFA DE PROPORTII NELIMITATE.
Ai tot dreptul sa crezi asta, doar ca pozitia ta intra in conflict cu aceea a marilor istorici ai religiei, începând cu Mircea Eliade, care considera multe episoade biblice, ca de exemplul Facerea, ca fiind mituri. Nu e nicicum singurul specialist însa care spune ca Biblia este o suma de mituri, asta ti-o poate confirma orice carte serioasa de istoria religiilor . . . ba chiar si una de istorie pur si simplu; citeste si tu cartile directorului Insitutului de Arheologie al Universitatii din TelAviv, domnul Israel Finkelstein, ca sa afli ca cele mai multe episoade marcante ale Bibliei (Vechiului Testament) sunt mituri toata ziua (si toata noaptea). Iar concluzia lui nu face decât sa confirme pozitia deja veche a scolii de critica textuala si istorie a religiei.
HRISTOS NU ESTE \"ZEUL CRESTIN\", ASA CUM DULCE TE EXPRIMI, CI O PERSOANA ISTORICA, ATESTATA IN TIMP, CE-I DREPT DIVINO-UMANA (POATE NU CREZI ASTA), DAR CAT SE POATE DE ISTORICA SI DE \"NORMALA\".
Nu. Te înseli aici!
Isus nu este o persoana istorica, si de aceea n-ai sa înveti niciodata la istorie despre un personaj istoric numit Isus.
Si asta pentru ca chestiunea este incerta: istoria n-a putut stabili cu acel minim nivel de certitudine necesar, ca Isus a fost o persoana istorica. Toate marturiile, atât interne (biblice) cat si externe, sufera de mari probleme, mergând de la invaliditatea istoricitatii datorata caracterului de simpla citare a pozitiei crestine de catre sursa externa, pâna la frauda grosolana, asa cum prea bine stim ca este cazul cu lucrarea de istorie a lui Iozefus.
In plus, banalitatea personalitatii lui Isus (zeu-om, minuni, tamaduiri, escatologie, convingeri religioase specifice epocii, diverse date "biografice", nume si trasaturi care-l apropie de alte personaje de mit religios care l-au prededat în panteonul asiatic al Romei, etc., toate astea vin si ele în sprijinul ideii ca n-a fost un personaj istoric. Personal, eu inclin sa cred ca a fost totusi un personaj istoric, evident fara sa cred diversele exagerari cu care traditia orala (povestea lui Isus a trecut printr-o lunguta perioada de traditie orala, înainte de a fi fixata textual, iar atunci când a fost fixata, au existat o multitudine de povestioare, care mai de care mai fabuloase) . . . Dar ce cred eu conteaza mai putin. Obervatia mea s-a vrut o rectificare necesara, fie ca ne place, fie ca nu.
DACA CONFUNZI REVELATIA BIBLICA CU MITOLOGIA, ESTE PROBLEMA TA, DAR ATUNCI NU PREA ESTI INDREPTATITA SA COMENTEZI UN ARTICOL DE CREDINTA PERSONALA SI COMUNITARA.
Realitatea le confunda, nu eu!!!
Nu eu sunt aceea care emite opinia asta, ci specialistii. Ca asta îti deranjeaza sensibilitatea de credincios, pot întelege, dar si tu trebuie sa întelegi ca drept la cuvânt avem cu totii, iar toleranta este, trebuie sa fie, o trasatura a unui credincios veritabil.
Atacul la persoana, asa cum l-ai practicat în deschiderea mesajului tau, NU ARE CE CAUTA într-o discutie principiala, si cu atât mai putin trebuie ca el sa provina din partea unui credincios, pentru care morala, cica, are o importanta cu totul speciala . . .
CONSIDERAND CRESTINISMUL O SIMPLA RELIGIE, CA SI CELELALTE, AI PIERDUT DIN START ORICE SANSA DE ECHILIBRU SI INTELEGERE CORECTA A EXISTENTEI NOASTRE... PACAT, CA PARI O PEROSANA AGREABILA SI DESTEAPTA...
Pentru mine crestinismul nu este o religie ca si celelalte. Sunt nascuta în traditia ortodoxa, sunt marcata, ca toti românii si europenii, de cultura, filozofia si morala crestina. Oricât de obiectiva as spera sa fiu, crestinismul trece si la mine înaintea oricarei alte religii. Asta nu ma împiedica însa sa nu vad realitatea evidenta, anume ca si crestinismul este o religie ca oricare alta. Nu cred în supranatural. Daca eu, sau tu, sau altii, vor insista sa faca din crestinism "religia cea mai adevarata dintre toate", asta nu va schimba ridiculul pozitiei în care ne punem: am avea aerul unui strutz care îsi vâra capul în nisip . . . Dar asta conteaza mai putin: fiecare e liber sa aleaga pozitia pe care o apara.
Critica mea a fost cât se poate de orientata, anume contra ideii care sustine ca ce spune religia este tot aia cu ce spune istoria
-
- -1
-
-
scris de Lineker, 06 aprilie, 2007
Imi pare rau ca ai considerat pozitia mea un atac la persoana. Nu a fost nici pe departe asa ceva..., iar daca am lasat sa se inteleaga asta, imi cer iertare.
Se pare ca pozitiile noastre sunt diametral opuse. Asta e, se mai intampla. Tu te situezi pe linia istoriei religiilor, luand de bune toate elementele gasite acolo, iar eu sunt categoric integrat in sfera crestinismului ca mod de viata si optiune personala, fara sa fiu un strutz care joaca hora unirii cu capul in nisip. Personal am mari rezerve fata de "parerile" specialistilor din istoria religiilor, sunt destul de pamantesti si limitate, fara nici un dram de vitalitate care sa-ti aduca ceva folositor. Mi-am insusit si-mi asum pe deplin pozitia altor "specialisti", stiintific la fel de valorosi, dar care imi ofera si altceva decat teorii si idei: Sfintii Parinti ai Bisericii. Ei imi ofera viata adevarata cu multa bucurie si iubire prin care nu cred, ci stiu ca Hristos este singurul Dumnezeu adevarat si numai El imi aduce calea spre VIATA. El cuprinde si istoria si metaistoria, asa ca oricand ma voi situa pe pozitie apologetica, chiar daca voi fi etichetat drept intolerant, habotnic, fundamentalist, fascist, terorist, etc. Nu ma deranjeaza atata vreme cat stiu ca nu sunt asa, dar evident sunt deschis oricarei discutii in limitele respectului si a bunului simt. In rest, toate cele bune! HRISTOS A INVIAT!
Se pare ca pozitiile noastre sunt diametral opuse. Asta e, se mai intampla. Tu te situezi pe linia istoriei religiilor, luand de bune toate elementele gasite acolo, iar eu sunt categoric integrat in sfera crestinismului ca mod de viata si optiune personala, fara sa fiu un strutz care joaca hora unirii cu capul in nisip. Personal am mari rezerve fata de "parerile" specialistilor din istoria religiilor, sunt destul de pamantesti si limitate, fara nici un dram de vitalitate care sa-ti aduca ceva folositor. Mi-am insusit si-mi asum pe deplin pozitia altor "specialisti", stiintific la fel de valorosi, dar care imi ofera si altceva decat teorii si idei: Sfintii Parinti ai Bisericii. Ei imi ofera viata adevarata cu multa bucurie si iubire prin care nu cred, ci stiu ca Hristos este singurul Dumnezeu adevarat si numai El imi aduce calea spre VIATA. El cuprinde si istoria si metaistoria, asa ca oricand ma voi situa pe pozitie apologetica, chiar daca voi fi etichetat drept intolerant, habotnic, fundamentalist, fascist, terorist, etc. Nu ma deranjeaza atata vreme cat stiu ca nu sunt asa, dar evident sunt deschis oricarei discutii in limitele respectului si a bunului simt. In rest, toate cele bune! HRISTOS A INVIAT!
-
- +1
-
-
scris de maria, 06 aprilie, 2007
INVIEREA ESTE UN PUNCT CENTRAL AL ISTORIEI. SI MAI MULT, ESTE UN PUNCT AL ISTORIEI. SA NU UITAM CA SI ANUL IN CARE SUNTEM ARE CA PUNCT DE REPER LEGATURA CU CREDINTA. A IGNORA ACEST ASPECT E CA SI CUM AI IGNORA ISTORIA. DECI, CREDINTA ESTE UN PUNCT AL ISTORIEI.
Inca o data, cred ca argumentul tau se bazeaza pe o confuzie, si înca una fortuita, între istoricitatea învierii (pe care o contest) si istoricitatea impunerii unui calendar de catre un cult religios care la un anumit moment a preluat puterea in imperiu. Sper ca acum intelegi de ce calendarul nu reprezinta un argument de istoricitate in sine.
SI ALTCEVA MAI FALS: ACEI (UNII) MEMBRII AI CRESTINISMULUI FATA DE MULTE ALTE RELIGII SUNT CONTINUATORII CRESTINISMULUI DIN PRIMUL AN (DUPA HRISTOS... DACA AR FI SA-TI REAMINTESC) SI DUPA CUM SE FOLOSESTE DES.
Da, si? Care este legatura cu afirmatia mea?
DECI, ISTORIA SI HRISTOS AU LEGATURA.
Nimemi nu contesta faptul ca Hristos a marcat. Ce am contestat, a fost istoricitatea învierii, ca la ea se referea textul ca si cum era fapt istoric, ori asta implica si istoricitatea personajului, în speta a lui Isus. In mod poate surprizator pentru tine, nu numai personajele reale au impact asupra istoriei, ci si acelea legendare: pentru zeii Asiei, s-au purtat adesea razboaie, si asta evident nu înseamna ca ei exista . . . Ca orice idee umana, si ideea de Hristos, sau Atis, sau Mitra, sau Mazda, sau Baal, sau Horus, sau El, sau Alah (zeu anteislamic!), au o influenta certa la nivel istoric. Doar ca asta nu constituie o dovada a existentei lor . . .
SI MAI MULT, AU LEGATURA CU INVIEREA.
Arata-mi o singura carte de istorie la nivel universitar, care la capitolul istoria Palestinei (romane) din acea perioada afirma ca Invierea este un fapt istoric! Ea nu e . . . e doar un articol de credinta a unui cult, anume crestinismul. Alte culte au alte articole de credinta, iar stiinta (istoria) n-are cum sa emita afirmatia ca Invierea este un fapt istoric, din lipsa de argumente. Nu trebuie confundata credinta cu stiinta. Faptul ca Roma exista, nu implica deloc, de ex., ca fondatorul ei Romulus si el a existat asa cum pretinde legenda, si cu atât mai putin ca acesta s-a nascut din fecioara (ca si Isus) si ca s-a înaltat la ceruri sa traiasca printre zei (la fel ca si Isus), sau ca a fost el însusi zeu (la fel cum se pretinde si despre Isus), cum credeau romanii care l-au adorat, în temple construite în acest scop, sub numele de "Chirinus". Mitul este o afacere, realitatea alta . . .
CAT DESPRE ALTE RELIGII, ACESTEA POT FI URMARITE ISTORIC SI DATATE. LA FEL CA SI CRESTINISMUL. DIFERENTA E CA MAJORITATEA S-AU DESPRINS DIN CRESTINISM. DECI REPREZINTA DEJA ISTORIE. IATA DE CE NU CONFUNDAM ISTORIA CU CRESTINISMUL... AU MERS PAS LA PAS.
Ca religiile pot fi studiate de istorie, asta nu inseamna ca zeii lor sunt reali; inseamna doar ca putem studia convingerile oamenilor in aceasta chestiune, ca si efectele lor la nive istoric.
IAR NATURA ARFIMATIILOR DIN ACEST ARTICOL, DEDICAT SARBATORILOR PASCALE (CARE ISTORIC VORBIND EXISTA).
Da, Pastele exista, este o veche sarbatoare evreiasca, care a influentat dealtfel si ritul Euharistiei crestine. Astfel, tipicul liturghiei crestine chiar daca este o copie a oficierii mitraice (ca si botezul), ea are si origini în epoca apostolica ("apostolic" în sens stiintific, adica epoca predicatorilor ambulanti), în iudaism si al sau "ospat pascal"; initial împartasania se numea "frângerea pâinii" ca si ospatul pascal evreisc, preluând doar ulterior denumirea de împartasanie sau comuniune, sub influenta modelului orfic. Caci ritul împartasaniei a suferit de-a lungul timpului modificari documentate, evoluând astfel de la o "agapa" adica un "chef cu potol de-acasa" (asa cum ne arata documentul crestin de la sfârsitul primului secol numit "Didahia celor 12 apostoli") la un ritual unde preotul îti serveste un dumicat de pâine si o gura de vin. Astfel de practici rituale existau si în mitraism (care a precedat crestinismul), dar si în cultul zeului Dionisos ("omofagia"), ca si la comunitatile orfice, toate culte care au prededat crestinismul.
DECI, NU VORBIM DE INVIEREA ZEULUI CRESTIN, VORBIM (REPET ISTORIC) DE INVIEREA LUI HRISTOS.
Amice, insistenta de a repeta o afirmatie n-o face mai adevarata decat este. Invierea lui Hristos este tot atat de "istorica" ca si plimbarea lu Mohamed printre stele calare pe înaripatul cal Burac al îngerului Gabriel . . . cred ca am fost suficient de clara când am explicat eroarea confuziei discursului . . . Nu e ce spun eu, ci ce spun cartile de antropologie a religiei, manuale studiate în toate colegiile lumii civilizate. Dumneata ai toata libertatea de a-ti pastra opinia, oricât de rupta de realitate ar fi ea, dar evident si restul lumii are dreptul s-o critice si sa se amuze pe seama ei . . .
IAR CONFUZII NU POT FACE DECAT CEI CARE IGNORA UN SEGMENT IMPORTANT AL ISTORIEI.
Ca de exemplu?
SI CHIAR DACA AR FI CUM ZICI, TOCMAI AM EXPLICAT DE CE ACEST ARTICOL, DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC PUTEM SPUNE CA INVIEREA ESTE UN PUNCT CENTRAL. CONFUZIA, DIN NOU O SPUN SE REGASESTE LA ALTII.
Da, Invierea reprezinta un reper in stabilirea si impunerea unui nou calendar, care este al nostru al tuturor, si prin stralucirea civilizatiei europene a devenit calendarul prin definitie, doar ca asta nu face învierea fapt istoric.
SI REPET, NU EXISTA CONFUZII LA FEL CUM NU EXISTA, ISTORIC, MITUL IISUS.
Pai nu istoria defineste si studiaza miturile, ci anumite discipline specializate precum istoria religiei, antropologia religiei, sociologia religie si filozofia religiei. Iar pentru istoria religiei, povestea lui Isus este un mit; pune mânutza pe oricare serioasa de istoria crestinismului, si vezi cu ochisorii matale asta.
IAR BIBLIA ESTE PLINA DE SENSURI, METAFORE NU DE LUCRURI EXACTE EXPLICATE STIINTIFIC.
Corect, nimeni nu contesta asta. Biblia este si o lucrare literar, si e normal sa contina metafore.
IAR IN CONTINUARE E DE-A DREPTUL O EROARE SI O MARE GAFA SA SPUI "CREDINCIOSUL CONFUZ" EXISTA CREDINCIOS. SUNT CONFUZI CEI CARE INCEARCA SA JUSTICIE PRIN STIINTA CEEA CE NICI MACAR STIINTA INCA NU LE-A EXPLICAT. ACEASTA AS NUMI EU CONFUZIE.
Nu este ce spun eu, ci ce spune un manual de antropologie predat in colegiile canadiene, si probabil, sub o forma sau alta, peste tot în lumea civilizata. Stiinta (prin disciplinele pe care ti le-am enuntat mai sus) poate dovedi ca zeii religiilor primitive, cu origini in preistorie, sunt imaginari. Astfel, zeul crestinismului, Dumnezeu adica, întrucât este acelasi zeu cu cel al iudaismului Torei, poate fi dovedit ca fiind pura imaginatie. De aceea istoria crestinismului vorbeste despre mitul Facerii, mitul cuceririi violenta a Canaan-ului, mitul Iesirii (Exodului), mitul Patriarhilor, etc.
IAR POVESTI PUTEM SPUNE TOTI, BASME PUTEM INVENTA, IAR ABERATII PUTEM SCRIE TOTI DAR CREDINTA SE TRAIESTE.
Adevarat graiesti.
CEEA CE NU E VALABIL PENTRU CEI CARE VOR SA EXPLICE (CHIAR DACA NU AU CUM) CEEA CE NU LE ESTE DAT
Faptul ca traiesti credinta dumitale, asta nu-i face automat dogmele veridice. Daca întelegi asta, e totul ok. Traieste-ti credinta, permite si celorlalti sa-ti atraga atentia când o mai confunzi cu stiinta, si astfel nu avem nici o problema unii cu altii.
Inca o data, cred ca argumentul tau se bazeaza pe o confuzie, si înca una fortuita, între istoricitatea învierii (pe care o contest) si istoricitatea impunerii unui calendar de catre un cult religios care la un anumit moment a preluat puterea in imperiu. Sper ca acum intelegi de ce calendarul nu reprezinta un argument de istoricitate in sine.
SI ALTCEVA MAI FALS: ACEI (UNII) MEMBRII AI CRESTINISMULUI FATA DE MULTE ALTE RELIGII SUNT CONTINUATORII CRESTINISMULUI DIN PRIMUL AN (DUPA HRISTOS... DACA AR FI SA-TI REAMINTESC) SI DUPA CUM SE FOLOSESTE DES.
Da, si? Care este legatura cu afirmatia mea?
DECI, ISTORIA SI HRISTOS AU LEGATURA.
Nimemi nu contesta faptul ca Hristos a marcat. Ce am contestat, a fost istoricitatea învierii, ca la ea se referea textul ca si cum era fapt istoric, ori asta implica si istoricitatea personajului, în speta a lui Isus. In mod poate surprizator pentru tine, nu numai personajele reale au impact asupra istoriei, ci si acelea legendare: pentru zeii Asiei, s-au purtat adesea razboaie, si asta evident nu înseamna ca ei exista . . . Ca orice idee umana, si ideea de Hristos, sau Atis, sau Mitra, sau Mazda, sau Baal, sau Horus, sau El, sau Alah (zeu anteislamic!), au o influenta certa la nivel istoric. Doar ca asta nu constituie o dovada a existentei lor . . .
SI MAI MULT, AU LEGATURA CU INVIEREA.
Arata-mi o singura carte de istorie la nivel universitar, care la capitolul istoria Palestinei (romane) din acea perioada afirma ca Invierea este un fapt istoric! Ea nu e . . . e doar un articol de credinta a unui cult, anume crestinismul. Alte culte au alte articole de credinta, iar stiinta (istoria) n-are cum sa emita afirmatia ca Invierea este un fapt istoric, din lipsa de argumente. Nu trebuie confundata credinta cu stiinta. Faptul ca Roma exista, nu implica deloc, de ex., ca fondatorul ei Romulus si el a existat asa cum pretinde legenda, si cu atât mai putin ca acesta s-a nascut din fecioara (ca si Isus) si ca s-a înaltat la ceruri sa traiasca printre zei (la fel ca si Isus), sau ca a fost el însusi zeu (la fel cum se pretinde si despre Isus), cum credeau romanii care l-au adorat, în temple construite în acest scop, sub numele de "Chirinus". Mitul este o afacere, realitatea alta . . .
CAT DESPRE ALTE RELIGII, ACESTEA POT FI URMARITE ISTORIC SI DATATE. LA FEL CA SI CRESTINISMUL. DIFERENTA E CA MAJORITATEA S-AU DESPRINS DIN CRESTINISM. DECI REPREZINTA DEJA ISTORIE. IATA DE CE NU CONFUNDAM ISTORIA CU CRESTINISMUL... AU MERS PAS LA PAS.
Ca religiile pot fi studiate de istorie, asta nu inseamna ca zeii lor sunt reali; inseamna doar ca putem studia convingerile oamenilor in aceasta chestiune, ca si efectele lor la nive istoric.
IAR NATURA ARFIMATIILOR DIN ACEST ARTICOL, DEDICAT SARBATORILOR PASCALE (CARE ISTORIC VORBIND EXISTA).
Da, Pastele exista, este o veche sarbatoare evreiasca, care a influentat dealtfel si ritul Euharistiei crestine. Astfel, tipicul liturghiei crestine chiar daca este o copie a oficierii mitraice (ca si botezul), ea are si origini în epoca apostolica ("apostolic" în sens stiintific, adica epoca predicatorilor ambulanti), în iudaism si al sau "ospat pascal"; initial împartasania se numea "frângerea pâinii" ca si ospatul pascal evreisc, preluând doar ulterior denumirea de împartasanie sau comuniune, sub influenta modelului orfic. Caci ritul împartasaniei a suferit de-a lungul timpului modificari documentate, evoluând astfel de la o "agapa" adica un "chef cu potol de-acasa" (asa cum ne arata documentul crestin de la sfârsitul primului secol numit "Didahia celor 12 apostoli") la un ritual unde preotul îti serveste un dumicat de pâine si o gura de vin. Astfel de practici rituale existau si în mitraism (care a precedat crestinismul), dar si în cultul zeului Dionisos ("omofagia"), ca si la comunitatile orfice, toate culte care au prededat crestinismul.
DECI, NU VORBIM DE INVIEREA ZEULUI CRESTIN, VORBIM (REPET ISTORIC) DE INVIEREA LUI HRISTOS.
Amice, insistenta de a repeta o afirmatie n-o face mai adevarata decat este. Invierea lui Hristos este tot atat de "istorica" ca si plimbarea lu Mohamed printre stele calare pe înaripatul cal Burac al îngerului Gabriel . . . cred ca am fost suficient de clara când am explicat eroarea confuziei discursului . . . Nu e ce spun eu, ci ce spun cartile de antropologie a religiei, manuale studiate în toate colegiile lumii civilizate. Dumneata ai toata libertatea de a-ti pastra opinia, oricât de rupta de realitate ar fi ea, dar evident si restul lumii are dreptul s-o critice si sa se amuze pe seama ei . . .
IAR CONFUZII NU POT FACE DECAT CEI CARE IGNORA UN SEGMENT IMPORTANT AL ISTORIEI.
Ca de exemplu?
SI CHIAR DACA AR FI CUM ZICI, TOCMAI AM EXPLICAT DE CE ACEST ARTICOL, DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC PUTEM SPUNE CA INVIEREA ESTE UN PUNCT CENTRAL. CONFUZIA, DIN NOU O SPUN SE REGASESTE LA ALTII.
Da, Invierea reprezinta un reper in stabilirea si impunerea unui nou calendar, care este al nostru al tuturor, si prin stralucirea civilizatiei europene a devenit calendarul prin definitie, doar ca asta nu face învierea fapt istoric.
SI REPET, NU EXISTA CONFUZII LA FEL CUM NU EXISTA, ISTORIC, MITUL IISUS.
Pai nu istoria defineste si studiaza miturile, ci anumite discipline specializate precum istoria religiei, antropologia religiei, sociologia religie si filozofia religiei. Iar pentru istoria religiei, povestea lui Isus este un mit; pune mânutza pe oricare serioasa de istoria crestinismului, si vezi cu ochisorii matale asta.
IAR BIBLIA ESTE PLINA DE SENSURI, METAFORE NU DE LUCRURI EXACTE EXPLICATE STIINTIFIC.
Corect, nimeni nu contesta asta. Biblia este si o lucrare literar, si e normal sa contina metafore.
IAR IN CONTINUARE E DE-A DREPTUL O EROARE SI O MARE GAFA SA SPUI "CREDINCIOSUL CONFUZ" EXISTA CREDINCIOS. SUNT CONFUZI CEI CARE INCEARCA SA JUSTICIE PRIN STIINTA CEEA CE NICI MACAR STIINTA INCA NU LE-A EXPLICAT. ACEASTA AS NUMI EU CONFUZIE.
Nu este ce spun eu, ci ce spune un manual de antropologie predat in colegiile canadiene, si probabil, sub o forma sau alta, peste tot în lumea civilizata. Stiinta (prin disciplinele pe care ti le-am enuntat mai sus) poate dovedi ca zeii religiilor primitive, cu origini in preistorie, sunt imaginari. Astfel, zeul crestinismului, Dumnezeu adica, întrucât este acelasi zeu cu cel al iudaismului Torei, poate fi dovedit ca fiind pura imaginatie. De aceea istoria crestinismului vorbeste despre mitul Facerii, mitul cuceririi violenta a Canaan-ului, mitul Iesirii (Exodului), mitul Patriarhilor, etc.
IAR POVESTI PUTEM SPUNE TOTI, BASME PUTEM INVENTA, IAR ABERATII PUTEM SCRIE TOTI DAR CREDINTA SE TRAIESTE.
Adevarat graiesti.
CEEA CE NU E VALABIL PENTRU CEI CARE VOR SA EXPLICE (CHIAR DACA NU AU CUM) CEEA CE NU LE ESTE DAT
Faptul ca traiesti credinta dumitale, asta nu-i face automat dogmele veridice. Daca întelegi asta, e totul ok. Traieste-ti credinta, permite si celorlalti sa-ti atraga atentia când o mai confunzi cu stiinta, si astfel nu avem nici o problema unii cu altii.
-
- -1
-
-
scris de maria, 06 aprilie, 2007
PERSONAL AM MARI REZERVE FATA DE "PARERILE" SPECIALISTILOR DIN ISTORIA RELIGIILOR, SUNT DESTUL DE PAMANTESTI SI LIMITATE, FARA NICI UN DRAM DE VITALITATE CARE SA-TI ADUCA CEVA FOLOSITOR.
E adevarat ca opiniile specialistilor, si asta din orice ramura stiintifica, sunt si "pamântesti" si "limitate", ca sa nu mai zic ca nu-s întotdeauna verdice. Trebuie admis asta!
Doar ca daca opiniile celor care sunt calificati dedicati în a judeca o anumita chestiune, cei specializati într-o anumita arie a cunoasterii umane, sunt limitati (si sunt!), închipuie-ti cum sunt cei care n-au nici macar acest statut.
Daca cei obligati prin statut sa respecte principiile gândirii corecte (logica) ca si metoda de analiza si testare obiectiva ("metoda stiintifica") se dovedesc a fi limitati, închipui-ti cum sunt cei care habar n-au de aceste tehnici concepute exact pentru a diminua riscul de eroare!
In stiinta, ipotezele (în izbitor contrast cu acelea din alte arii ale existentei umane), sunt testate cu gândul de a fi dovedite ca false ("principiul falsificabilitatii" care sta la baza emiterii oricarei teorii stiintifice), pe când în religie, lucrurile sunt luate drept veridice fara a fi testate sau analizate logic, si mai rau, nici macar nu este permis sa le pui la îndoiala caracterul veridic (vezi definitia "dogmei").
De aceea religia a înregistrat permanent esecuri în diverse chestiuni pe masura ce cunoasterea umana a evoluat. De aceea influenta ei a scazut în termeni de metoda de cunoastere, pâna la a deveni în lumea de azi practic zero.
Apoi tu vorbesti desrpre "vitalitate". Nu stiu ce sa spun aici, caci nu stiu cum definesti tu vitalitatea . . . Personal, nu vad prea multa vitalitate în crestinism, sau religie în general, dar poate asta e pentru ca definitia mea nu este si a ta în chestiunea vitalitatii.
MI-AM INSUSIT SI-MI ASUM PE DEPLIN POZITIA ALTOR "SPECIALISTI", STIINTIFIC LA FEL DE VALOROSI, DAR CARE IMI OFERA SI ALTCEVA DECAT TEORII SI IDEI: SFINTII PARINTI AI BISERICII.
Trebuie sa fi atent la sensul termenului "teorie", care in stiinta nu are acelasi caracter periorativ ca în vorbirea curenta; în stiinta o teorie este o ipoteza confirmata de cel putin un test aplicat cu scopul de a o respinge; astfel, o teorie în stiinta este un 'adevar stiintific".
Acum tu zici specialistii tai sunt tot atât de valorosi stiintific. Asta nu poate fi adevarat, caci acesti Sfinti Parinti nu numai ca n-au aplicat în demersurile lor cognitive metoda stiintifica, dar nici macar nu puteau s-o aplice, caci aceasta nu fusese nici formulata, ci cu atât mai putin adoptata. Bietii Sfinti, au ignorat, asa cum este prea simplu sa dovedim, pâna si pricipiile logicii aristoteliciene, care totusi aparuse deja de sute de ani! Mai zici tu ca preferi ideile Sfintilor Parinti ai Bisericii crestine (ortodoxe). Si eu as vrea sa fac asta!
Numai ca cercetându-le biografiile si afirmatiile, am conchis ca ar însemna sa ma las înselata . . .
Sa aleg ce poate fi de mai proasta calitate dintr-o oferta ideatica anume.
Sa arat de ce spun asta, trecând în revista câtiva dintre acesti Sfinti Parinti:
Sfântul Clement-romanul credea ca Dumnezeu a lasat pe pamânt pasarea fenix care renaste o data la 500 de ani din propria cenusa, si ca asta e un important semn si dovada a reînvierii lui Isus Cristos si a celor care cred în el. Inutil sa-ti spun, banuiesc, ca pasarea fenix este un mit, si ca chiar în perioada în care el scria aceste gânduri, existau oameni, învatati ai timpului ala, care se cracanau de rîs auzindu-i prostioarele . . .
Altul: Creatorul Canonului biblic, anume Sfântul Parinte Irineu, si el da cu stângu-n dreptu, justificând limitarea Canonului sau la doar 4 evanghelii din multe altele existente pe atunci, cu argumentul tare (tare hilar adica) ca si mârtzoagele au si ele 4 picioare pe care sa se sprijine . . .
Altul: Sfântul Vasile cel Mare, în "Hexameronul" sau, accepta ca pamântul este centrul lumii si în jurul lui se învârtesc si Soarele, ca si toate stelele cerului (modelul ptolemeic uzual pe atunci) . . . bietul n-are nimic pertinent si valoros de adaugat, în ciuda pretinsei "inspiratii divine" cu care l-au dotat generatiile de crestini dupa el.
Altul: Sfântul Ioan Gura de Aur ("Hrisostom"), în "Omiliile" lui, suduie sau citeaza smecher din cei care suduie evreii, de poti sa zici ca Hitler e un mic copil . . .(iata un citat din Omiliile lui Hrisostom: "Evreii îsi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de întâlnire pentru ucigasii lui Hristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [ . . . ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un bâlci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.")
Acum sa luam si un mare teolog crestin: Origene (care desi nu este un Sfânt Parinte al Bisericii este totusi cel mai mare apologet crestin al tuturor timpurilor, care a influentat enorm Sfinti Parinti ca Vasile cel Mare si Grigore de Nazianz) s-a castrat singur, fiind convins ca asta o sa-l mântuie pentru ca asa scrie la Scriptura (si chiar scrie, din pacate . . .). Tot el, ca si multi altii Sfinti Parinti, credea ca astrii sunt pusi în miscare de îngeri . . .
Acesti "Sfinti Parinti", dupa cum vedem, or fi ei sfinti (notiune tare vaga . . .), dar destepti sau inspirati de o divinitate nu sunt! Doar daca divinitatea aia nu îsi rîde de ei, adica doar daca nu este malefica . . .
Dupa cum poti sa constati, ei sunt din aceeasi categorie cu cei care se paruiau prin Sinoade Ecumenice (acest "mic" detaliu istoric cred ca îl cunosti, sau macar ar trebuie sa-l cunosti!), în timp ce politia împaratului se straduia sa-i desparta întru binele ordinii publice . . . Vezi tu, asa s-au transat chestiunile religioase în biserica crestina, chestiuni pe care tu acum le iei drept adevaruri pure, doar pentru ca ai fost învatat sa crezi, însa nu si sa stii.
EI IMI OFERA VIATA ADEVARATA CU MULTA BUCURIE SI IUBIRE PRIN CARE NU CRED, CI STIU CA HRISTOS ESTE SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT SI NUMAI EL IMI ADUCE CALEA SPRE VIATA.
Nu stii, caci nu poti dovedi asta. Numai faptul ca sunt atât de multe religii pe lume, toate pretinzând ca adevarul absolut e de partea lor, si ar trebui sa te puna pe gânduri, mai ales ca ortodoxia este un minuscul cult la nivel planetar . . . sunt mult mai multi hindusi, care cred în zeii lor prapaditi cu n-spe mâini, decât ortodocsi. Si vor si mai multi, în timp ce ortodocsii vor si mai putini; demografia obliga!
EL CUPRINDE SI ISTORIA SI METAISTORIA, ASA CA ORICAND MA VOI SITUA PE POZITIE APOLOGETICA, CHIAR DACA VOI FI ETICHETAT DREPT INTOLERANT, HABOTNIC, FUNDAMENTALIST, FASCIST, TERORIST, ETC. NU MA DERANJEAZA ATATA VREME CAT STIU CA NU SUNT ASA, DAR EVIDENT SUNT DESCHIS ORICAREI DISCUTII IN LIMITELE RESPECTULUI SI A BUNULUI SIMT. IN REST, TOATE CELE BUNE! HRISTOS A INVIAT!
Hristos a inviat!
E adevarat ca opiniile specialistilor, si asta din orice ramura stiintifica, sunt si "pamântesti" si "limitate", ca sa nu mai zic ca nu-s întotdeauna verdice. Trebuie admis asta!
Doar ca daca opiniile celor care sunt calificati dedicati în a judeca o anumita chestiune, cei specializati într-o anumita arie a cunoasterii umane, sunt limitati (si sunt!), închipuie-ti cum sunt cei care n-au nici macar acest statut.
Daca cei obligati prin statut sa respecte principiile gândirii corecte (logica) ca si metoda de analiza si testare obiectiva ("metoda stiintifica") se dovedesc a fi limitati, închipui-ti cum sunt cei care habar n-au de aceste tehnici concepute exact pentru a diminua riscul de eroare!
In stiinta, ipotezele (în izbitor contrast cu acelea din alte arii ale existentei umane), sunt testate cu gândul de a fi dovedite ca false ("principiul falsificabilitatii" care sta la baza emiterii oricarei teorii stiintifice), pe când în religie, lucrurile sunt luate drept veridice fara a fi testate sau analizate logic, si mai rau, nici macar nu este permis sa le pui la îndoiala caracterul veridic (vezi definitia "dogmei").
De aceea religia a înregistrat permanent esecuri în diverse chestiuni pe masura ce cunoasterea umana a evoluat. De aceea influenta ei a scazut în termeni de metoda de cunoastere, pâna la a deveni în lumea de azi practic zero.
Apoi tu vorbesti desrpre "vitalitate". Nu stiu ce sa spun aici, caci nu stiu cum definesti tu vitalitatea . . . Personal, nu vad prea multa vitalitate în crestinism, sau religie în general, dar poate asta e pentru ca definitia mea nu este si a ta în chestiunea vitalitatii.
MI-AM INSUSIT SI-MI ASUM PE DEPLIN POZITIA ALTOR "SPECIALISTI", STIINTIFIC LA FEL DE VALOROSI, DAR CARE IMI OFERA SI ALTCEVA DECAT TEORII SI IDEI: SFINTII PARINTI AI BISERICII.
Trebuie sa fi atent la sensul termenului "teorie", care in stiinta nu are acelasi caracter periorativ ca în vorbirea curenta; în stiinta o teorie este o ipoteza confirmata de cel putin un test aplicat cu scopul de a o respinge; astfel, o teorie în stiinta este un 'adevar stiintific".
Acum tu zici specialistii tai sunt tot atât de valorosi stiintific. Asta nu poate fi adevarat, caci acesti Sfinti Parinti nu numai ca n-au aplicat în demersurile lor cognitive metoda stiintifica, dar nici macar nu puteau s-o aplice, caci aceasta nu fusese nici formulata, ci cu atât mai putin adoptata. Bietii Sfinti, au ignorat, asa cum este prea simplu sa dovedim, pâna si pricipiile logicii aristoteliciene, care totusi aparuse deja de sute de ani! Mai zici tu ca preferi ideile Sfintilor Parinti ai Bisericii crestine (ortodoxe). Si eu as vrea sa fac asta!
Numai ca cercetându-le biografiile si afirmatiile, am conchis ca ar însemna sa ma las înselata . . .
Sa aleg ce poate fi de mai proasta calitate dintr-o oferta ideatica anume.
Sa arat de ce spun asta, trecând în revista câtiva dintre acesti Sfinti Parinti:
Sfântul Clement-romanul credea ca Dumnezeu a lasat pe pamânt pasarea fenix care renaste o data la 500 de ani din propria cenusa, si ca asta e un important semn si dovada a reînvierii lui Isus Cristos si a celor care cred în el. Inutil sa-ti spun, banuiesc, ca pasarea fenix este un mit, si ca chiar în perioada în care el scria aceste gânduri, existau oameni, învatati ai timpului ala, care se cracanau de rîs auzindu-i prostioarele . . .
Altul: Creatorul Canonului biblic, anume Sfântul Parinte Irineu, si el da cu stângu-n dreptu, justificând limitarea Canonului sau la doar 4 evanghelii din multe altele existente pe atunci, cu argumentul tare (tare hilar adica) ca si mârtzoagele au si ele 4 picioare pe care sa se sprijine . . .
Altul: Sfântul Vasile cel Mare, în "Hexameronul" sau, accepta ca pamântul este centrul lumii si în jurul lui se învârtesc si Soarele, ca si toate stelele cerului (modelul ptolemeic uzual pe atunci) . . . bietul n-are nimic pertinent si valoros de adaugat, în ciuda pretinsei "inspiratii divine" cu care l-au dotat generatiile de crestini dupa el.
Altul: Sfântul Ioan Gura de Aur ("Hrisostom"), în "Omiliile" lui, suduie sau citeaza smecher din cei care suduie evreii, de poti sa zici ca Hitler e un mic copil . . .(iata un citat din Omiliile lui Hrisostom: "Evreii îsi sacrifica copii diavolului; ei sunt mai rai decat lighioanele salbatice. Sinagoga este un bordel, un cuib de ticalosi, un templu dedicat idolatriei, o adunatura de evrei criminali, un loc de întâlnire pentru ucigasii lui Hristos, o casa rau-famata, un spatiu al nelegiuirii, o prapastie si un abis al pierzaniei; [ . . . ] Dar sinagoga nu este numai un bordel si un bâlci; este de asemenea si o viziuina a banditilor si un adapost pentru bestii.")
Acum sa luam si un mare teolog crestin: Origene (care desi nu este un Sfânt Parinte al Bisericii este totusi cel mai mare apologet crestin al tuturor timpurilor, care a influentat enorm Sfinti Parinti ca Vasile cel Mare si Grigore de Nazianz) s-a castrat singur, fiind convins ca asta o sa-l mântuie pentru ca asa scrie la Scriptura (si chiar scrie, din pacate . . .). Tot el, ca si multi altii Sfinti Parinti, credea ca astrii sunt pusi în miscare de îngeri . . .
Acesti "Sfinti Parinti", dupa cum vedem, or fi ei sfinti (notiune tare vaga . . .), dar destepti sau inspirati de o divinitate nu sunt! Doar daca divinitatea aia nu îsi rîde de ei, adica doar daca nu este malefica . . .
Dupa cum poti sa constati, ei sunt din aceeasi categorie cu cei care se paruiau prin Sinoade Ecumenice (acest "mic" detaliu istoric cred ca îl cunosti, sau macar ar trebuie sa-l cunosti!), în timp ce politia împaratului se straduia sa-i desparta întru binele ordinii publice . . . Vezi tu, asa s-au transat chestiunile religioase în biserica crestina, chestiuni pe care tu acum le iei drept adevaruri pure, doar pentru ca ai fost învatat sa crezi, însa nu si sa stii.
EI IMI OFERA VIATA ADEVARATA CU MULTA BUCURIE SI IUBIRE PRIN CARE NU CRED, CI STIU CA HRISTOS ESTE SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT SI NUMAI EL IMI ADUCE CALEA SPRE VIATA.
Nu stii, caci nu poti dovedi asta. Numai faptul ca sunt atât de multe religii pe lume, toate pretinzând ca adevarul absolut e de partea lor, si ar trebui sa te puna pe gânduri, mai ales ca ortodoxia este un minuscul cult la nivel planetar . . . sunt mult mai multi hindusi, care cred în zeii lor prapaditi cu n-spe mâini, decât ortodocsi. Si vor si mai multi, în timp ce ortodocsii vor si mai putini; demografia obliga!
EL CUPRINDE SI ISTORIA SI METAISTORIA, ASA CA ORICAND MA VOI SITUA PE POZITIE APOLOGETICA, CHIAR DACA VOI FI ETICHETAT DREPT INTOLERANT, HABOTNIC, FUNDAMENTALIST, FASCIST, TERORIST, ETC. NU MA DERANJEAZA ATATA VREME CAT STIU CA NU SUNT ASA, DAR EVIDENT SUNT DESCHIS ORICAREI DISCUTII IN LIMITELE RESPECTULUI SI A BUNULUI SIMT. IN REST, TOATE CELE BUNE! HRISTOS A INVIAT!
Hristos a inviat!
-
- -1
-
-
scris de Zeus, 07 aprilie, 2007
Intr-o celebra carte este expus un episod foarte sugestiv in legataura cu "desteptii" lumii. Se facea ca doi prieteni studenti la stiintele pozitive ale vremii au participat la un botez la tara la niste rude. Acolo unul dintre ei mai "vorbaret" a inceput sa-si expuna "comoara" dobandita la cursuri in fata participantilor, toti oamani de la tara, fara carte. Ideea lui era sa-l convinga pe preotul locului, prezent la botez, ca Dumnezeu nu exista si ca este o nascocire a unor minti bolnave de misticism si mai ales ca omul face parte din ciclul evolutiv si se trage din maimuta, dupa ideea maestrului Darwin. Dupa o ora de argumentari discursive ale "genialei" idei, preotul, om simplu cu putina carte, ca si enoriasii lui, s-a ridicat si fara sa-l apostrofeze, cu vorba blanda i-a spus: "Nu stiu daca omul se trage din maimuta, s-ar putea, asa cum zici, dar dumneata sunt sigur ca te tragi din MAGAR"
-
- +2
-
-
scris de maria, 09 aprilie, 2007
Da, din pacate asta e mare tragedie a religiei: de câte ori i se dovedeste ca e simplu basm, se grabeste sa arunce cu invective, ca si cum insulta ar putea face altceva decât sa puna în lumina nefavorabila religia însasi . . .
Trecând peste bâlba popii din cimilitura ta, anume afirmatia ca omul se trage din maimuta (nimeni dintre biologi n-ar putea afirma asta, caci maimutele si omul se trag din specii care nu mai poarta acest nume devenit pentru cei simplutzti mental atât de peiorativ), trebuie sa constat ca unii se simt mai ofensati sa fie din punctul de vedere al sistematicii biologice considerati "maimute" si în acelasi timp "rude cu maimute", decât sa fie ignoranti!!! Rîsul piticului . . .
Asta în ciuda faptului ca ei însisi sunt atât de ridiculi prin repetarea unor gesturi si rituri irationale, care aduc binisor cu maimutareala . . . Astfel, irationalitatea îsi rîde de rationalitate si analfanetii rîd de academicieni: O lume amuzanta si amuzata, adica!
Trecând peste bâlba popii din cimilitura ta, anume afirmatia ca omul se trage din maimuta (nimeni dintre biologi n-ar putea afirma asta, caci maimutele si omul se trag din specii care nu mai poarta acest nume devenit pentru cei simplutzti mental atât de peiorativ), trebuie sa constat ca unii se simt mai ofensati sa fie din punctul de vedere al sistematicii biologice considerati "maimute" si în acelasi timp "rude cu maimute", decât sa fie ignoranti!!! Rîsul piticului . . .
Asta în ciuda faptului ca ei însisi sunt atât de ridiculi prin repetarea unor gesturi si rituri irationale, care aduc binisor cu maimutareala . . . Astfel, irationalitatea îsi rîde de rationalitate si analfanetii rîd de academicieni: O lume amuzanta si amuzata, adica!
-
- +0
-
-
scris de Zeus, 11 aprilie, 2007
Frustrarea nu este caracteristica religiei, dar nu ma mir ca afirmi astfel de bazaconii, la modul cum privesti tu religia. Oricum prin toata limbutia ta ai aratat ca nu cunosti nimic din ceea ce inseamna viata religioasa. Esti superficiala si unilaterala, considerand ca tot ce stii tu este adevarat, iar ceea ce stiu altii sunt povesti. Daca iti place sa fii in ratacire si sa ratezi viata este treba ta, dar lasa-i pe ceilalti cu credintele lor si apreciaza modul lor de a gandi, fara sa incerci sa le impui in vreun fel ideile tampite gasite in nu stiu ce manuale si cursuri mai mult sau mai putin universitare ale unor autori carora le place sa se numeasca oameni de stiinta, rationali, pozitivisti, toleranti si nu mai stiu cum.
Nu mai comenta ceea ce nu intelegi, dar tie ti se pare ca stii, ci mai intai incearca sa intelegi si apoi mai vorbim. Nu mai vorbi de o lume pe care n-ai vazut-o niciodata inauntru, ci doar pe dinafara si mai ales nu mai lua de bune tot ce gasesti prin cartile nu stiu caror "oameni de stiinta", caci s-ar putea ca adevarul sa treca pe langa tine si ai numai de pierdut.
Si inca ceva, iti spun eu... oamenii credinciosi nu sunt deloc analfabeti si irationali, asa cum iti place sa crezi si cum te invata "manualele de tampit oameni", ci perfect lucizi in ceea ce fac avand o motivatie tainica ce nu poate fi inteleasa prin stiinta pozitivista a vremii pe care o trambitezi cu atata patos.
Nu emite pareri dupa ureche, caci s-ar putea sa fii incadrata in randul "intolerantilor" de noua ideologie a pacii mondiale si apoi sa vezi frustrare! In rest, toate cele bune!!!
Nu mai comenta ceea ce nu intelegi, dar tie ti se pare ca stii, ci mai intai incearca sa intelegi si apoi mai vorbim. Nu mai vorbi de o lume pe care n-ai vazut-o niciodata inauntru, ci doar pe dinafara si mai ales nu mai lua de bune tot ce gasesti prin cartile nu stiu caror "oameni de stiinta", caci s-ar putea ca adevarul sa treca pe langa tine si ai numai de pierdut.
Si inca ceva, iti spun eu... oamenii credinciosi nu sunt deloc analfabeti si irationali, asa cum iti place sa crezi si cum te invata "manualele de tampit oameni", ci perfect lucizi in ceea ce fac avand o motivatie tainica ce nu poate fi inteleasa prin stiinta pozitivista a vremii pe care o trambitezi cu atata patos.
Nu emite pareri dupa ureche, caci s-ar putea sa fii incadrata in randul "intolerantilor" de noua ideologie a pacii mondiale si apoi sa vezi frustrare! In rest, toate cele bune!!!
-
- +0
-
-
scris de maria, 13 aprilie, 2007
Scris de Zeus, in 12-04-2007 00:13
Frustrarea nu este caracteristica religiei, dar nu ma mir ca afirmi astfel de bazaconii, la modul cum privesti tu religia. Oricum prin toata limbutia ta ai aratat ca nu cunosti nimic din ceea ce inseamna viata religioasa. Esti superficiala si unilaterala, considerand ca tot ce stii tu este adevarat, iar ceea ce stiu altii sunt povesti. Daca iti place sa fii in ratacire si sa ratezi viata este treba ta, dar lasa-i pe ceilalti cu credintele lor si apreciaza modul lor de a gandi, fara sa incerci sa le impui in vreun fel ideile tampite gasite in nu stiu ce manuale si cursuri mai mult sau mai putin universitare ale unor autori carora le place sa se numeasca oameni de stiinta, rationali, pozitivisti, toleranti si nu mai stiu cum.
N-am încercat sa impun nimanui nimic!
Nici n-as putea dealtfel, pacat ca nu realizezi treaba asta . . .
N-am facut decât sa-mi exprim opinia (ca toata lumea aici!!!), si asta ca reactie la opinii religioase abundente si în plus inculte aparute în ultimul timp pe acest site, dar care evident ele nu te deranjeaza deloc. Asta apropos de "superficialitate" si "cunoastere" din partea ta . . .
NU MAI COMENTA CEEA CE NU INTELEGI, DAR TIE TI SE PARE CA STII, CI MAI INTAI INCEARCA SA INTELEGI SI APOI MAI VORBIM.
Eu înteleg foarte bine despre ce este vorba în materie de credinta, si drept dovada e faptul ca opinia mea este aceea a diverselor discipline care studiaza si fenomenul religios. Nu e suficient sa arunci cu invectiva ca sa convingi, trebuie sa si demonstrezi ca ai dreptate, explicând, argumentând . . .
Ori tu te multumesti doar sa afirmi ca n-as cunoaste despre ce vorbesc, desi TU n-ai fost în stare sa arati în nici un fel si cu nici o ocazie asta. Asadar din partea ta, deocamdata, doar retorica goala . . .
NU MAI VORBI DE O LUME PE CARE N-AI VAZUT-O NICIODATA INAUNTRU, CI DOAR PE DINAFARA SI MAI ALES NU MAI LUA DE BUNE TOT CE GASESTI PRIN CARTILE NU STIU CAROR "OAMENI DE STIINTA", CACI S-AR PUTEA CA ADEVARUL SA TRECA PE LANGA TINE SI AI NUMAI DE PIERDUT.
Daca pui tu, un anonim, ghilimele peste titlurile unor veritabili oameni de stiinta, ei nu devin mai putin învatati si autoritati în domeniul lor de competenta, cum nici tu nu devii nicicum nici mai istet sau mai convingator.
In chestiunea "vazutului pe dinauntru", îti raspund: nu e nevoie sa fii fascist ca sa întelegi mentalitatile fasciste si sa critici fascismul, cum nu e nevoie sa fii comunist ca sa întelegi mentalitatile bolsevice si sa critici comunismul, cum nu e nevoie nici sa fii crestin ca sa pricepi mentalitatile tip gândire magica ale crestinismului si sa critici crestinismul.
Daca ai avea o minima cultura generala, ai stii, de exemplu, ca fara a fi crestin, antropologul se poate pune în "pielea" crestinului cu scopul de a-i întelege modul de a vedea lumea ("relativismul cultural").
In plus, nu stiu ce te face sa fii asa sigur ca n-am fost niciodata credincioasa, adica, ca sa te citez, "înauntru" . . . Oricum, orice te-ar face, fapt e ca te înseli!
SI INCA CEVA, ITI SPUN EU... OAMENII CREDINCIOSI NU SUNT DELOC ANALFABETI SI IRATIONALI,
Credinciosii nu pot fi categorisiti ca fiind analfabeti sau irationali. N-am afirmat niciodata asta.
Ei sunt, ca toata lumea de altfel, mai slabi în judecata si cunoasterea unor chestiuni, si mai performanti în cunoasterea si judecata altora: Credinciosii, în general, se întâmpla sa fie cei mai putin informati si cei care s-au aplecat cel mai putin asupra propriilor lor credinte, asa cum prea bine dovedesc cei care au scris pe aici.
Astfel, credinciosul poate fi total rational într-o mie de alte chestiuni ale vietii, doar ca este irational în materie de credinta si religie.
El poate fi bine informat în alte chestiuni, dar rateaza sa fie si în aceea a credintei sale.
Doar atât afirm!
Omul, oricine ar fi el, este un amestec de rationalitate si irationalitate, si asta chiar la cei mai rationali posibil dintre noi. Iar ateii nu scapa deloc acestei constante a naturii umane.
ASA CUM ITI PLACE SA CREZI SI CUM TE INVATA "MANUALELE DE TAMPIT OAMENI",
Ti-am mai spus ca a pune ghilimele nu demonstreaza nimic . . . e copilareasca atitudinea ta!
Dovedeste ca ai curajul si cunoasterea care sa te faca sa arati falsul (daca exista) sau ilogicul (daca exista) din afirmatiile celor pe care încerci sa-i cobori punând copilareste ghilimele, si de abia atunci zbaterea ta retorica poata capata finalmente un caracter serios, matur.
CI PERFECT LUCIZI IN CEEA CE FAC AVAND O MOTIVATIE TAINICA
Ei da, da de ce asa "tainica" frate??
Sa fie ca va e rusine cu ea?
CE NU POATE FI INTELEASA PRIN STIINTA POZITIVISTA A VREMII PE CARE O TRAMBITEZI CU ATATA PATOS.
Din tot ce valoros fiind, omul a fost capabil sa înteleaga pâna azi, nimic nu a fost înteles altfel decât prin stiinta si analiza critica. Regula de baza ce decurge din toata experienta umana în materie de cunoastere, este ca TOATE (fara exceptie!!!) fenomenele si enigmele de alta data azi întelese de umanitate, s-au dovedit a avea cauze naturale.
NICI UN SINGUR fenomen înteles de noi pâna azi, nu s-a dovedit a avea o cauza supranaturala.
Oricum, în discutia noastra nu aceste aspecte generale au obiect, ci faptul simplu ca deja stim din multe directii ale cunoasterii stiintifice, ca crestinismul (ca si toate religiile primitive) este o simpla fabulatie a mintii umane: Istoria, istoria religiei, antropologia religiei, sociologia religiei, filozofia religiei, biologia, toate arata acelasi lucru când ne interesam de acele aspecte care au legatura cu enuntul crestin si cel religios în general, anume ca acesta este fals, iluzoriu. Te poti, evident, baga cu capul în nisipul ignorantei, si sa negi dreptul la cuvânt si existenta a tuturor acestor stiinte, dar asta nu face decât cel mai mare serviciu acelora care neaga seriozitatea religiei si religiozitatii, caci arata în toata splendoarea lor slabiciunile acestora.
NU EMITE PARERI "DUPA URECHE",
Nu-s deloc "dupa ureche", caci în contrast cu tine m-am ocupat în principal sa tratez ideile celor care scriu aici, nu sa atac persoanele lor!
Tu în schimb, fara a fi fost în stare sa produci nici UN comentariu coerent sau informat care sa-mi contrazica vreo afirmatie, te-ai multumit sa arunci cu atacuri la persoana si declaratii retorice . . .
CACI S-AR PUTEA SA FII INCADRATA IN RANDUL "INTOLERANTILOR" DE NOUA IDEOLOGIE A PACII MONDIALE SI APOI SA VEZI FRUSTRARE! IN REST, TOATE CELE BUNE!!!
Nu fac parte dintre adeptii noii ideologii a pacii mondiale, pentru simplul motiv ca nu cred ca pacea totala si eterna este un deziderat realist pentru omenire. Am depasit de mult vârsta idealismului, atât fizic cât mai ales intelectual, si în plus ar fi ridicul sa critic o religie (crestinismul) pentru a îmbratisa o alta, anume idealismul pacifist. Caci toate idealismele (religiile inclusiv) sunt discursuri irationale, simplificatoare, care nu pot da cont de realitate decât pentru aceia dintre noi cel mai putin exigenti intelectual.
Frustrarea nu este caracteristica religiei, dar nu ma mir ca afirmi astfel de bazaconii, la modul cum privesti tu religia. Oricum prin toata limbutia ta ai aratat ca nu cunosti nimic din ceea ce inseamna viata religioasa. Esti superficiala si unilaterala, considerand ca tot ce stii tu este adevarat, iar ceea ce stiu altii sunt povesti. Daca iti place sa fii in ratacire si sa ratezi viata este treba ta, dar lasa-i pe ceilalti cu credintele lor si apreciaza modul lor de a gandi, fara sa incerci sa le impui in vreun fel ideile tampite gasite in nu stiu ce manuale si cursuri mai mult sau mai putin universitare ale unor autori carora le place sa se numeasca oameni de stiinta, rationali, pozitivisti, toleranti si nu mai stiu cum.
N-am încercat sa impun nimanui nimic!
Nici n-as putea dealtfel, pacat ca nu realizezi treaba asta . . .
N-am facut decât sa-mi exprim opinia (ca toata lumea aici!!!), si asta ca reactie la opinii religioase abundente si în plus inculte aparute în ultimul timp pe acest site, dar care evident ele nu te deranjeaza deloc. Asta apropos de "superficialitate" si "cunoastere" din partea ta . . .
NU MAI COMENTA CEEA CE NU INTELEGI, DAR TIE TI SE PARE CA STII, CI MAI INTAI INCEARCA SA INTELEGI SI APOI MAI VORBIM.
Eu înteleg foarte bine despre ce este vorba în materie de credinta, si drept dovada e faptul ca opinia mea este aceea a diverselor discipline care studiaza si fenomenul religios. Nu e suficient sa arunci cu invectiva ca sa convingi, trebuie sa si demonstrezi ca ai dreptate, explicând, argumentând . . .
Ori tu te multumesti doar sa afirmi ca n-as cunoaste despre ce vorbesc, desi TU n-ai fost în stare sa arati în nici un fel si cu nici o ocazie asta. Asadar din partea ta, deocamdata, doar retorica goala . . .
NU MAI VORBI DE O LUME PE CARE N-AI VAZUT-O NICIODATA INAUNTRU, CI DOAR PE DINAFARA SI MAI ALES NU MAI LUA DE BUNE TOT CE GASESTI PRIN CARTILE NU STIU CAROR "OAMENI DE STIINTA", CACI S-AR PUTEA CA ADEVARUL SA TRECA PE LANGA TINE SI AI NUMAI DE PIERDUT.
Daca pui tu, un anonim, ghilimele peste titlurile unor veritabili oameni de stiinta, ei nu devin mai putin învatati si autoritati în domeniul lor de competenta, cum nici tu nu devii nicicum nici mai istet sau mai convingator.
In chestiunea "vazutului pe dinauntru", îti raspund: nu e nevoie sa fii fascist ca sa întelegi mentalitatile fasciste si sa critici fascismul, cum nu e nevoie sa fii comunist ca sa întelegi mentalitatile bolsevice si sa critici comunismul, cum nu e nevoie nici sa fii crestin ca sa pricepi mentalitatile tip gândire magica ale crestinismului si sa critici crestinismul.
Daca ai avea o minima cultura generala, ai stii, de exemplu, ca fara a fi crestin, antropologul se poate pune în "pielea" crestinului cu scopul de a-i întelege modul de a vedea lumea ("relativismul cultural").
In plus, nu stiu ce te face sa fii asa sigur ca n-am fost niciodata credincioasa, adica, ca sa te citez, "înauntru" . . . Oricum, orice te-ar face, fapt e ca te înseli!
SI INCA CEVA, ITI SPUN EU... OAMENII CREDINCIOSI NU SUNT DELOC ANALFABETI SI IRATIONALI,
Credinciosii nu pot fi categorisiti ca fiind analfabeti sau irationali. N-am afirmat niciodata asta.
Ei sunt, ca toata lumea de altfel, mai slabi în judecata si cunoasterea unor chestiuni, si mai performanti în cunoasterea si judecata altora: Credinciosii, în general, se întâmpla sa fie cei mai putin informati si cei care s-au aplecat cel mai putin asupra propriilor lor credinte, asa cum prea bine dovedesc cei care au scris pe aici.
Astfel, credinciosul poate fi total rational într-o mie de alte chestiuni ale vietii, doar ca este irational în materie de credinta si religie.
El poate fi bine informat în alte chestiuni, dar rateaza sa fie si în aceea a credintei sale.
Doar atât afirm!
Omul, oricine ar fi el, este un amestec de rationalitate si irationalitate, si asta chiar la cei mai rationali posibil dintre noi. Iar ateii nu scapa deloc acestei constante a naturii umane.
ASA CUM ITI PLACE SA CREZI SI CUM TE INVATA "MANUALELE DE TAMPIT OAMENI",
Ti-am mai spus ca a pune ghilimele nu demonstreaza nimic . . . e copilareasca atitudinea ta!
Dovedeste ca ai curajul si cunoasterea care sa te faca sa arati falsul (daca exista) sau ilogicul (daca exista) din afirmatiile celor pe care încerci sa-i cobori punând copilareste ghilimele, si de abia atunci zbaterea ta retorica poata capata finalmente un caracter serios, matur.
CI PERFECT LUCIZI IN CEEA CE FAC AVAND O MOTIVATIE TAINICA
Ei da, da de ce asa "tainica" frate??
Sa fie ca va e rusine cu ea?
CE NU POATE FI INTELEASA PRIN STIINTA POZITIVISTA A VREMII PE CARE O TRAMBITEZI CU ATATA PATOS.
Din tot ce valoros fiind, omul a fost capabil sa înteleaga pâna azi, nimic nu a fost înteles altfel decât prin stiinta si analiza critica. Regula de baza ce decurge din toata experienta umana în materie de cunoastere, este ca TOATE (fara exceptie!!!) fenomenele si enigmele de alta data azi întelese de umanitate, s-au dovedit a avea cauze naturale.
NICI UN SINGUR fenomen înteles de noi pâna azi, nu s-a dovedit a avea o cauza supranaturala.
Oricum, în discutia noastra nu aceste aspecte generale au obiect, ci faptul simplu ca deja stim din multe directii ale cunoasterii stiintifice, ca crestinismul (ca si toate religiile primitive) este o simpla fabulatie a mintii umane: Istoria, istoria religiei, antropologia religiei, sociologia religiei, filozofia religiei, biologia, toate arata acelasi lucru când ne interesam de acele aspecte care au legatura cu enuntul crestin si cel religios în general, anume ca acesta este fals, iluzoriu. Te poti, evident, baga cu capul în nisipul ignorantei, si sa negi dreptul la cuvânt si existenta a tuturor acestor stiinte, dar asta nu face decât cel mai mare serviciu acelora care neaga seriozitatea religiei si religiozitatii, caci arata în toata splendoarea lor slabiciunile acestora.
NU EMITE PARERI "DUPA URECHE",
Nu-s deloc "dupa ureche", caci în contrast cu tine m-am ocupat în principal sa tratez ideile celor care scriu aici, nu sa atac persoanele lor!
Tu în schimb, fara a fi fost în stare sa produci nici UN comentariu coerent sau informat care sa-mi contrazica vreo afirmatie, te-ai multumit sa arunci cu atacuri la persoana si declaratii retorice . . .
CACI S-AR PUTEA SA FII INCADRATA IN RANDUL "INTOLERANTILOR" DE NOUA IDEOLOGIE A PACII MONDIALE SI APOI SA VEZI FRUSTRARE! IN REST, TOATE CELE BUNE!!!
Nu fac parte dintre adeptii noii ideologii a pacii mondiale, pentru simplul motiv ca nu cred ca pacea totala si eterna este un deziderat realist pentru omenire. Am depasit de mult vârsta idealismului, atât fizic cât mai ales intelectual, si în plus ar fi ridicul sa critic o religie (crestinismul) pentru a îmbratisa o alta, anume idealismul pacifist. Caci toate idealismele (religiile inclusiv) sunt discursuri irationale, simplificatoare, care nu pot da cont de realitate decât pentru aceia dintre noi cel mai putin exigenti intelectual.
-
- +0
-
-
scris de Zeus, 14 aprilie, 2007
Da, acelasi lucru... Hai sa n-o mai lungim. Ramai in sfera ta a "criticii ideilor" (iar am pus ghilimele; oricum, nici n-ai inteles rostul lor) si nimeni nu te deranjeaza. Nici macar noi, crestinii astea mai needucati, copilarosi si ignoranti. Toate cele bune!
-
- +1
-
-
scris de Pontiu Pilat, 14 aprilie, 2007
Maria, nu cred ca esti una dintre personalitatile marcante ale Terrei care sa se exprime radical asupra existentei vietii pe acest pamant. Nu am auzit inca de tine sa publici articole salvatoare ale omenirii, care sa fie dezbatute la nivel mondial si in urma carora Biserica sa cada secerata de ADEVARUL pe care-l promovezi. Nu cred ca e cazul sa spun ca Biserica a razbit istoriei ceea ce toate ideile existentialismului nu au reusit sa darame Biserica. Istoria a fost marcata de Credinta pe tot parcursul ei. Biserica a existat si acum 2000 de ani si va exista si de acum inainte. Toti "razvratitorii" nu au reusit decat se creeze ipoteze si discursuri pe care nu le pot demostra. Tot discursul tau e pur fictiv, bazat pe o lectura lipsita de continut si o logica indoielnica. Incearci sa demonstrezi ca toata istoria omenirii si credinta acesteia a fost una inventata. Dar chiar daca a fost inventata, cum crezi ca acea PERSOANA care a stat sa inventeze un asemenea fenomen inca nu si-a gasit (dupa mii de ani) "nasul" ? Sau sa incepem sa credem ca-si va gasi "nasa" ?
Daca insisti sa consideri ca toate articole si cartile scrise de-a lungul timpului despre religie si viata religioasa sunt inculte, inseamna ca incultura ta e si mai mare.
<< „A Inviat Hristos. Sunt ani de cand intoarcerea praznuirii acestei cutremuratoare fapte ridica in mine aceeasi tristete: iarasi voi citi aceleasi comentarii si voi auzi aceleasi interpretari... Ce zadarnica baiguiala - stiintifica, draga Doamne!- in jurul unui FAPT simplu si evident! „Renasterea naturii”, „mitul solar” si atatea alte neputinte, pentru a escamota faptul naucitor, dar FAPT, al Invierii dupa trup a lui Hristos”, scria Nae Ionescu in „Cuvantul” din 20 aprilie 1930.
De milenii, miracolul Invierii - baza credintei crestine - se invarte in jurul mormantului gol, pentru ca, paradoxal, din acest mormant s-a nascut credinta, dar tot de aici apar tagaduielile. Contestari care tin mortis sa-l dez-Dumnezeiasca pe Hristos, dorind sa-l lase doar un nevolnic Om.
Revoltat pe drept cuvant, dupa o perioada la care am asistat la cele mai incredibile blasfemii, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, da publicitatii o pastorala-polemica de-a dreptul impresionanta. „
e ce l-as crede eu mai mult pe Dan Brown, autorul talentat al unui roman politist, si nu l-as crede pe Sfantul Apostol Petru, cel care marturisea in casa lui Corneliu Sutasul ca „noi, apostolii, suntem martorii faptelor si cuvintelor lui Iisus, noi, cei ce am mancat si am baut cu El dupa ce a inviat din morti”? De ce l-as crede eu mai mult pe fictivul „Evanghelist Iuda” si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Ioan, cel care cu pana lui marturiseste ca, impreuna cu Petru, a vazut giulgiurile goale si a crezut in invierea lui Iisus?
De ce l-as crede eu mai mult pe Cameron si montajele lui artificiale asupra „senzationalelor” sicrie si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Luca, istoric de rigoare stiintifica, a carui opera „Faptele Apostolilor” a infruntat, timp de doua milenii, toate analizele critice posibile? De ce i-as crede eu pe toti impostorii, pe toti aventurierii culturali, pe toti veleitarii gloriilor spectaculare, pe toti samsarii vanzatori de cele sfinte, pe toti falsificatorii de documente si nu l-as crede pe Sfantul Pavel, apostolul prin excelenta al credintei in inviere?”>> [Florian Bichir: ]http://www.evz.ro/article.php?artid=299625]
Daca insisti sa consideri ca toate articole si cartile scrise de-a lungul timpului despre religie si viata religioasa sunt inculte, inseamna ca incultura ta e si mai mare.
<< „A Inviat Hristos. Sunt ani de cand intoarcerea praznuirii acestei cutremuratoare fapte ridica in mine aceeasi tristete: iarasi voi citi aceleasi comentarii si voi auzi aceleasi interpretari... Ce zadarnica baiguiala - stiintifica, draga Doamne!- in jurul unui FAPT simplu si evident! „Renasterea naturii”, „mitul solar” si atatea alte neputinte, pentru a escamota faptul naucitor, dar FAPT, al Invierii dupa trup a lui Hristos”, scria Nae Ionescu in „Cuvantul” din 20 aprilie 1930.
De milenii, miracolul Invierii - baza credintei crestine - se invarte in jurul mormantului gol, pentru ca, paradoxal, din acest mormant s-a nascut credinta, dar tot de aici apar tagaduielile. Contestari care tin mortis sa-l dez-Dumnezeiasca pe Hristos, dorind sa-l lase doar un nevolnic Om.
Revoltat pe drept cuvant, dupa o perioada la care am asistat la cele mai incredibile blasfemii, Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, da publicitatii o pastorala-polemica de-a dreptul impresionanta. „
e ce l-as crede eu mai mult pe Dan Brown, autorul talentat al unui roman politist, si nu l-as crede pe Sfantul Apostol Petru, cel care marturisea in casa lui Corneliu Sutasul ca „noi, apostolii, suntem martorii faptelor si cuvintelor lui Iisus, noi, cei ce am mancat si am baut cu El dupa ce a inviat din morti”? De ce l-as crede eu mai mult pe fictivul „Evanghelist Iuda” si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Ioan, cel care cu pana lui marturiseste ca, impreuna cu Petru, a vazut giulgiurile goale si a crezut in invierea lui Iisus? De ce l-as crede eu mai mult pe Cameron si montajele lui artificiale asupra „senzationalelor” sicrie si nu l-as crede pe Sfantul Evanghelist Luca, istoric de rigoare stiintifica, a carui opera „Faptele Apostolilor” a infruntat, timp de doua milenii, toate analizele critice posibile? De ce i-as crede eu pe toti impostorii, pe toti aventurierii culturali, pe toti veleitarii gloriilor spectaculare, pe toti samsarii vanzatori de cele sfinte, pe toti falsificatorii de documente si nu l-as crede pe Sfantul Pavel, apostolul prin excelenta al credintei in inviere?”>> [Florian Bichir: ]http://www.evz.ro/article.php?artid=299625]
-
- +2
-
-
scris de maria, 17 aprilie, 2007
Aberatiile Mariei, Scris de Pontiu Pilat, in 15-04-2007 01:29
Maria, nu cred ca esti una dintre personalitatile marcante ale Terrei care sa se exprime radical asupra existentei vietii pe acest pamant. Nu am auzit inca de tine sa publici articole salvatoare ale omenirii, care sa fie dezbatute la nivel mondial si in urma carora Biserica sa cada secerata de ADEVARUL pe care-l promovezi.
Nu e nevoie ca eu sa public articole despre existenta vietii pe pamant; e suficient ca eu doar sa iau cunostinta despre ele, sa le inteleg eventual, si sa-mi modific viziunea in conformitate. Biserica a cazut in urma ideilor lui Galilei; celor ale lui Copernic; celor ale lui Kepler; celor ale lui Darwin. Insa sunt multi altii, pe taramul filozofiei, al istoriei, al istoriei religiilor, care au facut cel putin tot atat pentru scoaterea bisericii din pozitia de putere si prestanta pe care a detinut-o atata timp.
NU CRED CA E CAZUL SA SPUN CA BISERICA A RAZBIT ISTORIEI CEEA CE TOATE IDEILE EXISTENTIALISMULUI NU AU REUSIT SA DARAME BISERICA.
Biserica in sensul malefic, istoric, al termenului este daramata! Ea nu mai are puterea politica in societate, si de aceea societatea este libera, si organizata dupa drepturile omului si nu dupa acelea ale lui Dumnezei si ale bisericii sale, asa cum era cazul in epoca medievala.
Ori asta conteaza . . . Nimeni sanatos la cap nu-si propune sa distruga biserica-sprijin, aceea care ajuta indivizii mai saraci cu duhul sa-si gaseasca un sens in viata. Ce rost ar avea asta?
Existentialismul este doar un curent in filozofie. Trecator, ca toate curentele. Iar ce ramane din el, nu este nici macar advers religiei, caci faptul ca suntem indivizi care nu putem fi judecati pe baza normei gloatei, asta nu e nicicum contra religiei sau religiozitatii; ba dimpotriva chiar, daca tinem cont ca primii existentialisti au fost crestini. Caci exista un existentialism crestin. N-are insa sens sa intram prea in detalii, care, evident deja, cu siguranta te depasesc . . .
ISTORIA A FOST MARCATA DE CREDINTA PE TOT PARCURSUL EI. BISERICA A EXISTAT SI ACUM 2000 DE ANI SI VA EXISTA SI DE ACUM INAINTE.
Evident, nici nu ma indoiesc de asta. Ce e important, e ca Biserica de azi nu mai este aceea de acum vreo 2 secole, pe cand exploata un sfert din suprafata tarii uzând de sclavi, si ca aceasta nu mai este nici in pozitia de acum 15 secole, pe cand inchidea scolile de filozofie, interzicea Jocurile Olimpice, omora filozofii si matematicienii, practica genocidul contra celor care nu-i împartasea ideile religioase, si nu mai este pentru simplul fapt ca ea a pierdut puterea politica in societate.
TOTI "RAZVRATITORII" NU AU REUSIT DECAT SE CREEZE IPOTEZE SI DISCURSURI PE CARE NU LE POT DEMOSTRA.
Serios? Adica stiintele au discursuri pe care nu le pot demonstra? Pai daca chiar sustii chestia asta, atunci e clar ca habar n-ai nici macar ce înseamna stiinta . . .
TOT DISCURSUL TAU E PUR FICTIV, BAZAT PE O LECTURA LIPSITA DE CONTINUT SI O LOGICA INDOIELNICA.
Serios?
Pai daca tot afirmi asta, ce-ar fi daca ai si demonstra? Ce-ar fi sa iei fiecare afirmatie in parte, si s-o dovedesti falsa sau ilogica? De exemplu, afirmatia ca Sfintii Parinti pe care i-am citat sunt niste neghiobi, care afirmau si credeau tot felul de bazaconii (vezi textul de mai sus, referitor la asta!), ce-ar fi sa arati ca nu e exacta? Ce-ar fi sa arati ca Sinoadele Ecumenice n-au fost niste adunaturi de zurbagii, care se injurau si bateau intre ei ca nebunii, si ca Politia imparatului trebuia sa intervina pentru a-i desparti si pentru a tine la distanta una de alta taberele de sustinatori ale acestor "teologi", exact asa cum Politia de azi sta intre galeriile lu Rapid si Steaua? Ce-ar fi sa poti demonstra ca ce afirm in privinta "confuzia discursului" nu sta scris in cartile de antropologie predate azi in tarile civilizate?
Hm!? Te încumeti?
INCEARCI SA DEMONSTREZI CA TOATA ISTORIA OMENIRII SI CREDINTA ACESTEIA A FOST UNA INVENTATA.
N-ai inteles nimic, daca poti afirma asta . . . Mai reciteste ce-am scris, si incearca si intelege!!!
DAR CHIAR DACA A FOST INVENTATA, CUM CREZI CA ACEA PERSOANA CARE A STAT SA INVENTEZE UN ASEMENEA FENOMEN INCA NU SI-A GASIT (DUPA MII DE ANI) "NASUL" ?
Simplu! Daca ai fi avut habar macar de un pic de antropologie a religiei, sau de sociologie a religiei, ai fi avut deja raspunsul!!!
Este vorba despre ceea ce în psihologia sociala se numeste "Disonanta Cognitiva". Leon Festinger, psiholog american, explica de ce oamenii nu suporta umilinta produsa de faptul ca s-au înselat, nici macar când aceasta nu vine de la un semen de-al lor, ci de la realitatea însasi : Astfel explica de ce, de ex., desi cad temporar în ridicul, miscarile crestine escatologice ce fixeaza "date ale venirii Mântuitorului" si evident le rateaza, nu dispar brusc, nu se dizolva pur si simplu, asa cum ne-am astepta si ar fi logic si de bun simt. In ciuda tuturor evidentelor, multi credinciosi se încapataneaza sa ramana fideli zeitatii lor, chiar si atunci când aceasta le trage clapa : multi s-au rugat in viata lor, si zeu le-a întors o ureche surda, dar asta nu-i face sa-si abandoneze credinta : gasesc ei explicatii, de genul "sunt prea pacatos/pacatoasa, probabil".
De-a lungul timpului la scara istorica, acelasi fenomen aminitit mai sus, a fost acela care a "prefectionat" religia însasi, pentru a o face (mai) credibila si astfel perena. Antropologul Pascal Boyer explica ca religia este supusa unei legitati care actioneaza de maniera specifica si în biologie, anume evolutiei: aceleasi mecanisme care fac ca în biologie, prin mutatie si selectie, sa existe si prevaleze întotdeuna cel mai apt în contextul dat, tot asa e si cazul pentru oferta mistica la orice moment: se vorbeste astfel despre "selectia transmisiei culturale". Si asta nu este valabil doar pentru ideile religioase, este general uman, caci si oferta ideologica este si ea supusa acelorasi presiuni de adaptare, asa cum si orice alta idee sau cliseu cultural e si ea supusa atat transmisiei, cat si adaptarii. Se vorbeste in acest caz general, despre "meme", adica despre idei care se transmit si modifica precum niste gene.
SAU SA INCEPEM SA CREDEM CA-SI VA GASI "NASA" ?
Intotdeauna o religie isi gaseste nasul intr-o alta religie: religiile Romei si-au gasit nasul in religia iudaica, sau ma rog, intr-o secta a sa, anume crestinismul. Crestinismul, si el la randul lui, isi gaseste nasul, nu precum cred multi crestini, pe mana toleranta a secularismului, sau pe cea culta a stiintei, ci pe mana unei alte religii, anume islamul care fiind impartasit de populatii tinere, in efervescenta demografica, pur si simplu cuceresc mai pasnic sau mai violent, taramul traditional crestin.
DACA INSISTI SA CONSIDERI CA TOATE ARTICOLE SI CARTILE SCRISE DE-A LUNGUL TIMPULUI DESPRE RELIGIE SI VIATA RELIGIOASA SUNT INCULTE, INSEAMNA CA INCULTURA TA E SI MAI MARE.
O carte nu e culta prin simpa ei definite: nu orice carte are de-a face cu cultura: exista carti de divertisment; se numesc beletristica, sau literatura de fictiune. Exista carti care raspund unei nevoi spirituale, psihice; sunt cartile religioase. Exista, finalmente, si carti culte, scrise de invatati si care reflecta pozitia comuna a unei majoritati de specialisti din domeniu, si acestea sunt cartile universitare, sau cartile de specialitate, fie ele cele care se adreseaza unor avizati, sau simple carti de popularizare.
Deci nu toate cartile scrise despre religie sunt inculte. Nici macar inculte nu sunt toate cartile scrise de catre cei religiosi, caci poti fi cult si religios in acelasi timp. Exista o cultura religioasa. Ce e important insa sa intelegi, este ca nu toate cartile exprima idei corecte (logice, valide) si veridice (in conformitate cu realitatea). Ori in mod necesar, prin definitie, acestea din urma se gasesc acolo unde prin metoda aceste valori sunt pretuite, adica in lumea stiintei; cartea stiintifica este asadar etalonul pe care trebuie sa judeci un fenomen. Altfel, poti citi un evantai imens de carti, care sa exprime un evantai imens de opinii . . . Toate exista! Toate au drept de cetate! Insa nu toata spun adevarul, si nici toate nu sunt logice. Mergi pe amazon.com si ai sa gasesti carti scrise pentru toata lumea; chiar si pentru idioti; chiar si pentru dementi; sunt carti care te invata sa te tratezi de boli bându-ti pisatul . . . Sunt carti care te invata sa intrii in comunicare cu extraterestrii. Sunt carti care te invata ce-a zis si ce-a facut nu stiu care guru din nu stiu care prapadit trib de prin fundurile Asiei. Sper ca intelegi ce vreau sa zic . . .
A INVIAT HRISTOS. SUNT ANI DE CAND INTOARCEREA PRAZNUIRII ACESTEI CUTREMURATOARE FAPTE RIDICA IN MINE ACEEASI TRISTETE: IARASI VOI CITI ACELEASI COMENTARII SI VOI AUZI ACELEASI INTERPRETARI... CE ZADARNICA BAIGUIALA - STIINTIFICA, DRAGA DOAMNE!- IN JURUL UNUI FAPT SIMPLU SI EVIDENT! RENASTEREA NATURII , MITUL SOLAR SI ATATEA ALTE NEPUTINTE, PENTRU A ESCAMOTA FAPTUL NAUCITOR, DAR FAPT, AL INVIERII DUPA TRUP A LUI HRISTOS , SCRIA NAE IONESCU IN CUVANTUL DIN 20 APRILIE 1930.
A clama un fapt, nu-l face nici mai real decat este, nici mai credibil. Dovada ca majoritatea covarsitoare a lumii nu crede ce i se pare atat de evident filozofului nostru . . . Dovada ca cei care isi delasa religia lor cel mai repede si in cantitatea cea mai mare, sunt crestinii insisi, nu musulmanii, nu evreii, si nici hindusii macar! Gradul de ireligiozitate este cel mai mare in Europa, adica acolo unde este leaganul crestinismului. Evreii si musulmanii pur si simplu se cracaneaza de rîs cand îi aud pe crestini povestindu-le de zeul lor care face copii cu oameni, basca cu fecioare! Pentru musulmani, crestinii, de altfel, sunt politeisti in toata regula (sîrk). Cine mai poate crede într-un zeu care s-a nascut din fecioara, dupa ce o gramada de alti zei si eroi legendari precedenti au facut acelasi lucru???
DE MILENII, MIRACOLUL INVIERII - BAZA CREDINTEI CRESTINE - SE INVARTE IN JURUL MORMANTULUI GOL, PENTRU CA, PARADOXAL, DIN ACEST MORMANT S-A NASCUT CREDINTA, DAR TOT DE AICI APAR TAGADUIELILE. CONTESTARI CARE TIN MORTIS SA-L DEZ-DUMNEZEIASCA PE HRISTOS, DORIND SA-L LASE DOAR UN NEVOLNIC OM.
N-vem nici mormantul, n-avem nici macar certitudinea ca Isus a existat. Credinta e una, stiinta e alta. Istoria nu vorbeste despre existenta unui Hristos, caci n-are certitudinea asta. Apoi, un mormant gol, poate insemna si-un stârv ascuns de adepti . . .
REVOLTAT PE DREPT CUVANT, DUPA O PERIOADA LA CARE AM ASISTAT LA CELE MAI INCREDIBILE BLASFEMII, BARTOLOMEU, MITROPOLITUL CLUJULUI, DA PUBLICITATII O PASTORALA-POLEMICA DE-A DREPTUL IMPRESIONANTA. DE CE L-AS CREDE EU MAI MULT PE DAN BROWN, AUTORUL TALENTAT AL UNUI ROMAN POLITIST, SI NU L-AS CREDE PE SFANTUL APOSTOL PETRU, CEL CARE MARTURISEA IN CASA LUI CORNELIU SUTASUL CA NOI, APOSTOLII, SUNTEM MARTORII FAPTELOR SI CUVINTELOR LUI IISUS, NOI, CEI CE AM MANCAT SI AM BAUT CU EL DUPA CE A INVIAT DIN MORTI ?
Pentru simplul fapt ca Dan Brown, preia si romanteaza anumite idei împartasite de teologia moderna si de catre istoria religiei, si anume ca crestinismul primar a fost extrem de variat, ca gnosticismul il vedea pe Isus ca fiind total uman, si ca singurul criteriu care a transat cine ramane si cine dispare, a fost violenta fizica, contra oamenilor, si contra cartilor (date prada focului).
DE CE L-AS CREDE EU MAI MULT PE FICTIVUL EVANGHELIST IUDA SI NU L-AS CREDE PE SFANTUL EVANGHELIST IOAN, CEL CARE CU PANA LUI MARTURISESTE CA, IMPREUNA CU PETRU, A VAZUT GIULGIURILE GOALE SI A CREZUT IN INVIEREA LUI IISUS?
Pentru ca amandoi sunt tot atat de fictivi, numele de Ioan fiind neasociat niciunuia dintre apostolii din cercul celor 12 adepti ai lui Hristos (fiul lui Zevedeu eventual), si ca dovada, pune manutza si citeste evanghelia lui Ioan, capitolul 20, verset 19, unde autorul evangheliei lui Ioan, vorbeste despre cei 12 apostoli astfel: "[&] a statut in mijlocul lor [&]"
Uuuuups! De ce "lor" si nu "noastra"?
Verset 21, acelasi lucru: "Isus le-a zis [&]" Pai de ce "le-a" si nu "ne-a"??????
Verset 24, iar: "[&] unul dintre cei 12". De ce nu "unul dintre noi"???
Ei bine, eu stiu acum ca tu cand citesti Biblia nu judeci, doar crezi, citesti candid tot asa cum baietelu meu crede ca Mos Craciun ii scrie scrisori care-l dojenesc cand nu e cuminte . . . Dar sincer, cred ca ar fi timpul sa te maturizezi. Imi propui pe Ioan evanghelistu ca fiind un adept dintr cei 12 ai lui Hristos . . . ei bine, daca asa este, atunci e mai mult decat clar ca Hristos e basm curat!!!! Citeste si tu evanghelia asta, citeste si ce se pretinde c-a mai scris Ioan asta, anume Apocalipsa. Hai sa vedem!
Literatura apocalitptica exista în mediul evreiesc cu secole înaintea scrierii lui Ioan: Cartea lui Enoh, Adormirea lui Moise, Apocalipsa lui Baruh, Testamentele celor 12 patriarhi, iata doar cateva exemple, tipice unei populatii oprimate timp de secole, îmbarbatata doar de speranta aparitiei unui "Zorro" antic . . . De altfel, alura de basm ispirescian a acestei carti nu se dezminte, când citesti descrierea Mântuitorului facut de Ioan: "calare pe un nor alb, pe cap cu cununa de aur si în mâna cu secera ascutita (personajul literar Zorro, n-avea secera, însa avea spada conquistadorilor . . . ), capul si parul albe ca lâna si zapada, ochii ca para focului, picioarele ca arama arsa, glasul ca vuietul apelor, într-o mâna cu 7 stele si din gura iesindu-i o sabie ascutita cu 2 taisuri" (daca Ioan ar fi scris prin anii 2000, probabil lu Isus i-ar fi iesit din gura un tanc M1A1 Abrams ).
Maria, nu cred ca esti una dintre personalitatile marcante ale Terrei care sa se exprime radical asupra existentei vietii pe acest pamant. Nu am auzit inca de tine sa publici articole salvatoare ale omenirii, care sa fie dezbatute la nivel mondial si in urma carora Biserica sa cada secerata de ADEVARUL pe care-l promovezi.
Nu e nevoie ca eu sa public articole despre existenta vietii pe pamant; e suficient ca eu doar sa iau cunostinta despre ele, sa le inteleg eventual, si sa-mi modific viziunea in conformitate. Biserica a cazut in urma ideilor lui Galilei; celor ale lui Copernic; celor ale lui Kepler; celor ale lui Darwin. Insa sunt multi altii, pe taramul filozofiei, al istoriei, al istoriei religiilor, care au facut cel putin tot atat pentru scoaterea bisericii din pozitia de putere si prestanta pe care a detinut-o atata timp.
NU CRED CA E CAZUL SA SPUN CA BISERICA A RAZBIT ISTORIEI CEEA CE TOATE IDEILE EXISTENTIALISMULUI NU AU REUSIT SA DARAME BISERICA.
Biserica in sensul malefic, istoric, al termenului este daramata! Ea nu mai are puterea politica in societate, si de aceea societatea este libera, si organizata dupa drepturile omului si nu dupa acelea ale lui Dumnezei si ale bisericii sale, asa cum era cazul in epoca medievala.
Ori asta conteaza . . . Nimeni sanatos la cap nu-si propune sa distruga biserica-sprijin, aceea care ajuta indivizii mai saraci cu duhul sa-si gaseasca un sens in viata. Ce rost ar avea asta?
Existentialismul este doar un curent in filozofie. Trecator, ca toate curentele. Iar ce ramane din el, nu este nici macar advers religiei, caci faptul ca suntem indivizi care nu putem fi judecati pe baza normei gloatei, asta nu e nicicum contra religiei sau religiozitatii; ba dimpotriva chiar, daca tinem cont ca primii existentialisti au fost crestini. Caci exista un existentialism crestin. N-are insa sens sa intram prea in detalii, care, evident deja, cu siguranta te depasesc . . .
ISTORIA A FOST MARCATA DE CREDINTA PE TOT PARCURSUL EI. BISERICA A EXISTAT SI ACUM 2000 DE ANI SI VA EXISTA SI DE ACUM INAINTE.
Evident, nici nu ma indoiesc de asta. Ce e important, e ca Biserica de azi nu mai este aceea de acum vreo 2 secole, pe cand exploata un sfert din suprafata tarii uzând de sclavi, si ca aceasta nu mai este nici in pozitia de acum 15 secole, pe cand inchidea scolile de filozofie, interzicea Jocurile Olimpice, omora filozofii si matematicienii, practica genocidul contra celor care nu-i împartasea ideile religioase, si nu mai este pentru simplul fapt ca ea a pierdut puterea politica in societate.
TOTI "RAZVRATITORII" NU AU REUSIT DECAT SE CREEZE IPOTEZE SI DISCURSURI PE CARE NU LE POT DEMOSTRA.
Serios? Adica stiintele au discursuri pe care nu le pot demonstra? Pai daca chiar sustii chestia asta, atunci e clar ca habar n-ai nici macar ce înseamna stiinta . . .
TOT DISCURSUL TAU E PUR FICTIV, BAZAT PE O LECTURA LIPSITA DE CONTINUT SI O LOGICA INDOIELNICA.
Serios?
Pai daca tot afirmi asta, ce-ar fi daca ai si demonstra? Ce-ar fi sa iei fiecare afirmatie in parte, si s-o dovedesti falsa sau ilogica? De exemplu, afirmatia ca Sfintii Parinti pe care i-am citat sunt niste neghiobi, care afirmau si credeau tot felul de bazaconii (vezi textul de mai sus, referitor la asta!), ce-ar fi sa arati ca nu e exacta? Ce-ar fi sa arati ca Sinoadele Ecumenice n-au fost niste adunaturi de zurbagii, care se injurau si bateau intre ei ca nebunii, si ca Politia imparatului trebuia sa intervina pentru a-i desparti si pentru a tine la distanta una de alta taberele de sustinatori ale acestor "teologi", exact asa cum Politia de azi sta intre galeriile lu Rapid si Steaua? Ce-ar fi sa poti demonstra ca ce afirm in privinta "confuzia discursului" nu sta scris in cartile de antropologie predate azi in tarile civilizate?
Hm!? Te încumeti?
INCEARCI SA DEMONSTREZI CA TOATA ISTORIA OMENIRII SI CREDINTA ACESTEIA A FOST UNA INVENTATA.
N-ai inteles nimic, daca poti afirma asta . . . Mai reciteste ce-am scris, si incearca si intelege!!!
DAR CHIAR DACA A FOST INVENTATA, CUM CREZI CA ACEA PERSOANA CARE A STAT SA INVENTEZE UN ASEMENEA FENOMEN INCA NU SI-A GASIT (DUPA MII DE ANI) "NASUL" ?
Simplu! Daca ai fi avut habar macar de un pic de antropologie a religiei, sau de sociologie a religiei, ai fi avut deja raspunsul!!!
Este vorba despre ceea ce în psihologia sociala se numeste "Disonanta Cognitiva". Leon Festinger, psiholog american, explica de ce oamenii nu suporta umilinta produsa de faptul ca s-au înselat, nici macar când aceasta nu vine de la un semen de-al lor, ci de la realitatea însasi : Astfel explica de ce, de ex., desi cad temporar în ridicul, miscarile crestine escatologice ce fixeaza "date ale venirii Mântuitorului" si evident le rateaza, nu dispar brusc, nu se dizolva pur si simplu, asa cum ne-am astepta si ar fi logic si de bun simt. In ciuda tuturor evidentelor, multi credinciosi se încapataneaza sa ramana fideli zeitatii lor, chiar si atunci când aceasta le trage clapa : multi s-au rugat in viata lor, si zeu le-a întors o ureche surda, dar asta nu-i face sa-si abandoneze credinta : gasesc ei explicatii, de genul "sunt prea pacatos/pacatoasa, probabil".
De-a lungul timpului la scara istorica, acelasi fenomen aminitit mai sus, a fost acela care a "prefectionat" religia însasi, pentru a o face (mai) credibila si astfel perena. Antropologul Pascal Boyer explica ca religia este supusa unei legitati care actioneaza de maniera specifica si în biologie, anume evolutiei: aceleasi mecanisme care fac ca în biologie, prin mutatie si selectie, sa existe si prevaleze întotdeuna cel mai apt în contextul dat, tot asa e si cazul pentru oferta mistica la orice moment: se vorbeste astfel despre "selectia transmisiei culturale". Si asta nu este valabil doar pentru ideile religioase, este general uman, caci si oferta ideologica este si ea supusa acelorasi presiuni de adaptare, asa cum si orice alta idee sau cliseu cultural e si ea supusa atat transmisiei, cat si adaptarii. Se vorbeste in acest caz general, despre "meme", adica despre idei care se transmit si modifica precum niste gene.
SAU SA INCEPEM SA CREDEM CA-SI VA GASI "NASA" ?
Intotdeauna o religie isi gaseste nasul intr-o alta religie: religiile Romei si-au gasit nasul in religia iudaica, sau ma rog, intr-o secta a sa, anume crestinismul. Crestinismul, si el la randul lui, isi gaseste nasul, nu precum cred multi crestini, pe mana toleranta a secularismului, sau pe cea culta a stiintei, ci pe mana unei alte religii, anume islamul care fiind impartasit de populatii tinere, in efervescenta demografica, pur si simplu cuceresc mai pasnic sau mai violent, taramul traditional crestin.
DACA INSISTI SA CONSIDERI CA TOATE ARTICOLE SI CARTILE SCRISE DE-A LUNGUL TIMPULUI DESPRE RELIGIE SI VIATA RELIGIOASA SUNT INCULTE, INSEAMNA CA INCULTURA TA E SI MAI MARE.
O carte nu e culta prin simpa ei definite: nu orice carte are de-a face cu cultura: exista carti de divertisment; se numesc beletristica, sau literatura de fictiune. Exista carti care raspund unei nevoi spirituale, psihice; sunt cartile religioase. Exista, finalmente, si carti culte, scrise de invatati si care reflecta pozitia comuna a unei majoritati de specialisti din domeniu, si acestea sunt cartile universitare, sau cartile de specialitate, fie ele cele care se adreseaza unor avizati, sau simple carti de popularizare.
Deci nu toate cartile scrise despre religie sunt inculte. Nici macar inculte nu sunt toate cartile scrise de catre cei religiosi, caci poti fi cult si religios in acelasi timp. Exista o cultura religioasa. Ce e important insa sa intelegi, este ca nu toate cartile exprima idei corecte (logice, valide) si veridice (in conformitate cu realitatea). Ori in mod necesar, prin definitie, acestea din urma se gasesc acolo unde prin metoda aceste valori sunt pretuite, adica in lumea stiintei; cartea stiintifica este asadar etalonul pe care trebuie sa judeci un fenomen. Altfel, poti citi un evantai imens de carti, care sa exprime un evantai imens de opinii . . . Toate exista! Toate au drept de cetate! Insa nu toata spun adevarul, si nici toate nu sunt logice. Mergi pe amazon.com si ai sa gasesti carti scrise pentru toata lumea; chiar si pentru idioti; chiar si pentru dementi; sunt carti care te invata sa te tratezi de boli bându-ti pisatul . . . Sunt carti care te invata sa intrii in comunicare cu extraterestrii. Sunt carti care te invata ce-a zis si ce-a facut nu stiu care guru din nu stiu care prapadit trib de prin fundurile Asiei. Sper ca intelegi ce vreau sa zic . . .
A INVIAT HRISTOS. SUNT ANI DE CAND INTOARCEREA PRAZNUIRII ACESTEI CUTREMURATOARE FAPTE RIDICA IN MINE ACEEASI TRISTETE: IARASI VOI CITI ACELEASI COMENTARII SI VOI AUZI ACELEASI INTERPRETARI... CE ZADARNICA BAIGUIALA - STIINTIFICA, DRAGA DOAMNE!- IN JURUL UNUI FAPT SIMPLU SI EVIDENT! RENASTEREA NATURII , MITUL SOLAR SI ATATEA ALTE NEPUTINTE, PENTRU A ESCAMOTA FAPTUL NAUCITOR, DAR FAPT, AL INVIERII DUPA TRUP A LUI HRISTOS , SCRIA NAE IONESCU IN CUVANTUL DIN 20 APRILIE 1930.
A clama un fapt, nu-l face nici mai real decat este, nici mai credibil. Dovada ca majoritatea covarsitoare a lumii nu crede ce i se pare atat de evident filozofului nostru . . . Dovada ca cei care isi delasa religia lor cel mai repede si in cantitatea cea mai mare, sunt crestinii insisi, nu musulmanii, nu evreii, si nici hindusii macar! Gradul de ireligiozitate este cel mai mare in Europa, adica acolo unde este leaganul crestinismului. Evreii si musulmanii pur si simplu se cracaneaza de rîs cand îi aud pe crestini povestindu-le de zeul lor care face copii cu oameni, basca cu fecioare! Pentru musulmani, crestinii, de altfel, sunt politeisti in toata regula (sîrk). Cine mai poate crede într-un zeu care s-a nascut din fecioara, dupa ce o gramada de alti zei si eroi legendari precedenti au facut acelasi lucru???
DE MILENII, MIRACOLUL INVIERII - BAZA CREDINTEI CRESTINE - SE INVARTE IN JURUL MORMANTULUI GOL, PENTRU CA, PARADOXAL, DIN ACEST MORMANT S-A NASCUT CREDINTA, DAR TOT DE AICI APAR TAGADUIELILE. CONTESTARI CARE TIN MORTIS SA-L DEZ-DUMNEZEIASCA PE HRISTOS, DORIND SA-L LASE DOAR UN NEVOLNIC OM.
N-vem nici mormantul, n-avem nici macar certitudinea ca Isus a existat. Credinta e una, stiinta e alta. Istoria nu vorbeste despre existenta unui Hristos, caci n-are certitudinea asta. Apoi, un mormant gol, poate insemna si-un stârv ascuns de adepti . . .
REVOLTAT PE DREPT CUVANT, DUPA O PERIOADA LA CARE AM ASISTAT LA CELE MAI INCREDIBILE BLASFEMII, BARTOLOMEU, MITROPOLITUL CLUJULUI, DA PUBLICITATII O PASTORALA-POLEMICA DE-A DREPTUL IMPRESIONANTA. DE CE L-AS CREDE EU MAI MULT PE DAN BROWN, AUTORUL TALENTAT AL UNUI ROMAN POLITIST, SI NU L-AS CREDE PE SFANTUL APOSTOL PETRU, CEL CARE MARTURISEA IN CASA LUI CORNELIU SUTASUL CA NOI, APOSTOLII, SUNTEM MARTORII FAPTELOR SI CUVINTELOR LUI IISUS, NOI, CEI CE AM MANCAT SI AM BAUT CU EL DUPA CE A INVIAT DIN MORTI ?
Pentru simplul fapt ca Dan Brown, preia si romanteaza anumite idei împartasite de teologia moderna si de catre istoria religiei, si anume ca crestinismul primar a fost extrem de variat, ca gnosticismul il vedea pe Isus ca fiind total uman, si ca singurul criteriu care a transat cine ramane si cine dispare, a fost violenta fizica, contra oamenilor, si contra cartilor (date prada focului).
DE CE L-AS CREDE EU MAI MULT PE FICTIVUL EVANGHELIST IUDA SI NU L-AS CREDE PE SFANTUL EVANGHELIST IOAN, CEL CARE CU PANA LUI MARTURISESTE CA, IMPREUNA CU PETRU, A VAZUT GIULGIURILE GOALE SI A CREZUT IN INVIEREA LUI IISUS?
Pentru ca amandoi sunt tot atat de fictivi, numele de Ioan fiind neasociat niciunuia dintre apostolii din cercul celor 12 adepti ai lui Hristos (fiul lui Zevedeu eventual), si ca dovada, pune manutza si citeste evanghelia lui Ioan, capitolul 20, verset 19, unde autorul evangheliei lui Ioan, vorbeste despre cei 12 apostoli astfel: "[&] a statut in mijlocul lor [&]"
Uuuuups! De ce "lor" si nu "noastra"?
Verset 21, acelasi lucru: "Isus le-a zis [&]" Pai de ce "le-a" si nu "ne-a"??????
Verset 24, iar: "[&] unul dintre cei 12". De ce nu "unul dintre noi"???
Ei bine, eu stiu acum ca tu cand citesti Biblia nu judeci, doar crezi, citesti candid tot asa cum baietelu meu crede ca Mos Craciun ii scrie scrisori care-l dojenesc cand nu e cuminte . . . Dar sincer, cred ca ar fi timpul sa te maturizezi. Imi propui pe Ioan evanghelistu ca fiind un adept dintr cei 12 ai lui Hristos . . . ei bine, daca asa este, atunci e mai mult decat clar ca Hristos e basm curat!!!! Citeste si tu evanghelia asta, citeste si ce se pretinde c-a mai scris Ioan asta, anume Apocalipsa. Hai sa vedem!
Literatura apocalitptica exista în mediul evreiesc cu secole înaintea scrierii lui Ioan: Cartea lui Enoh, Adormirea lui Moise, Apocalipsa lui Baruh, Testamentele celor 12 patriarhi, iata doar cateva exemple, tipice unei populatii oprimate timp de secole, îmbarbatata doar de speranta aparitiei unui "Zorro" antic . . . De altfel, alura de basm ispirescian a acestei carti nu se dezminte, când citesti descrierea Mântuitorului facut de Ioan: "calare pe un nor alb, pe cap cu cununa de aur si în mâna cu secera ascutita (personajul literar Zorro, n-avea secera, însa avea spada conquistadorilor . . . ), capul si parul albe ca lâna si zapada, ochii ca para focului, picioarele ca arama arsa, glasul ca vuietul apelor, într-o mâna cu 7 stele si din gura iesindu-i o sabie ascutita cu 2 taisuri" (daca Ioan ar fi scris prin anii 2000, probabil lu Isus i-ar fi iesit din gura un tanc M1A1 Abrams
).
-
- +0
-
-
scris de maria, 17 aprilie, 2007
SI NU L-AS CREDE PE SFANTUL EVANGHELIST LUCA, ISTORIC DE RIGOARE STIINTIFICA, A CARUI OPERA FAPTELE APOSTOLILOR A INFRUNTAT, TIMP DE DOUA MILENII, TOATE ANALIZELE CRITICE POSIBILE?
Ha-ha-ha!
Nu-ti cere nimeni sa crezi un simplu autor de literatura de fictiune, insa esti obligat, pana cand reusesti sa respingi, pozitia teologiei moderne si a istoriei religiei, care iti arata, de ex., ca evanghelia lui Luca este de fapt evanghelia lui Luca, X, Y, Z, sau daca vrei Luca & Co. Astfel, in capitolul 16, versetele 8 si 9, se foloseste persoana a doua plural, penrtru ca in urmatorul verset (10), sa fie folosita persoana a-ntâia plural, dovada ca cei care au scris lucrarea nu sunt tot aia care au trait patzania desi traditia sustine ca Luca a fost un însotitor al lui Pavel (si deci nu un apostol dintre cei 12, caci altfel Pavel ar fi devenit insotitorul (adica personaj secundar al) lui Luca, si nu invers . . .).
Inca o data sunt obligata sa-ti zic ca inteleg ca tu citesti adulând, si nu gândind, doar ca asta nu e valabil cu toata lumea, si cu atat mai putin cu teologii moderni si cu istoricii religiei . . . Cartea pe care vrei s-o iei ca referinta impotriva bazaconiei lui D. Brown, nu este chiar documentul care îti închipui, dupa cum esti obligat sa constati! Faptele apostolilor contine insa mai multe aiureli, lista poate fi lunga, insa n-are sens s-o prezint aici, o singura instanta bâlbâita si e suficient pentru a o descalifica. De ex., in cap. 15 1 29, sunt relatate anumite evenimente care in Epistola pavelista "catre Galateni" (cap. 2 versete 1 10) sunt contrazise. Mai exact, in Fapte se afirma ca întrunirea de la Ierusalim a stabilit o diferenta intre cum se propavaduieste pentru pagani si pentru evrei, in timp ce epistola pavelista ne zice ca de fapt toti au fost adusi la o mama, impunandu-se paganilor sa se conformeze anumitor precepte ale legii evreiesti. Ce mi se pare mie extraordinar este sa vad ca un individ care e in stare sa nu creada, pe buna dreptate, bazaconiile fictiunii unui autor de carti de paraliteratura, nu e totusi capabil sa poata vedea evidenta simpla, anume ca Biblia insasi este o fictiune!!!! I-o spune istoria religiei, i-o spune critica de text sacru, dar omul nostru continua sa creada orbeste . . . Imi vin in minte cuvintele lui Edison, inventatorul, care spunea ca odata ce un copil, de la varsta frageda, este mutilat cu povestile Bibliei, mai tarziu nu mai ai cum scoate din el aceste fictiuni . . . Colonelului Ingersoll spunea asta acum 2 secole despre riturile ridicule ale crestinismului:
"Rânduiala biblica si istorica a Cinei cea de Taina a fost înlocuita cu jertfa idolatra si canibalica a Liturghiei. Preotii pretindeau ca ritualul lor ridicul si lipsit de sens, transforma de fapt pâinea si vinul în trupul si sângele lui Hristos. Cu o încumetare hulitoare, ei pretindeau ca au puterea de a-L crea pe Dumnezeu, pe El, Creatorul tuturor lucrurilor . . . Crestinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, sa-si marturiseasca credinta în aceasta grozava erezie ofensatoare a Cerului! Multimi de oameni care au refuzat au fost dati flacarilor.
Acesti impostori cereau lumii sa creada ca ei sunt în stare sa-l faca pe Isus dintr-un piscot, sa creasca Trinitatea-n coca, si sa-l coaca pe Dumnezeu pe vatra, ca pe biscuiti . . . "
Tot el, mai spunea despre epoca în care a trait Isus:
"[&] In acea epoca se credea ca paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental si multi alti nefericiti loviti de vreo boala, sunt posedati de diavoli; ca diavolii îi luau în posesie si traiau în corpurile barbatilor si femeilor bolnave.
Isus credea si el asta, i-a învatat pe altii sa o creada, si a pretins ca vindeca bolile alungând demonii din nebuni si bolnavi . . .
Azi stim, daca e sa stim ceva pe lumea asta, ca bolile nu sunt produse de diavoli.
Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca dracii nu salasuiesc în trupurile celor bolnavi.
Cei inteligenti nu mai cred în vrajitoare, magicieni, "înviati" si draci, si sunt total convinsi ca fiecare cuvânt din Noul Testament pe tema exorcizarii, este completa idiotenie!
Daca Isus a zis si a facut ceea ce afima cei trei scriitori ai evangheliilor, atunci clar ca Biblia e o minciuna.
Poate fi un fapt ca diavolul l-a ispitit pe Isus?
Poate fi un fapt ca acesta l-a dus pe Isus sus pe templu, si l-a convins sa sara?
Exista în întreaga literatura universala ceva mai perfect-idiot?
Putem noi crede azi ca Isus a reînviat morti?
O vaduva traind la Nain, urmeaza trupul fiului ei spre groapa; Isus opreste procesiunea funerara si readuce tânarul dintre cei morti dându-l în bratele mamei sale.
Tânarul om dispare: Nu am mai auzit niciodata vorbindu-se de el . . .
Nimeni nu manifesta nici un interes pentru omul revenit dintre cei morti!
Luca este singurul care povesteste aceasta patanie.
Sa nu fi auzit Matei, Marcu si Ioan de aceasta fapta a "Mântuitorului" lor, sau n-au crezut-o si astfel nu au mentionat-o???
Ioan zice ca Lazar a fost înviat; Matei, Marcu si Luca tac mâlc!
Desi, între noi fie vorba, asta ar fi fost mai miraculoasa decat învierea din morti a fiului vaduvei din Nain, caci acesta nu a stat mai multe zile în groapa ca Lazae, el era doar spre drumul spre cimitir, INSA LAZAR ERA MORT IN TOATA REGULA, INCEPUSE SA SE DESCOMPUNA, era bine "fezandat" . . .
Culmea, nici Lazar nu a suscitat nici cel mai mic interes!!!
Nimeni nu l-a întrebat nimic despre lumea cealalta!
Nimeni n-a întrebat de ai lor care murisera . . .
Când acesta (Lazar) a murit a doua oara, nimeni nu a zis: "Nu avea teama, a mai fost odata acolo si stia exact unde se ducea! "
Noi nu credem în miracolele facute de Mahomed, si cu toate acestea ele sunt tot atât de "dovedite" ca si cele ale lui Isus. Daca un om ar veni azi si ar pretinde ca învie morti si ca alunga demoni, l-am considera nebun.
Ce sa zicem de Isus???
Daca vrem sa-i salvam reputatia, trebuie sa pretindem ca n-a înviat niciodata morti; ca n-a zis nicioadata ca a scos draci din oameni.
Trebuie sa acceptam ca aceste lucruri stupide si imposibile, au fost scornite de discipolii lui Isus, care îl vroiau zeificat.
In acele zile ale ignorantei, acestea faceau sa creasca reputatia lui Isus, însa azi ele îl pun în pericolul de a deveni ridicul, discreditând de asemenea autorii evangheliilor.
Mai putem noi astazi crede ca un "înger al Domnului" venea si tulbura apa scaldatoarei din Betesda (Ioan 5:2 - 4), si ca oricine intra atunci în bazin, în apa proaspat tulburata, se vindeca de orice???
Si cu toate acestea, evanghlia dupa Ioan crede si povesteste aceste absurditati . . .
In epoca Apostolilor si înca multe secole dupa aceea, lumea era plina de supranatural. Aproape tot ce se întâmpla, era privit ca miraculos. Dumnezeu era "guvernatorul" direct al acelei lumi.
Daca oamenii erau buni, Dumnezeu le dadea un sezon bun de recoltat; daca erau rai însa, le dadea inundatii, înghetz si foamete. Daca se întâmpla ceva pozitiv, acesta era exagerat pâna când devenea un miracol.
Despre cauza evenimentelor, despre aceasta implacabila si inconturnabila înlantuire de cauze si efecte, lumea nu avea înca nici o idee si nici o cunostinta . . .
Un miracol e semnul peste timp al fraudei si a înselaciunii.
Intotdeauna.
Niciodata nu au fost facute miracole si nici un om cinstit si sanatos la cap nu a pretins vreodata ca a facut miracole, si nu o va face vreodata.
Daca Isus a facut într-adevar miracolele care îi sunt atribuite, daca a vindecat paraliticii si nebunii, daca a dat auzul la surzi si vederea la orbi, daca a vindecat leprosii cu un cuvânt, si cu o atingere a dat viata si simtire unui membru uscat, daca el a dat simtire si miscare, caldura si gândire unui corp rece si în putrefactie, daca a învins el moartea si a salvat de la moarte trupurile livide, nici un cuvânt nu s-ar fi auzit contra lui, nici o mâna nu s-ar fi ridicat, poate cu exceptia celei pentru a face rugaciune si a da slavire!
In prezenta sa, toti ar fi fost cu capetele descoperite, toti în genunchi si la pamânt . . .
Nu e curios ca la procesul lui Hristos, nu s-a gasit nimeni care sa zica un cuvânt in favoarea lui?
Nimeni nu s-a ridicat sa zica: "Am fost un lepros si acest om m-a vindecat cu o atingere!"
Nici o femeie nu a zis: "Sunt vaduva din Nain si uitati aici pe fiul meu pe care acest om l-a înviat din morti! Nici un om nu a zis: "Eram orb si acum uitati-va vad, iar acest om mi-a redat vederea!"
Toti tacuti; toti absenti . . .
Daca Cristos era într-adeavar Dumnezeu, ar fi cunoscut viitorul: Prin fata lui Istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop.
Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut câte crime, câte orori, câte infamii se vor comite în numele sau.
El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice, flacarile persecutiei, se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite crestinism.
El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace în puscariile bisericii, în tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a îndurarii . . .
El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura.
Ca fidelii sai vor recurge la bâte si roti, la lanturi si fierastraie.
Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase . . .
Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie, din fiece text despre el . . .
Ar fi vazut sectele ingnorante angajându-se în razboaie fratricide.
Ar fi vazut miile de oameni construind la ordinele preotilor închisori pentru semenii lor.
Ar fi vazut miile de esafoade îmbibate de sângele celor mai buni si mai curajosi.
Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetzele albite de agonie . . .
Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati.
Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada, pentru a fi citite la lumina rugurilor . . .
Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile si falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice.
Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce în numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra câmpurilor de morti, închisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul îmbibat de sânge al crucii . . .
Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si încoronata.
Ca credulitatea va dirija lumea.
Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra.
El ar fi stiut ca Papii si regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor.
Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si ucide inventatorii si descoperitorii, gânditorii si filozofii.
Ar fi stiut ca Biserica Sa va stinge sfânta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea.
Ar fi vazut discipolii sai stingând ochii oamenilor, jupuidu-i de vii, taindu-le limbile, cautându-le toti nervii durerii . . .
Si cu toate astea, el sta acolo mort, cu buze strânse si nu zice nimic!
De ce n-a vorbit?
De ce n-a zis el discipolilor sai si întregii lumii: "Nu trebuie sa ardeti, sa închideti si sa torturati în numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele."
De ce n-a explicat el Trinitatea, si a lasat atâta controveresa si venin?
De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se întâmple pe Terra?
De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte în care sa-si afirme principiile?
De ce n-a frânt el lanturile sclaviei?
De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?
De ce n-a scris el însusi Noul Testament?
De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului?
De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta?
De ce n-a schimbat el speranta vaga într-un paradis, într-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte?
De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de "Libertatea mâinilor si spiritului"?
De ce s-a dus el, mut, spre moarte, abandonând lumea în mâna mizeriei si îndoielii?
Am sa va zic de ce: ERA UN SIMPLU OM, SI NU STIA NICI EL !
(Pasaje extrase din lucrarea "Despre Sfânta Biblie", de Robert Ingersoll, 1894).
Ha-ha-ha!
Nu-ti cere nimeni sa crezi un simplu autor de literatura de fictiune, insa esti obligat, pana cand reusesti sa respingi, pozitia teologiei moderne si a istoriei religiei, care iti arata, de ex., ca evanghelia lui Luca este de fapt evanghelia lui Luca, X, Y, Z, sau daca vrei Luca & Co. Astfel, in capitolul 16, versetele 8 si 9, se foloseste persoana a doua plural, penrtru ca in urmatorul verset (10), sa fie folosita persoana a-ntâia plural, dovada ca cei care au scris lucrarea nu sunt tot aia care au trait patzania desi traditia sustine ca Luca a fost un însotitor al lui Pavel (si deci nu un apostol dintre cei 12, caci altfel Pavel ar fi devenit insotitorul (adica personaj secundar al) lui Luca, si nu invers . . .).
Inca o data sunt obligata sa-ti zic ca inteleg ca tu citesti adulând, si nu gândind, doar ca asta nu e valabil cu toata lumea, si cu atat mai putin cu teologii moderni si cu istoricii religiei . . . Cartea pe care vrei s-o iei ca referinta impotriva bazaconiei lui D. Brown, nu este chiar documentul care îti închipui, dupa cum esti obligat sa constati! Faptele apostolilor contine insa mai multe aiureli, lista poate fi lunga, insa n-are sens s-o prezint aici, o singura instanta bâlbâita si e suficient pentru a o descalifica. De ex., in cap. 15 1 29, sunt relatate anumite evenimente care in Epistola pavelista "catre Galateni" (cap. 2 versete 1 10) sunt contrazise. Mai exact, in Fapte se afirma ca întrunirea de la Ierusalim a stabilit o diferenta intre cum se propavaduieste pentru pagani si pentru evrei, in timp ce epistola pavelista ne zice ca de fapt toti au fost adusi la o mama, impunandu-se paganilor sa se conformeze anumitor precepte ale legii evreiesti. Ce mi se pare mie extraordinar este sa vad ca un individ care e in stare sa nu creada, pe buna dreptate, bazaconiile fictiunii unui autor de carti de paraliteratura, nu e totusi capabil sa poata vedea evidenta simpla, anume ca Biblia insasi este o fictiune!!!! I-o spune istoria religiei, i-o spune critica de text sacru, dar omul nostru continua sa creada orbeste . . . Imi vin in minte cuvintele lui Edison, inventatorul, care spunea ca odata ce un copil, de la varsta frageda, este mutilat cu povestile Bibliei, mai tarziu nu mai ai cum scoate din el aceste fictiuni . . . Colonelului Ingersoll spunea asta acum 2 secole despre riturile ridicule ale crestinismului:
"Rânduiala biblica si istorica a Cinei cea de Taina a fost înlocuita cu jertfa idolatra si canibalica a Liturghiei. Preotii pretindeau ca ritualul lor ridicul si lipsit de sens, transforma de fapt pâinea si vinul în trupul si sângele lui Hristos. Cu o încumetare hulitoare, ei pretindeau ca au puterea de a-L crea pe Dumnezeu, pe El, Creatorul tuturor lucrurilor . . . Crestinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, sa-si marturiseasca credinta în aceasta grozava erezie ofensatoare a Cerului! Multimi de oameni care au refuzat au fost dati flacarilor.
Acesti impostori cereau lumii sa creada ca ei sunt în stare sa-l faca pe Isus dintr-un piscot, sa creasca Trinitatea-n coca, si sa-l coaca pe Dumnezeu pe vatra, ca pe biscuiti . . . "
Tot el, mai spunea despre epoca în care a trait Isus:
"[&] In acea epoca se credea ca paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental si multi alti nefericiti loviti de vreo boala, sunt posedati de diavoli; ca diavolii îi luau în posesie si traiau în corpurile barbatilor si femeilor bolnave.
Isus credea si el asta, i-a învatat pe altii sa o creada, si a pretins ca vindeca bolile alungând demonii din nebuni si bolnavi . . .
Azi stim, daca e sa stim ceva pe lumea asta, ca bolile nu sunt produse de diavoli.
Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca dracii nu salasuiesc în trupurile celor bolnavi.
Cei inteligenti nu mai cred în vrajitoare, magicieni, "înviati" si draci, si sunt total convinsi ca fiecare cuvânt din Noul Testament pe tema exorcizarii, este completa idiotenie!
Daca Isus a zis si a facut ceea ce afima cei trei scriitori ai evangheliilor, atunci clar ca Biblia e o minciuna.
Poate fi un fapt ca diavolul l-a ispitit pe Isus?
Poate fi un fapt ca acesta l-a dus pe Isus sus pe templu, si l-a convins sa sara?
Exista în întreaga literatura universala ceva mai perfect-idiot?
Putem noi crede azi ca Isus a reînviat morti?
O vaduva traind la Nain, urmeaza trupul fiului ei spre groapa; Isus opreste procesiunea funerara si readuce tânarul dintre cei morti dându-l în bratele mamei sale.
Tânarul om dispare: Nu am mai auzit niciodata vorbindu-se de el . . .
Nimeni nu manifesta nici un interes pentru omul revenit dintre cei morti!
Luca este singurul care povesteste aceasta patanie.
Sa nu fi auzit Matei, Marcu si Ioan de aceasta fapta a "Mântuitorului" lor, sau n-au crezut-o si astfel nu au mentionat-o???
Ioan zice ca Lazar a fost înviat; Matei, Marcu si Luca tac mâlc!
Desi, între noi fie vorba, asta ar fi fost mai miraculoasa decat învierea din morti a fiului vaduvei din Nain, caci acesta nu a stat mai multe zile în groapa ca Lazae, el era doar spre drumul spre cimitir, INSA LAZAR ERA MORT IN TOATA REGULA, INCEPUSE SA SE DESCOMPUNA, era bine "fezandat" . . .
Culmea, nici Lazar nu a suscitat nici cel mai mic interes!!!
Nimeni nu l-a întrebat nimic despre lumea cealalta!
Nimeni n-a întrebat de ai lor care murisera . . .
Când acesta (Lazar) a murit a doua oara, nimeni nu a zis: "Nu avea teama, a mai fost odata acolo si stia exact unde se ducea! "
Noi nu credem în miracolele facute de Mahomed, si cu toate acestea ele sunt tot atât de "dovedite" ca si cele ale lui Isus. Daca un om ar veni azi si ar pretinde ca învie morti si ca alunga demoni, l-am considera nebun.
Ce sa zicem de Isus???
Daca vrem sa-i salvam reputatia, trebuie sa pretindem ca n-a înviat niciodata morti; ca n-a zis nicioadata ca a scos draci din oameni.
Trebuie sa acceptam ca aceste lucruri stupide si imposibile, au fost scornite de discipolii lui Isus, care îl vroiau zeificat.
In acele zile ale ignorantei, acestea faceau sa creasca reputatia lui Isus, însa azi ele îl pun în pericolul de a deveni ridicul, discreditând de asemenea autorii evangheliilor.
Mai putem noi astazi crede ca un "înger al Domnului" venea si tulbura apa scaldatoarei din Betesda (Ioan 5:2 - 4), si ca oricine intra atunci în bazin, în apa proaspat tulburata, se vindeca de orice???
Si cu toate acestea, evanghlia dupa Ioan crede si povesteste aceste absurditati . . .
In epoca Apostolilor si înca multe secole dupa aceea, lumea era plina de supranatural. Aproape tot ce se întâmpla, era privit ca miraculos. Dumnezeu era "guvernatorul" direct al acelei lumi.
Daca oamenii erau buni, Dumnezeu le dadea un sezon bun de recoltat; daca erau rai însa, le dadea inundatii, înghetz si foamete. Daca se întâmpla ceva pozitiv, acesta era exagerat pâna când devenea un miracol.
Despre cauza evenimentelor, despre aceasta implacabila si inconturnabila înlantuire de cauze si efecte, lumea nu avea înca nici o idee si nici o cunostinta . . .
Un miracol e semnul peste timp al fraudei si a înselaciunii.
Intotdeauna.
Niciodata nu au fost facute miracole si nici un om cinstit si sanatos la cap nu a pretins vreodata ca a facut miracole, si nu o va face vreodata.
Daca Isus a facut într-adevar miracolele care îi sunt atribuite, daca a vindecat paraliticii si nebunii, daca a dat auzul la surzi si vederea la orbi, daca a vindecat leprosii cu un cuvânt, si cu o atingere a dat viata si simtire unui membru uscat, daca el a dat simtire si miscare, caldura si gândire unui corp rece si în putrefactie, daca a învins el moartea si a salvat de la moarte trupurile livide, nici un cuvânt nu s-ar fi auzit contra lui, nici o mâna nu s-ar fi ridicat, poate cu exceptia celei pentru a face rugaciune si a da slavire!
In prezenta sa, toti ar fi fost cu capetele descoperite, toti în genunchi si la pamânt . . .
Nu e curios ca la procesul lui Hristos, nu s-a gasit nimeni care sa zica un cuvânt in favoarea lui?
Nimeni nu s-a ridicat sa zica: "Am fost un lepros si acest om m-a vindecat cu o atingere!"
Nici o femeie nu a zis: "Sunt vaduva din Nain si uitati aici pe fiul meu pe care acest om l-a înviat din morti! Nici un om nu a zis: "Eram orb si acum uitati-va vad, iar acest om mi-a redat vederea!"
Toti tacuti; toti absenti . . .
Daca Cristos era într-adeavar Dumnezeu, ar fi cunoscut viitorul: Prin fata lui Istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop.
Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut câte crime, câte orori, câte infamii se vor comite în numele sau.
El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice, flacarile persecutiei, se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite crestinism.
El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace în puscariile bisericii, în tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a îndurarii . . .
El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura.
Ca fidelii sai vor recurge la bâte si roti, la lanturi si fierastraie.
Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase . . .
Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie, din fiece text despre el . . .
Ar fi vazut sectele ingnorante angajându-se în razboaie fratricide.
Ar fi vazut miile de oameni construind la ordinele preotilor închisori pentru semenii lor.
Ar fi vazut miile de esafoade îmbibate de sângele celor mai buni si mai curajosi.
Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetzele albite de agonie . . .
Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati.
Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada, pentru a fi citite la lumina rugurilor . . .
Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile si falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice.
Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce în numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra câmpurilor de morti, închisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul îmbibat de sânge al crucii . . .
Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si încoronata.
Ca credulitatea va dirija lumea.
Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra.
El ar fi stiut ca Papii si regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor.
Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si ucide inventatorii si descoperitorii, gânditorii si filozofii.
Ar fi stiut ca Biserica Sa va stinge sfânta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea.
Ar fi vazut discipolii sai stingând ochii oamenilor, jupuidu-i de vii, taindu-le limbile, cautându-le toti nervii durerii . . .
Si cu toate astea, el sta acolo mort, cu buze strânse si nu zice nimic!
De ce n-a vorbit?
De ce n-a zis el discipolilor sai si întregii lumii: "Nu trebuie sa ardeti, sa închideti si sa torturati în numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele."
De ce n-a explicat el Trinitatea, si a lasat atâta controveresa si venin?
De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se întâmple pe Terra?
De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte în care sa-si afirme principiile?
De ce n-a frânt el lanturile sclaviei?
De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?
De ce n-a scris el însusi Noul Testament?
De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului?
De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta?
De ce n-a schimbat el speranta vaga într-un paradis, într-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte?
De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de "Libertatea mâinilor si spiritului"?
De ce s-a dus el, mut, spre moarte, abandonând lumea în mâna mizeriei si îndoielii?
Am sa va zic de ce: ERA UN SIMPLU OM, SI NU STIA NICI EL !
(Pasaje extrase din lucrarea "Despre Sfânta Biblie", de Robert Ingersoll, 1894).
-
- +0
-
-
scris de Alex, 19 aprilie, 2007
Maria, faci confuzii elementare si fundamentale. Nu ne mai plictisi cu aberatiile tale infecte, care ne provoaca doar la ras si bascalie. Nu cu tine incepe si se termina lumea si cu siguranta nu parerea ta cuprinde adevarul existentei. Daca n-ai observat, revista asta se numeste Noi NU si spune NU-ul unor astfel de tampenii pe care le promovezi tu in mod desantat. Articolul acesta este un articol de credinta crestina, la care tu nu te pricepi DELOC, repet, DELOC!!!! Asa ca nu te mai afla in treaba si lasa-ne...
-
- +0
-
-
scris de maria, 20 aprilie, 2007
Aceleasi insulte, aceleasi atacuri la persoana, aceleasi acuzatii si calificative fara suport pe care nu le-ai dovedit niciodata, dar pe care totusi nu obosesti sa le repeti a nu stiu câta oara . . .
Iata ce e cu adevarat plictisitor si desgustator!
Iata ce e cu adevarat plictisitor si desgustator!
-
- +0
-
-
scris de Cata, 21 aprilie, 2007
Acuzi de fiecare data ca se folosesc insulte, atacuri la persoana, acuzatii si calificative fara suport la adresa mesajelor tale. Da-mi voie sa-ti spun ca nici tu nu esti mai prejos. Prin ocuparea spatiului pentru comentarii cu copy/paste din scrierile cui... Ingersoll ... cine-o fi si asta ? O somitate a istoriei religiilor ? Ma indoiesc... Nici nu am auzit de el... Si multi altii nu cred ca au auzit... Oricum textul lui, pe care ti l-ai asumat adaugandu-l aici, este mai mult decat blasfemie, e deja scarbos, ... Dar sa-mi spui, daca vrei sa ne convingem in injuraturi, desi nu credeam ca se va ajunge aici, atunci spune-mi ca de scris injuraturi e e cel mai usor..
Iata Maria ca si tu ai ajuns da devii plictisitoare si dezgustatoare...
Iata Maria ca si tu ai ajuns da devii plictisitoare si dezgustatoare...
-
- +0
-
-
scris de Cata, 21 aprilie, 2007
Am cautat pe google despre Ingersoll asta al Mariei... Aceasta "somitate" care zicea adevarul indubitabil zicea: "Îi dau lui Dumnezeu cinci minute pentru a ma omorî pe loc pentru lucrurile pe care le-am spus. Dupa aceea a folosit faptul ca n-a fost omorât ca dovada ca Dumnezeu nu exista...
Bravo Maria, ne-ai convins... Apropos, vezi ca mai sunt si altii care au scris execrabil despre Biserica, religie si crestinism... daca asemenea texte le citesti si le iei ca dovezi... inseamna ca tot discursul tau de aici e mai mult decat penibil... si reiau invitatia lui Alex...: "Articolul acesta este un articol de credinta crestina, la care tu nu te pricepi DELOC, repet, DELOC!!!! Asa ca nu te mai afla in treaba si lasa-ne..."
Bravo Maria, ne-ai convins... Apropos, vezi ca mai sunt si altii care au scris execrabil despre Biserica, religie si crestinism... daca asemenea texte le citesti si le iei ca dovezi... inseamna ca tot discursul tau de aici e mai mult decat penibil... si reiau invitatia lui Alex...: "Articolul acesta este un articol de credinta crestina, la care tu nu te pricepi DELOC, repet, DELOC!!!! Asa ca nu te mai afla in treaba si lasa-ne..."
-
- +0
-
-
scris de maria, 23 aprilie, 2007
ACUZI DE FIECARE DATA CA SE FOLOSESC INSULTE, ATACURI LA PERSOANA, ACUZATII SI CALIFICATIVE FARA SUPORT LA ADRESA MESAJELOR TALE. DA-MI VOIE SA-TI SPUN CA NICI TU NU ESTI MAI PREJOS. PRIN OCUPAREA SPATIULUI PENTRU COMENTARII CU COPY/PASTE DIN SCRIERILE CUI... INGERSOLL ... CINE-O FI SI ASTA ? O SOMITATE A ISTORIEI RELIGIILOR ? MA INDOIESC... NICI NU AM AUZIT DE EL... SI MULTI ALTII NU CRED CA AU AUZIT... ORICUM TEXTUL LUI, PE CARE TI L-AI ASUMAT ADAUGANDU-L AICI, ESTE MAI MULT DECAT BLASFEMIE, E DEJA SCARBOS, ...
Draga Cata, poti sa-i spui blasfemie la textul ala, insa nu insulta, SI ASTA CONTEAZA.
Conceptul de blasfemie este depasit, dovada ca acesta nu este prevazut in codurile legale ale tarilor civilizate, iar acolo unde exista (rareori, ca exceptie si relicva istorica), el nu a fost niciodata aplicat de mai bine de 3 sferturi de secol . . .
Asadar blasfemie este ceva total vag ceea ce pentru mine este blasfemie pentru altul nu e, s.a.m.d. si caduc. Nu stiu care este situatia actuala in Romania, insa ma indoiesc ca legile noastre prevad acest concept, nu de alta, insa ele au fost inspirate din cele despre care vorbesc mai sus . . .
DAR SA-MI SPUI, DACA VREI SA NE CONVINGEM IN INJURATURI, DESI NU CREDEAM CA SE VA AJUNGE AICI, ATUNCI SPUNE-MI CA DE SCRIS INJURATURI E E CEL MAI USOR..
De injuraturi m-am plictisit deja . . . nu injuraturi vreau, ci raspunsuri la obiect; renunta si tu la atacul la persoana, si concetreaza-te pe atacul ideilor acesteia. E chestiune de educatie in materie de comunicare.
Draga Cata, poti sa-i spui blasfemie la textul ala, insa nu insulta, SI ASTA CONTEAZA.
Conceptul de blasfemie este depasit, dovada ca acesta nu este prevazut in codurile legale ale tarilor civilizate, iar acolo unde exista (rareori, ca exceptie si relicva istorica), el nu a fost niciodata aplicat de mai bine de 3 sferturi de secol . . .
Asadar blasfemie este ceva total vag ceea ce pentru mine este blasfemie pentru altul nu e, s.a.m.d. si caduc. Nu stiu care este situatia actuala in Romania, insa ma indoiesc ca legile noastre prevad acest concept, nu de alta, insa ele au fost inspirate din cele despre care vorbesc mai sus . . .
DAR SA-MI SPUI, DACA VREI SA NE CONVINGEM IN INJURATURI, DESI NU CREDEAM CA SE VA AJUNGE AICI, ATUNCI SPUNE-MI CA DE SCRIS INJURATURI E E CEL MAI USOR..
De injuraturi m-am plictisit deja . . . nu injuraturi vreau, ci raspunsuri la obiect; renunta si tu la atacul la persoana, si concetreaza-te pe atacul ideilor acesteia. E chestiune de educatie in materie de comunicare.
-
- +0
-
-
scris de maria, 23 aprilie, 2007
AM CAUTAT PE GOOGLE DESPRE INGERSOLL ASTA AL MARIEI... ACEASTA "SOMITATE" CARE ZICEA ADEVARUL INDUBITABIL ZICEA: "ÎI DAU LUI DUMNEZEU CINCI MINUTE PENTRU A MA OMORÎ PE LOC PENTRU LUCRURILE PE CARE LE-AM SPUS. DUPA ACEEA A FOLOSIT FAPTUL CA N-A FOST OMORÂT CA DOVADA CA DUMNEZEU NU EXISTA...
Nuuu, stii prea putin despre autorul asta ca sa ai dreptate! Acesta stia ca nu exista dumnezeul crestinilor in primul rand pentru ca avea o cultura umanista vasta; era avocat de meserie, ori pentru a fi avocat trebuie sa stii filozofie si istorie, ca sa stii de unde iti vin conceptele si chiar legile de care te servesti. N-a fost un simplu avocat, ci unul care in epoca a fost etalonul de excelenta; este recunoscut ca fiind un mare avocat pledant. Este recunoscut ca ziarist si polemist. Din cultura de care trebuie sa dispui pentru a practica la nivel inalt aceste meserii, stie omul nostru ca zeul crestinilor e basm, nu numai din rationamentul pe care l-ai reprodus aici, si care, intre noi fie vorba, nu trebuie blamat deloc, caci istoric vorbind, sfinti crestini l-au folosit si ei: un sfant crestin al inceputurilor, calcand in picioare lumanarile de pe treptele unui templu roman, a strigat candva: Daca exista, zeii vostrii sa vina sa ma pedepseasca! Ca sa verific adancimea culturii dumitale, te las pe tine sa spui care este acesta, dupa care, daca nu stii, iti voi spune eu.
Iata ce spune encicliopedia despre omul Ingersoll:
Colonel Robert Green Ingersoll (August 11, 1833 July 21, 1899) was a Civil War veteran, American political leader and orator during the Golden Age of Freethought, noted for his broad range of culture and his defense of agnosticism.
BRAVO MARIA, NE-AI CONVINS...
Daca textul lui Ingersoll, care estre recunoscut pentru logica si claritate, pentru darul de sinteza istorica de care e capabil nu te-a convins, pune manutza pe o carte isteata de filozofie, si in mod normal, aia ar trebui sa te convinga, caci inevitabil ea contine si acele principii ale gandirii logice.
APROPOS, VEZI CA MAI SUNT SI ALTII CARE AU SCRIS EXECRABIL DESPRE BISERICA, RELIGIE SI CRESTINISM... DACA ASEMENEA TEXTE LE CITESTI SI LE IEI CA DOVEZI... INSEAMNA CA TOT DISCURSUL TAU DE AICI E MAI MULT DECAT PENIBIL... SI REIAU INVITATIA LUI ALEX...:
A scrie execrabil despre crestinism si biserica, pentru tine, inseamna a critica crestinismul si biserica, si a spune niste adevaruri istorice, pe care nici tu, nici altii nu au putut sa le dovedeasca inexacte.
"ARTICOLUL ACESTA ESTE UN ARTICOL DE CREDINTA CRESTINA, LA CARE TU NU TE PRICEPI DELOC, REPET, DELOC!!!! ASA CA NU TE MAI AFLA IN TREABA SI LASA-NE..."
Inca o data, si tu, insisti a pune semnul egal intre a te pricepe si a trai o stare anume. Ori a te pricepe la schizofrenie, nu cere neaparat a fi sau a fi fost schizofrenic . . . Tot asa, a te pricepe la decorticarea iluziilor mintii umane, nu inseamna neaparat a fi trecut prin ele; e suficient, in general, sa fi psiholog instruit.
Nuuu, stii prea putin despre autorul asta ca sa ai dreptate! Acesta stia ca nu exista dumnezeul crestinilor in primul rand pentru ca avea o cultura umanista vasta; era avocat de meserie, ori pentru a fi avocat trebuie sa stii filozofie si istorie, ca sa stii de unde iti vin conceptele si chiar legile de care te servesti. N-a fost un simplu avocat, ci unul care in epoca a fost etalonul de excelenta; este recunoscut ca fiind un mare avocat pledant. Este recunoscut ca ziarist si polemist. Din cultura de care trebuie sa dispui pentru a practica la nivel inalt aceste meserii, stie omul nostru ca zeul crestinilor e basm, nu numai din rationamentul pe care l-ai reprodus aici, si care, intre noi fie vorba, nu trebuie blamat deloc, caci istoric vorbind, sfinti crestini l-au folosit si ei: un sfant crestin al inceputurilor, calcand in picioare lumanarile de pe treptele unui templu roman, a strigat candva: Daca exista, zeii vostrii sa vina sa ma pedepseasca! Ca sa verific adancimea culturii dumitale, te las pe tine sa spui care este acesta, dupa care, daca nu stii, iti voi spune eu.
Iata ce spune encicliopedia despre omul Ingersoll:
Colonel Robert Green Ingersoll (August 11, 1833 July 21, 1899) was a Civil War veteran, American political leader and orator during the Golden Age of Freethought, noted for his broad range of culture and his defense of agnosticism.
BRAVO MARIA, NE-AI CONVINS...
Daca textul lui Ingersoll, care estre recunoscut pentru logica si claritate, pentru darul de sinteza istorica de care e capabil nu te-a convins, pune manutza pe o carte isteata de filozofie, si in mod normal, aia ar trebui sa te convinga, caci inevitabil ea contine si acele principii ale gandirii logice.
APROPOS, VEZI CA MAI SUNT SI ALTII CARE AU SCRIS EXECRABIL DESPRE BISERICA, RELIGIE SI CRESTINISM... DACA ASEMENEA TEXTE LE CITESTI SI LE IEI CA DOVEZI... INSEAMNA CA TOT DISCURSUL TAU DE AICI E MAI MULT DECAT PENIBIL... SI REIAU INVITATIA LUI ALEX...:
A scrie execrabil despre crestinism si biserica, pentru tine, inseamna a critica crestinismul si biserica, si a spune niste adevaruri istorice, pe care nici tu, nici altii nu au putut sa le dovedeasca inexacte.
"ARTICOLUL ACESTA ESTE UN ARTICOL DE CREDINTA CRESTINA, LA CARE TU NU TE PRICEPI DELOC, REPET, DELOC!!!! ASA CA NU TE MAI AFLA IN TREABA SI LASA-NE..."
Inca o data, si tu, insisti a pune semnul egal intre a te pricepe si a trai o stare anume. Ori a te pricepe la schizofrenie, nu cere neaparat a fi sau a fi fost schizofrenic . . . Tot asa, a te pricepe la decorticarea iluziilor mintii umane, nu inseamna neaparat a fi trecut prin ele; e suficient, in general, sa fi psiholog instruit.
-
- +0
-
-
scris de maria, 23 aprilie, 2007
E bizar ca tocmai credinciosii sunt cei care prefera sa atace persoana mea si nu ideile mele!
La un moment dat, Alex (citând un guru de-al lui) îl propune pe Ioan ca scriitor credibil, sau în orice caz mai credibil decât Iuda, autorul unei evangheliei apocrife care îi poarta numele.
Trecând peste faptul ca n-am vorbit aici deloc de cartile de fictiune ale lui Dan Brown, si deci cel care mi se adreseaza n-are de ce sa-l evoce (personal am depasit vârsta fizica si intelectuala la care aflu despre religie si crestinism din cartile de fictiune literara . . .), ramâne notabil ca desi i-am raspuns la subiect acestuia, anume punând problema autenticitatii scrierii de catre Ioan-apostolul din grupul celor 12, citând din lucrarea unui teolog reputat (Oscar Cullman), domnul Alex, si nici alti religiosi amatori de atac personal, n-au fost în stare sa respinga argumentele rationamentului teologului amintit. Ei, specialistii, cei care se pricep, ramân cu gura cascata când o persoana sceptica, atee, le pune sub nas ceea ce de fapt ei ar trebui sa cunoasca foarte bine!!!
Doar ca daca cunosteau realmente toate aceste detalii icomode legate de propria lor religie, adoptata volens-nolens prin nastere, precum cetatenia româna si numele de familie, pur si simplu nu mai erau credinciosi . . . Dar asta e alta discutie deja.
Afirmatiile mele despre caracterul de basm ispirescian al cartii lui Ioan numite Apocalipsa, sunt inspirate din lucrarea Mitul crestin, scrisa de filozofii români Paul Bala si Octavian Chetan. Ele vin sa dovedeasca ca literar vorbind, nu numai Vechiul Testament cu uriasii lui, cu serpii lui care vorbesc, cu fii lui Dumnezeu care fecundeaza fiicele oamenilor, reprezinta o mostra de creatie populara fantastica gen basm, ci si Noul Testament emuleaza stilul, fiind din aceeasi categorie! Nici o mirare de altfel, în masura în care din punct de vedere istoric Noul Testament a trecut si el printr-o faza de traditie orala destul de îndelungata înainte de a fi fixat în scris, asta la mai bine de o generatie de la moartea personajului principal (care de fapt ar fi trebuit sa-si scrie singur vrerea si povestea . . .), si atunci când acest lucru a avut loc, asta s-a produs atât de divers, încât dupa cum stim, a facut loc la atât de mult conflict, lupte intestine si prigoane, încât, dupa cum zice Elaine Pagels, crestinismul primar a fost mult mai divers si contradictoriu decât este azi, cu toate zecile lui de secte . . .
Referitor la statutul de MIT al provestior descrise de Biblie, reproduc aici un pasaj din lucrarea Dictionar al religiilor de Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu, publicata la Ed. Humanitas (Bucuresti, 1993):
Religiile DUALISTE
Cuvântul dualism a fost inventat la 1700 pentru a caracteriza doctrina iraniana a celor două Spirite. Mai târziu, savantii au descoperit ca miturile dualiste au o raspândire universala si cunosc nenumarate transformari la toate nivelurile culturale si într-un mare numar de religii, de la cele care fac obiectul etnologiei pâna la marile religii precum budismul, crestinismul, religia greaca, hinduismul, islamul, iudaismul, etc.
Definitia cea mai simpla a dualismului este: opozitia a doua principii.
Aceasta implica o judecata de valoare (bun/rau) si o polarizare ierarhica a realitatii la toate nivelurile: cosmologic, antropologic, etic, etc.
S-a recunoscut de obicei existenta a doua forme sau tipuri de dualism religios: dualismul radical, care postuleaza existenta a două principii coeterne responsabile de crearea a tot ce exista; si dualismul temperat sau monarhian (care nu pune în discutie autoritatea monarhică a unui creator suprem), în care al doilea principiu se manifesta mai târziu si îsi are de obicei originea într-o eroare continuta în sistemul pus în miscare de primul principiu.
Ugo Bianchi, autorul monografiei Il dualismo religioso (1958, 1983), constata ca miturile care au drept protagonist un Trickster sunt adesea dualiste. Un Trickster este un personaj sarlatan, om sau animal, în stare să-si schimbe înfatisarea, farsor, prezent în mituri din toate continentele si camuflându-se adesea în divinitatile sau fiintele semidivine din marile religii, precum Seth în religia egipteana, Prometeu în religia greaca sau Loki în religia scandinava. În majoritatea cazurilor, Trickster-ul este masculin, dar exista si mituri tipice care au drept protagonist un Trickster femeie. Intr-o întreaga serie de mituri, Trickster-ul actioneaza ca un al doilea creator al lumii sau al unei parti din lume si rolul sau e mai degraba acela de a altera creatia divinitatii supreme, aducând în lume toate nefericirile ei de azi: condita muritoare a omului, durerile naşterii etc. În general este vorba de episoade mitice apartinând dualismului radical. IN MITUL BIBLIC AL GENEZEI recunoastem prezenta discreta a unui Trickster (Sarpele) ex machina, care descopera perechii oamenilor primordiali sexualitatea, provocând izgonirea lor din Rai, marcata de nasterea în durere, dominatia barbatului asupra femeii, blestemul de a munci, moartea. Dualismul radical a fost mentinut într-o forma moderata: sarpele a fost creat de Dumnezeu. Dar de îndata ce începi sa te întrebi cu privire la natura sa inteligenta si malefica totodata, întrevezi ca mitul se preteaza la numeroase transformari interpretative.
Peste tot - în cele doua Americi, în Eurasia, în Africa si în Oceania - Trickster-ul poate fi un asemenea demiurg sarlatan, autorul unei contracreatii cu urmari adesea funeste.
Pe lânga miturile cu continut dualist, exista religii si curente dualiste a caror atitudine fatza de lume si om poate sa mearga de la anticosmism (lumea este rea) si antisomatism (corpul omenesc este rau), pâna la procosmism (lumea e buna) si prosomatism (trupul e bun). Zoroastrismul este o religie dualista, procosmica si prosomatica; orfismul este un curent religios dualist anticosmic si antisomatic; platonismul, curent de idei a carui influenta religioasa a fost imensa în toate epocile, este hotarât antisomatic, nu însa anticosmic; alte religii, în fine, cum sunt gnosticismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul au fost întotdeauna studiate ca grupuri aparte, dat fiind faptul ca au fost istoriceste interpretate drept erezii crestine. Trasaturile lor distinctive vor fi analizate pe scurt în paragrafele care urmeaza.
Gnosticismul este o religie care se manifesta la începuturile erei crestine sub forma a numeroase curente deosebite care sunt divergente ca orientare. Specifica gnosticismului este existenta a doua mituri, majoritatea variantelor lor apartinând dualismului moderat: mitul unei femei-Trickster . . .
La un moment dat, Alex (citând un guru de-al lui) îl propune pe Ioan ca scriitor credibil, sau în orice caz mai credibil decât Iuda, autorul unei evangheliei apocrife care îi poarta numele.
Trecând peste faptul ca n-am vorbit aici deloc de cartile de fictiune ale lui Dan Brown, si deci cel care mi se adreseaza n-are de ce sa-l evoce (personal am depasit vârsta fizica si intelectuala la care aflu despre religie si crestinism din cartile de fictiune literara . . .), ramâne notabil ca desi i-am raspuns la subiect acestuia, anume punând problema autenticitatii scrierii de catre Ioan-apostolul din grupul celor 12, citând din lucrarea unui teolog reputat (Oscar Cullman), domnul Alex, si nici alti religiosi amatori de atac personal, n-au fost în stare sa respinga argumentele rationamentului teologului amintit. Ei, specialistii, cei care se pricep, ramân cu gura cascata când o persoana sceptica, atee, le pune sub nas ceea ce de fapt ei ar trebui sa cunoasca foarte bine!!!
Doar ca daca cunosteau realmente toate aceste detalii icomode legate de propria lor religie, adoptata volens-nolens prin nastere, precum cetatenia româna si numele de familie, pur si simplu nu mai erau credinciosi . . . Dar asta e alta discutie deja.
Afirmatiile mele despre caracterul de basm ispirescian al cartii lui Ioan numite Apocalipsa, sunt inspirate din lucrarea Mitul crestin, scrisa de filozofii români Paul Bala si Octavian Chetan. Ele vin sa dovedeasca ca literar vorbind, nu numai Vechiul Testament cu uriasii lui, cu serpii lui care vorbesc, cu fii lui Dumnezeu care fecundeaza fiicele oamenilor, reprezinta o mostra de creatie populara fantastica gen basm, ci si Noul Testament emuleaza stilul, fiind din aceeasi categorie! Nici o mirare de altfel, în masura în care din punct de vedere istoric Noul Testament a trecut si el printr-o faza de traditie orala destul de îndelungata înainte de a fi fixat în scris, asta la mai bine de o generatie de la moartea personajului principal (care de fapt ar fi trebuit sa-si scrie singur vrerea si povestea . . .), si atunci când acest lucru a avut loc, asta s-a produs atât de divers, încât dupa cum stim, a facut loc la atât de mult conflict, lupte intestine si prigoane, încât, dupa cum zice Elaine Pagels, crestinismul primar a fost mult mai divers si contradictoriu decât este azi, cu toate zecile lui de secte . . .
Referitor la statutul de MIT al provestior descrise de Biblie, reproduc aici un pasaj din lucrarea Dictionar al religiilor de Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu, publicata la Ed. Humanitas (Bucuresti, 1993):
Religiile DUALISTE
Cuvântul dualism a fost inventat la 1700 pentru a caracteriza doctrina iraniana a celor două Spirite. Mai târziu, savantii au descoperit ca miturile dualiste au o raspândire universala si cunosc nenumarate transformari la toate nivelurile culturale si într-un mare numar de religii, de la cele care fac obiectul etnologiei pâna la marile religii precum budismul, crestinismul, religia greaca, hinduismul, islamul, iudaismul, etc.
Definitia cea mai simpla a dualismului este: opozitia a doua principii.
Aceasta implica o judecata de valoare (bun/rau) si o polarizare ierarhica a realitatii la toate nivelurile: cosmologic, antropologic, etic, etc.
S-a recunoscut de obicei existenta a doua forme sau tipuri de dualism religios: dualismul radical, care postuleaza existenta a două principii coeterne responsabile de crearea a tot ce exista; si dualismul temperat sau monarhian (care nu pune în discutie autoritatea monarhică a unui creator suprem), în care al doilea principiu se manifesta mai târziu si îsi are de obicei originea într-o eroare continuta în sistemul pus în miscare de primul principiu.
Ugo Bianchi, autorul monografiei Il dualismo religioso (1958, 1983), constata ca miturile care au drept protagonist un Trickster sunt adesea dualiste. Un Trickster este un personaj sarlatan, om sau animal, în stare să-si schimbe înfatisarea, farsor, prezent în mituri din toate continentele si camuflându-se adesea în divinitatile sau fiintele semidivine din marile religii, precum Seth în religia egipteana, Prometeu în religia greaca sau Loki în religia scandinava. În majoritatea cazurilor, Trickster-ul este masculin, dar exista si mituri tipice care au drept protagonist un Trickster femeie. Intr-o întreaga serie de mituri, Trickster-ul actioneaza ca un al doilea creator al lumii sau al unei parti din lume si rolul sau e mai degraba acela de a altera creatia divinitatii supreme, aducând în lume toate nefericirile ei de azi: condita muritoare a omului, durerile naşterii etc. În general este vorba de episoade mitice apartinând dualismului radical. IN MITUL BIBLIC AL GENEZEI recunoastem prezenta discreta a unui Trickster (Sarpele) ex machina, care descopera perechii oamenilor primordiali sexualitatea, provocând izgonirea lor din Rai, marcata de nasterea în durere, dominatia barbatului asupra femeii, blestemul de a munci, moartea. Dualismul radical a fost mentinut într-o forma moderata: sarpele a fost creat de Dumnezeu. Dar de îndata ce începi sa te întrebi cu privire la natura sa inteligenta si malefica totodata, întrevezi ca mitul se preteaza la numeroase transformari interpretative.
Peste tot - în cele doua Americi, în Eurasia, în Africa si în Oceania - Trickster-ul poate fi un asemenea demiurg sarlatan, autorul unei contracreatii cu urmari adesea funeste.
Pe lânga miturile cu continut dualist, exista religii si curente dualiste a caror atitudine fatza de lume si om poate sa mearga de la anticosmism (lumea este rea) si antisomatism (corpul omenesc este rau), pâna la procosmism (lumea e buna) si prosomatism (trupul e bun). Zoroastrismul este o religie dualista, procosmica si prosomatica; orfismul este un curent religios dualist anticosmic si antisomatic; platonismul, curent de idei a carui influenta religioasa a fost imensa în toate epocile, este hotarât antisomatic, nu însa anticosmic; alte religii, în fine, cum sunt gnosticismul, maniheismul, paulicianismul, bogomilismul si catharismul au fost întotdeauna studiate ca grupuri aparte, dat fiind faptul ca au fost istoriceste interpretate drept erezii crestine. Trasaturile lor distinctive vor fi analizate pe scurt în paragrafele care urmeaza.
Gnosticismul este o religie care se manifesta la începuturile erei crestine sub forma a numeroase curente deosebite care sunt divergente ca orientare. Specifica gnosticismului este existenta a doua mituri, majoritatea variantelor lor apartinând dualismului moderat: mitul unei femei-Trickster . . .
-
- +0
-
-
scris de Alex, 24 aprilie, 2007
Maria, cred ca te-ai tacanit de cap si ma confunzi. Eu nu ti-am mai scris, ci doar am asistat la conversatiile anterioare. Interlocutorii tai anteriori ti-au raspuns civilizat si amiabil, dar tu aduceai niste argumente care mi-au starnit rasul. Plus ca ai adus texte inutile si reprobabile cu mari semne de intrebare asupra seriozitatii lor si ai ocupat mult spatiu fara rost. Repet, articolul acesta este unul de credinta crestina ortodoxa si tu degeaba aduci critici daca nu crezi in asa ceva. Oricum, la o intelegere comuna a textului nu se poate ajunge: Noi NU vom crede niciodata in basmele tale si in cultura ta seaca si moarta, care crezi tu ca apartine unei lumi civilizate. Daca ramai la parerea nedovedita, decat in mintea ta, ca Hristos n-a existat si ca Petru, Pavel, Ioan si ceilalti sunt personaje fictive, te priveste, dar discutiile noastre nu mai au nici un rost. Asa ca ramai si citeste cartile tale "serioase" si nu te mai stradui sa rasfoiesti revista noastra, care este in esenta de factura crestina, pentru a intra in polemici inutile. Te salut respectuos si fii mai atenta atunci cand citesti numele celui care iti raspunde!
-
- +0
-
-
scris de maria, 24 aprilie, 2007
MARIA, CRED CA TE-AI TACANIT DE CAP SI MA CONFUNZI. EU NU TI-AM MAI SCRIS, CI DOAR AM ASISTAT LA CONVERSATIILE ANTERIOARE.
Ia uite aici : Scris de Alex, in 19-04-2007 11:04. Unde vorbesti, e adevarat pentru prima oara, despre aberatii infecte, tampenii promovate desantat, etc. De ce oare stilul si continutul mesajelor de la credinciosi seama atât!?
INTERLOCUTORII TAI ANTERIORI TI-AU RASPUNS CIVILIZAT SI AMIABIL, DAR TU ADUCEAI NISTE ARGUMENTE CARE MI-AU STARNIT RASUL.
Bine, stii si tu cum se zice, unii rîd ca prostii . . . Ideea e ca atunci când ti se pare ca cineva se afla într-o asa mare eroare încât îti stârneste rîsul, trebuie sa fii si capabil sa arati asta; altfel, ti se potriveste ce spuneam la început. Iti înteleg frustrarea, însa trebuie sa întelegi ca în momentul în care undeva se exprima o opinie, toata lumea e normal sa aiba dreptul la opinie, fie ea si diferita de prima.
PLUS CA AI ADUS TEXTE INUTILE
Asta este punctul tau de vedere si te priveste doar pe tine. Altii pot avea o cu totul alta parere. Sper sa realizezi nivelul subiectiv la care judeci lucrurile . . .
SI REPROBABILE
Asta nu e nici o problema! Esti liber, ca oricine altcineva, sa le critici si condamni. Totul e sa o faci cu un minim nivel de competenta si logica. Insulta, atacul la persoana, astea nu sunt modul preferabil de a respinge si condamna opiniile cuiva.
CU MARI SEMNE DE INTREBARE ASUPRA SERIOZITATII LOR
Incearca si articuleaza critica asta. Elaboreaz-o un pic, în asa fel încât sa pot sa stiu la ce se refera exact, si astfel sa te ajut sa-ti risipesti aceste semne de întrebare. Asta daca e vorba despre reale semne de întrebare, si nu numai iritarea si atacul la persoana tipice superstitiosului frustrat la contemplarea adevarurilor incomode care privesc obiectul superstitiei lui . . .
Identifica deci un pasaj anume, o afirmatie anume, în asa fel încât sa pot sa-ti ofer sursa, sau poate sursele. De multe ori, de altfel, deja am facut asta: fie ca a fost vorba despre Mircea Eliade, despre Oscar Cullman, despre Ingersoll, despre cursuri de antropologie predate in Canada (Paris si Bastarache, daca vrei autorii), sau lucrari universitare ca aceea a lui Daniel Baril (profesor de antropologie si jurnalist (ziarul universitatii) la U. de Montréal). Iti pot face o lista luuuuunga de tot, si toata din carti citite deja, cât sa-ti faca o bibliografie frumusica care sa-ti ocupe timpul câtiva ani de aici încolo.
SI AI OCUPAT MULT SPATIU FARA ROST.
Asta e opinia ta, si a acelor care sunt iritati de expresia oricarei alte alte opinii decât aceea cu care sunt obisnuiti. Ce vrei tu, este acea "Linisteeeeeeee!" a partizanilor de alta data ai lui Iliescu, care închideau "gura" celorlalti cu violenta si apeluri la puritate dogmatica.
Ceea ce vrei tu, este ceea ce crestinismul a practicat mii de ani pentru a-si asigura supravietuirea desi nu merita, gol fiind de adevaruri si logica. A trecut însa vremea Inchizitiei! Si a rugurilor de carti ale sfintilor ortodocsi si împaratilor bizantini. A trecut pâna si vremea lui Iliescu, daca n-ai bagat de seama . . .
Trebuie deci sa te obisnuiesti ca orice individ dintr-o tara civilizata, cu ideea ca întotdeauna exista si opinii contrare aceleia pe care tu o împartasesti (asta nu omoara pe nimeni! Ne irita un timp, dupa care toleranta devine o a doua natura). Ca si celalalt are dreptul si la existenta, si la exprimarea opiniilor sale. Stiu (din proprie experienta chiar), asta e un exercitiu dificil pentru orice român, mai ales ca la religiosi dificultatea provenita din lipsa exercitiului tolerantei democratice este dublata de aceea a dogmatismului inerent religiilor tip monoteism semit, care functioneaza nu pe judecata rationala si logica, nici pe fapte, ci doar pe dogme impuse prin definitie.
Culmea, ceea ce pe mine m-a determinat sa scriu, este exact opinia ca se ocupa prea mult spatiu fara rost, cu articole naive de piosienie, într-o tara care are o nevoie stringenta de luciditate si ratiune, însa în contrast cu tine, am înteles ca asta e o opinie, e opinia mea care nu neaparat trebuie sa fie si a altora. De aceea, în contrast cu tine, m-am rezumat la a critica cele spuse de autori, fara a ataca si insulta persoanele lor si fara a-i blama ca umplu spatiul util cu bull shit religios, acolo unde fara doar si poate se puteau scrie lucruri mai utile . . .
REPET, ARTICOLUL ACESTA ESTE UNUL DE CREDINTA CRESTINA ORTODOXA SI TU DEGEABA ADUCI CRITICI DACA NU CREZI IN ASA CEVA.
Tu repeti, e evident asta, însa a repeta o prostie cu insistenta n-o face mai putin prostie. Si în nici un caz n-o face o afirmatie desteapta. Am explicat ca poti sa critici o idee fara s-o împartasesti, sa critici o ideologie fara sa-i fii sau sa-i fii fost vreodata aderent, si sa întelegi si critici un fenomen fara sa-l fi trait. Ti-am dat de atlfel exemple intuitive care sa te faca sa întelegi asta, însa aflându-te în imposibilitatea sa negi logica explicatiilor mele, te marginesti si tu . . . sa repeti.
ORICUM, LA O INTELEGERE COMUNA A TEXTULUI NU SE POATE AJUNGE:
Nici nu trebuie!
Tot ce e obligatoriu e sa permiti si celorlalte opinii sa fie exprimate. Sa le replici în masura în care chiar ai ceva de spus la subiect, si nu sa emiti doar atacuri la persoana.
NOI NU VOM CREDE NICIODATA IN BASMELE TALE
"Basmele" mele sunt verdictele pe care stiinta le-a pus în chestiunea religiei. Fie ea istoria, istoria religiei, filozofia, antropologia si sociologia religiei, psihologia sau biologia, toate au de spus câte un "basm" deranjant! Nimeni nu te va obliga sa crezi ce-ti spun stiintele astea (desi nu toate sunt stiinte în sensul prim al termenului), însa esti obligat sa realizezi, asta fie ca admiti sau nu, ca în lumina lor religiile (si religia ta în particular) sunt adevarate basme de adormit copii (si de data asta în cel mai propriu sens al termenului!), si nimic mai mult decât atât.
SI IN CULTURA TA SEACA SI MOARTA, CARE CREZI TU CA APARTINE UNEI LUMI CIVILIZATE.
Asta e chestiune de subiectivitate. Te înteleg, caci asa cum tu pretinzi (în mod eronat) ca n-am trait niciodata credinta, tot asa, nici tu n-ai cunoscut un alt mod de a vedea lumea, decât cel tribal, rural, religios, patriarhal si ce tine de gândirea magica, care îmbiba fiece dogma.
In mintea ta, morala si sentimentul, identitatea si cultura, toate se reduc la religia ortodoxa. Ori asta e fals, însa n-am de gând sa pledez aici ca sa descoperi aceasta realitate, îti las tie placerea, în eventualitatea ca reusesti sa te ridici peste viziunea religioasa naiva despre lume cu care ai fost procopsit de parinti si mediul în care ai trait, s-o descoperi. Tot ce-ti spun deocamdata este ca exista o morala umanista, nonrealigioasa, asa cum exista si una crestina. Ca exista un sens al identitatii si apartenentei, care depaseste limita identitatii definite religios. Ca exista o cultura nonreligioasa ce-ti este oferita spre cunoastere. Ca daca n-ai dumnezeu, asta nu te lipseste automat de nici un sentiment uman pozitiv. Dovada ca empatia, caritatea, nu sunt în lume monopolul crestinilor sau religiosilor . . . sunt nenumarate organizatii mondiale cu scopuri si activitati caritative nonreligioase, care concureaza si completeaza foarte bine activtatile celor religioase.
DACA RAMAI LA PAREREA NEDOVEDITA, DECAT IN MINTEA TA, CA HRISTOS N-A EXISTAT
Nu e în mintea mea, e fapt istoric ca nu se poate afirma cu certitudine ca Hristos a existat: marturiile externe, câte exista, sunt problematice. Daca vrei, putem discuta concret si detaliat. Aceasta incertitudine a stiintei nu înseamna însa nicicum certitudinea ca el n-a existat! E doar ce-am spus, anume ca stiintific vorbind, nu putem afirma asta, si de aceea n-ai sa-l gasesti pe Hristos amintit ca personaj real în cartile serioase de istorie.
SI CA PETRU, PAVEL, IOAN SI CEILALTI SUNT PERSONAJE FICTIVE,
Nu e nevoie sa fie personaje fictive. Au existat fara doar si poate niste oameni care au scris evangheliile sau epistolele cu caracter religios respective. Ba cel mai probabil au fost chiar mai multi decât si-ar dori religiosii . . . Ce este cert e doar ca autorii evangheliilor nu pot fi identificati automat cu acei apostoli din cercul limitat al celor 12 adepti ai lui Isus. Exact asta îti va spune despre cei mai multi dintre ei, orice carte de istoria religiilor. Ti-am aratat, de exemplu, câteva motive textuale, ce tin de expresie, de limba, care suscita îndoieli în ce priveste identitatea autorului evangheliei lui Ioan. Exista si altele însa. Istoric vorbind, aceasta a fost scrisa ultima, pe undeva între anii 90 era noastra, si primul deceniu al secolului 2. La acel moment, daca presupunem ca acesta era de-un leat cu Isus, ar fi avut între 90 si 110 ani atunci când a scris-o . . . Apoi cercetatorii deceleaza o stratificare textuala în evanghelia asta. Ei considera ca e vorba despre cel putin 2 autori. Nici o mirare, daca stii ca de fapt firul naratiunii ORICAREI evanghelii canonice (si apocrife, de altfel) tradeaza multe modificari si multe mâini care confirma faptul istoric cunoscut ca al nostru Canon a putut apare spre sfârsitul secolului 2 si s-a impus definitiv dupa jumatatea secolului 4!!!! Asta fara sa mai amintim despre destul de lunga perioada de traditie orala care a existat între momentul mortii lui Isus si al scrierii primei evanghelii sau epistole. Ti-am indicat apoi faptul ca acelasi autor care a scris evanghelia lui Ioan a scris si Apocalipsa, care pur si simplu înlatura orice speranta pentru credinciosi de a mai pretinde seriozitatea relatarilor biblice, în masura în care aceasta carte, ca si altele ale textului nostru sacru, concureaza basmele ispiresciene în materie de stil si continut . . .
TE PRIVESTE, DAR DISCUTIILE NOASTRE NU MAI AU NICI UN ROST.
Nu oblig pe nimeni la discutie! Stii si tu, dragoste cu forta nu se poate. Asa si cu discutia, nu poti obliga pe cineva sa discute cu tine. Inteleg foarte bine asta.
Dar de aici pâna la a ma ataca repetat pentru ca mi-am exercitat dreptul de a judeca si critica unele articole, e distanta totusi. Nu vrei sa discuti pare-se, decât atunci când e sa ma insulti! Când e vorba sa-ti încerci taria opiniilor proprii, credintei tale, atunci brusc îti aduci aminte ca n-avem ce discuta. Admirabil stilul dumitale, ce sa zic . . .
ASA CA RAMAI SI CITESTE CARTILE TALE "SERIOASE" SI NU TE MAI STRADUI SA RASFOIESTI REVISTA NOASTRA, CARE ESTE IN ESENTA DE FACTURA CRESTINA,
Unde scrie asta!??? Pe frontispiciu scrie REVISTA DE ATITUDINE SI CULTURA. Nici un cuvântel despre religie! Daca scria Viata crestina sau Curierul ortodox, totul era evident . . . Dar din titlul NOI NU!, plus subtitlul revista de atitudine si cultura, NIMENI nu poate deduce ca asta este o revista cu caracter religios. Asta ca sa nu mai spun ca fie si daca admitem ca ar fi cum zici, în mod normal n-ar implica deloc ca sunt admise numai opiniile religioase sau necritice religiei sau crestinismului: banuiesc ca ati depasit vârsta rusinoasa a Inchizitiei sau a prigoanei bizantine . . . traim totusi în sec. 21, si înca de sperat într-o tara civilizata.
Ia uite aici : Scris de Alex, in 19-04-2007 11:04. Unde vorbesti, e adevarat pentru prima oara, despre aberatii infecte, tampenii promovate desantat, etc. De ce oare stilul si continutul mesajelor de la credinciosi seama atât!?
INTERLOCUTORII TAI ANTERIORI TI-AU RASPUNS CIVILIZAT SI AMIABIL, DAR TU ADUCEAI NISTE ARGUMENTE CARE MI-AU STARNIT RASUL.
Bine, stii si tu cum se zice, unii rîd ca prostii . . . Ideea e ca atunci când ti se pare ca cineva se afla într-o asa mare eroare încât îti stârneste rîsul, trebuie sa fii si capabil sa arati asta; altfel, ti se potriveste ce spuneam la început. Iti înteleg frustrarea, însa trebuie sa întelegi ca în momentul în care undeva se exprima o opinie, toata lumea e normal sa aiba dreptul la opinie, fie ea si diferita de prima.
PLUS CA AI ADUS TEXTE INUTILE
Asta este punctul tau de vedere si te priveste doar pe tine. Altii pot avea o cu totul alta parere. Sper sa realizezi nivelul subiectiv la care judeci lucrurile . . .
SI REPROBABILE
Asta nu e nici o problema! Esti liber, ca oricine altcineva, sa le critici si condamni. Totul e sa o faci cu un minim nivel de competenta si logica. Insulta, atacul la persoana, astea nu sunt modul preferabil de a respinge si condamna opiniile cuiva.
CU MARI SEMNE DE INTREBARE ASUPRA SERIOZITATII LOR
Incearca si articuleaza critica asta. Elaboreaz-o un pic, în asa fel încât sa pot sa stiu la ce se refera exact, si astfel sa te ajut sa-ti risipesti aceste semne de întrebare. Asta daca e vorba despre reale semne de întrebare, si nu numai iritarea si atacul la persoana tipice superstitiosului frustrat la contemplarea adevarurilor incomode care privesc obiectul superstitiei lui . . .
Identifica deci un pasaj anume, o afirmatie anume, în asa fel încât sa pot sa-ti ofer sursa, sau poate sursele. De multe ori, de altfel, deja am facut asta: fie ca a fost vorba despre Mircea Eliade, despre Oscar Cullman, despre Ingersoll, despre cursuri de antropologie predate in Canada (Paris si Bastarache, daca vrei autorii), sau lucrari universitare ca aceea a lui Daniel Baril (profesor de antropologie si jurnalist (ziarul universitatii) la U. de Montréal). Iti pot face o lista luuuuunga de tot, si toata din carti citite deja, cât sa-ti faca o bibliografie frumusica care sa-ti ocupe timpul câtiva ani de aici încolo.
SI AI OCUPAT MULT SPATIU FARA ROST.
Asta e opinia ta, si a acelor care sunt iritati de expresia oricarei alte alte opinii decât aceea cu care sunt obisnuiti. Ce vrei tu, este acea "Linisteeeeeeee!" a partizanilor de alta data ai lui Iliescu, care închideau "gura" celorlalti cu violenta si apeluri la puritate dogmatica.
Ceea ce vrei tu, este ceea ce crestinismul a practicat mii de ani pentru a-si asigura supravietuirea desi nu merita, gol fiind de adevaruri si logica. A trecut însa vremea Inchizitiei! Si a rugurilor de carti ale sfintilor ortodocsi si împaratilor bizantini. A trecut pâna si vremea lui Iliescu, daca n-ai bagat de seama . . .
Trebuie deci sa te obisnuiesti ca orice individ dintr-o tara civilizata, cu ideea ca întotdeauna exista si opinii contrare aceleia pe care tu o împartasesti (asta nu omoara pe nimeni! Ne irita un timp, dupa care toleranta devine o a doua natura). Ca si celalalt are dreptul si la existenta, si la exprimarea opiniilor sale. Stiu (din proprie experienta chiar), asta e un exercitiu dificil pentru orice român, mai ales ca la religiosi dificultatea provenita din lipsa exercitiului tolerantei democratice este dublata de aceea a dogmatismului inerent religiilor tip monoteism semit, care functioneaza nu pe judecata rationala si logica, nici pe fapte, ci doar pe dogme impuse prin definitie.
Culmea, ceea ce pe mine m-a determinat sa scriu, este exact opinia ca se ocupa prea mult spatiu fara rost, cu articole naive de piosienie, într-o tara care are o nevoie stringenta de luciditate si ratiune, însa în contrast cu tine, am înteles ca asta e o opinie, e opinia mea care nu neaparat trebuie sa fie si a altora. De aceea, în contrast cu tine, m-am rezumat la a critica cele spuse de autori, fara a ataca si insulta persoanele lor si fara a-i blama ca umplu spatiul util cu bull shit religios, acolo unde fara doar si poate se puteau scrie lucruri mai utile . . .
REPET, ARTICOLUL ACESTA ESTE UNUL DE CREDINTA CRESTINA ORTODOXA SI TU DEGEABA ADUCI CRITICI DACA NU CREZI IN ASA CEVA.
Tu repeti, e evident asta, însa a repeta o prostie cu insistenta n-o face mai putin prostie. Si în nici un caz n-o face o afirmatie desteapta. Am explicat ca poti sa critici o idee fara s-o împartasesti, sa critici o ideologie fara sa-i fii sau sa-i fii fost vreodata aderent, si sa întelegi si critici un fenomen fara sa-l fi trait. Ti-am dat de atlfel exemple intuitive care sa te faca sa întelegi asta, însa aflându-te în imposibilitatea sa negi logica explicatiilor mele, te marginesti si tu . . . sa repeti.
ORICUM, LA O INTELEGERE COMUNA A TEXTULUI NU SE POATE AJUNGE:
Nici nu trebuie!
Tot ce e obligatoriu e sa permiti si celorlalte opinii sa fie exprimate. Sa le replici în masura în care chiar ai ceva de spus la subiect, si nu sa emiti doar atacuri la persoana.
NOI NU VOM CREDE NICIODATA IN BASMELE TALE
"Basmele" mele sunt verdictele pe care stiinta le-a pus în chestiunea religiei. Fie ea istoria, istoria religiei, filozofia, antropologia si sociologia religiei, psihologia sau biologia, toate au de spus câte un "basm" deranjant! Nimeni nu te va obliga sa crezi ce-ti spun stiintele astea (desi nu toate sunt stiinte în sensul prim al termenului), însa esti obligat sa realizezi, asta fie ca admiti sau nu, ca în lumina lor religiile (si religia ta în particular) sunt adevarate basme de adormit copii (si de data asta în cel mai propriu sens al termenului!), si nimic mai mult decât atât.
SI IN CULTURA TA SEACA SI MOARTA, CARE CREZI TU CA APARTINE UNEI LUMI CIVILIZATE.
Asta e chestiune de subiectivitate. Te înteleg, caci asa cum tu pretinzi (în mod eronat) ca n-am trait niciodata credinta, tot asa, nici tu n-ai cunoscut un alt mod de a vedea lumea, decât cel tribal, rural, religios, patriarhal si ce tine de gândirea magica, care îmbiba fiece dogma.
In mintea ta, morala si sentimentul, identitatea si cultura, toate se reduc la religia ortodoxa. Ori asta e fals, însa n-am de gând sa pledez aici ca sa descoperi aceasta realitate, îti las tie placerea, în eventualitatea ca reusesti sa te ridici peste viziunea religioasa naiva despre lume cu care ai fost procopsit de parinti si mediul în care ai trait, s-o descoperi. Tot ce-ti spun deocamdata este ca exista o morala umanista, nonrealigioasa, asa cum exista si una crestina. Ca exista un sens al identitatii si apartenentei, care depaseste limita identitatii definite religios. Ca exista o cultura nonreligioasa ce-ti este oferita spre cunoastere. Ca daca n-ai dumnezeu, asta nu te lipseste automat de nici un sentiment uman pozitiv. Dovada ca empatia, caritatea, nu sunt în lume monopolul crestinilor sau religiosilor . . . sunt nenumarate organizatii mondiale cu scopuri si activitati caritative nonreligioase, care concureaza si completeaza foarte bine activtatile celor religioase.
DACA RAMAI LA PAREREA NEDOVEDITA, DECAT IN MINTEA TA, CA HRISTOS N-A EXISTAT
Nu e în mintea mea, e fapt istoric ca nu se poate afirma cu certitudine ca Hristos a existat: marturiile externe, câte exista, sunt problematice. Daca vrei, putem discuta concret si detaliat. Aceasta incertitudine a stiintei nu înseamna însa nicicum certitudinea ca el n-a existat! E doar ce-am spus, anume ca stiintific vorbind, nu putem afirma asta, si de aceea n-ai sa-l gasesti pe Hristos amintit ca personaj real în cartile serioase de istorie.
SI CA PETRU, PAVEL, IOAN SI CEILALTI SUNT PERSONAJE FICTIVE,
Nu e nevoie sa fie personaje fictive. Au existat fara doar si poate niste oameni care au scris evangheliile sau epistolele cu caracter religios respective. Ba cel mai probabil au fost chiar mai multi decât si-ar dori religiosii . . . Ce este cert e doar ca autorii evangheliilor nu pot fi identificati automat cu acei apostoli din cercul limitat al celor 12 adepti ai lui Isus. Exact asta îti va spune despre cei mai multi dintre ei, orice carte de istoria religiilor. Ti-am aratat, de exemplu, câteva motive textuale, ce tin de expresie, de limba, care suscita îndoieli în ce priveste identitatea autorului evangheliei lui Ioan. Exista si altele însa. Istoric vorbind, aceasta a fost scrisa ultima, pe undeva între anii 90 era noastra, si primul deceniu al secolului 2. La acel moment, daca presupunem ca acesta era de-un leat cu Isus, ar fi avut între 90 si 110 ani atunci când a scris-o . . . Apoi cercetatorii deceleaza o stratificare textuala în evanghelia asta. Ei considera ca e vorba despre cel putin 2 autori. Nici o mirare, daca stii ca de fapt firul naratiunii ORICAREI evanghelii canonice (si apocrife, de altfel) tradeaza multe modificari si multe mâini care confirma faptul istoric cunoscut ca al nostru Canon a putut apare spre sfârsitul secolului 2 si s-a impus definitiv dupa jumatatea secolului 4!!!! Asta fara sa mai amintim despre destul de lunga perioada de traditie orala care a existat între momentul mortii lui Isus si al scrierii primei evanghelii sau epistole. Ti-am indicat apoi faptul ca acelasi autor care a scris evanghelia lui Ioan a scris si Apocalipsa, care pur si simplu înlatura orice speranta pentru credinciosi de a mai pretinde seriozitatea relatarilor biblice, în masura în care aceasta carte, ca si altele ale textului nostru sacru, concureaza basmele ispiresciene în materie de stil si continut . . .
TE PRIVESTE, DAR DISCUTIILE NOASTRE NU MAI AU NICI UN ROST.
Nu oblig pe nimeni la discutie! Stii si tu, dragoste cu forta nu se poate. Asa si cu discutia, nu poti obliga pe cineva sa discute cu tine. Inteleg foarte bine asta.
Dar de aici pâna la a ma ataca repetat pentru ca mi-am exercitat dreptul de a judeca si critica unele articole, e distanta totusi. Nu vrei sa discuti pare-se, decât atunci când e sa ma insulti! Când e vorba sa-ti încerci taria opiniilor proprii, credintei tale, atunci brusc îti aduci aminte ca n-avem ce discuta. Admirabil stilul dumitale, ce sa zic . . .
ASA CA RAMAI SI CITESTE CARTILE TALE "SERIOASE" SI NU TE MAI STRADUI SA RASFOIESTI REVISTA NOASTRA, CARE ESTE IN ESENTA DE FACTURA CRESTINA,
Unde scrie asta!??? Pe frontispiciu scrie REVISTA DE ATITUDINE SI CULTURA. Nici un cuvântel despre religie! Daca scria Viata crestina sau Curierul ortodox, totul era evident . . . Dar din titlul NOI NU!, plus subtitlul revista de atitudine si cultura, NIMENI nu poate deduce ca asta este o revista cu caracter religios. Asta ca sa nu mai spun ca fie si daca admitem ca ar fi cum zici, în mod normal n-ar implica deloc ca sunt admise numai opiniile religioase sau necritice religiei sau crestinismului: banuiesc ca ati depasit vârsta rusinoasa a Inchizitiei sau a prigoanei bizantine . . . traim totusi în sec. 21, si înca de sperat într-o tara civilizata.
-
- +0
-
-
scris de maria, 24 aprilie, 2007
Vorbeam mai sus despre faptul ca nu putem, stiintfic vorbind, atesta istoricitatea lui Isus. Iata un text care pune în perspectiva povestea evanghelica, aratând nu numai ca nu putem dovedi afirmativul, ci ca avem o serie de indicii prea frapante ca sa fie vorba despre simple întâmplari, indicii care sustin ca pretentiile dogmei crestine sunt fara suport. Pe scurt ideea e ca religia are foarte multe în comun cu astrologia, caci
primii astrologi au fost preotii caldeeni (caldeeni în exprimare generala, sumerieni daca vrem neaparat sa ne tinem de o sistematica istoricista). Apoi, si astrologia ca si religia au în comun ca n-au reusit sa devina stiinte: afirmatiile religioase ca si cele astrologice, nu pot si nu sunt dovedite sau macar dovedibile. Superstitii adica . . . In D.Ex. poti gasi ca astronomia este o stiinta, în timp ce astrologia nu. De altfel lucrurile stau de mult asa, caci sunt mai bine de o mie trei sute de ani de când un învatat crestin (arhiepiscopul catolic de Sevilia) a despartit astrologia (o simpla credinta, o suma de traditii variate adunate sub denumirea de ghicitul în stele) de astronomie (stiinta care studiaza corpurile ceresti). Mai rau chiar, astrologia si religia n-au reusit nici macar sa se ridice la niveul filozofiei, care desi nu stiinta în sensul propriu, e dotata cel putin de metoda criticii rationale.
Aceasta extrem de veche, exotica, si prin asta fermecatoare traditie a astrologiei, a întâmpinat o puternica opozitie de la Parintii Bisericii Crestine Timpurii si de la marii Sfinti ai Crestinismului, acestia respingand cu vigoare si chiar patima aproape ceea ce ei numeau superstitia.
Trebuie recunoscut ca Biblia însasi este necrutatoare si inechivoca (Deuteronomul, printre alte carti biblice) fata de credintele în zeitatile pagâne adorate de astrologii vechimii (Soarele, Luna, Venus, Marte, Jupiter si Saturn). Azi ca si ieri, toate cele trei denominatiuni crestine resping astrologia, deci si ortodoxia o respinge. Mari teologi români si mari sfinti ortodocsi au scris combatând-o ca pe una dintre cele mai rele superstitii.
Din punct de vedere crestin, astrologia este o forma de pagânism, acest atât de urât si combatut pagânism de catre biserica noastra.
Ghicirea în stele, sintagma devenita sinonima aproape în limba româna cu superstitia si credulitatea prosteasca, sunt considerate de teologi ca fiind forme de apostazie (renegare a credintei).
Timpurile azi s-au schimbat, evident, si expulzarile din comunitatile crestine nu mai sunt practicate ca în alte timpuri (aceste expulzari încep odata cu debutul celui de-al 2-lea secol crestin), iar preotii si teologii prezentului aproape ca s-au resemnat de multisor cu faptul ca clientela proprie, mai mult chiar decât nereligiosii însisi, le sunt fideli doar pe jumatate, caci acestia cred în acelasi timp si bazaconiile astrologiei, si mitul crestin însusi.
Caci altadata, corpul preotesc, teologii, combateau cu toata puterea de care erau capabili acest rau perceput, care împingea masele ignorante spre fatalism si pagânism greco-roman. Marele Sfant crestin Augustin, este unul dintre ei. Sfantul Isidor altul.
Conversia Sfântului împarat Constantin cel Mare la crestinism, a fost un moment de istorica întorsatura al cursului ulterior al evenimentelor în ceea ce priveste aceasta superstitie, caci din acest moment, credinta si practicarea astrologiei devin CRIMA pasibila de PEDEAPSA CAPITALA: practic, astrologia îsi încheie astfel drumul ei european. Ea va continua sa fie cultivata de arabi, care astfel vor dobândi si adânci prin ea cunostintele de astronomie, depasind din acest punct de vedere lumea crestina pentru multe secole.
Poate nu întâmplator, evreii din Europa, ca si arabii, vor ramane fideli pasiunilor lor astrologice, fiind printre putinii locuitori ai Europei care mai detineau cunostinte avansate despre contributiile marilor astrologi ai Antichitatii, ei însisi devenind scriitori si învatati în acest domeniu numit azi pre-stiinta, evreii fiind cooptati repede de catre califii Imperiului arab aflat la apogeu si din acest motiv.
Probabil deasemenea tot nu întâmplator, acum 6000 de ani, caldeenii, popor oriental si ei ca si evreii sau arabii, au fost creatorii acestei traditii, ei fiind primii ochi umani care au scrutat cerul cu gândul de a-l întelege, ei reusind sa întocmeasca harti ceresti si tabele orare (care vor deveni mult mai târziu calendarele noastre) în care erau descrise cu uimitoare exactitate straniile miscari ale stelelor si stelelor vagaboande (acetea din urma sunt ceea ce azi numim planete). Preotii lor au calculat durata anului cu o abatere mai mica de 0,001 % fata de valoarea corecta, iar cifrele descriind miscarile Soarelui si Lunii, au o eroare de 3x marja de eroare a astronomilor secolului al XIX-lea . . .
Toata aceasta cunoastere cu functie predictiva verificata în ceea ce priveste miscarea astrilor, facea ca astrologia sa fie pe atunci o veritabila stiinta exacta, desi bazata pe prezumtii mitologice.
Cum s-a nascut aceasta traditie asiatica care a cucerit lumea si Europa?
Simplu: Lasând la o parte perplexitatea si admiratia cu care probabil priveau ei astrul zilei ca si Luna, studiind cerul noptii, rasaritului si apusului, preotii caldeeni de acum mai bine de 6000 de ani, au facut observatia evidenta ca exista corpuri ceresti fixe (majoritatea dintre ele fiind însa cam palide), ca si corpuri ceresti a caror pozitie variaza odata cu trecerea timpului (câteva stele vagaboande, adesea mai luminoase decât cealalta categorie).
Cu timpul, constatare aproape neverosimila din perspectiva omului modern, acesti preoti au învatat sa cunoasca si recunoasca toate stelele care se prezentau vederii lor pe cerul noptii senine, fiind capabili prin efecte mnemotehnice simple (legarea unui grup de stele de o forma terestra familiara - constelatia, zodia, dar identitatea între numele unei planete cu aceea a cotidian-pomenitilor si adoratilor zei) sa întocmeasca harti si tabele care sa le urmareasca evolutia: Nebo, Istar (Astarte), Nergal, Marduk si Niniv, planetele sistemului nostru solar vizibile cu ochiul liber, au captat repede atentia lor prin iregularitatea miscarilor lor pe bolta, luminozitate particulara sau dimensiune, dar stim azi, mai ales prin impredictibilitatea si incomprehensibilitatea miscarii acestora datorata proximitatii de Terra si propriei lor miscari de revolutie, ca si a miscarii de precesie a Pamântului).
Aceasta a ramas mult timp, dezolant de mult timp, o nedezlegata problema a omenirii. Ele se misca odata cu restul cerului, având însa si o miscarea relativa proprie, ca niste muste ratacind pe suprafata unui glob aflat în miscare de rotatie (ca sa citez autorii vremilor vechi), ele deplasându-se de-a curmezisul boltei ceresti înlauntrul unei zone limitate la o fâsie îngusta, ca o centura încingând oblic firmamentul la un unghi de aprox. 23 de grade cu ecuatorul ceresc, aceasta fâsie fiind numita zodiac sau linie zodiacala.
Zodiacul a fost împartit în 12 sectoare, denumite dupa tot atâtea constelatii de stele fixe aflate în vecinatate.
In acele timpuri ale începuturilor gândirii omenesti si ale ignorantei, de la valabila observatie si geniala inventie, evident, apendicele mitologic ca si corolarul sau direct, anume ghicirea viitorului, au urmat si s-au îngrosat repede, prin tot atâtea traditii prin care a trecut de-a lungul secolelor si de-a latul spatiului geografic, aceasta îndeletnicire rezervata castei preotilor/învatatilor.
Caci omenirea dintotdeauna a avut nevoie de certitudini (si mai are nevoie si azi), iar natura i-a oferit, din pacate, în mod constant, enervanta schimbare imprevizibila, ca bonus permanent al certitudinii incomode, unica certitudine dealtfel, a efemeritatii . . .
Sumerieni, akadieni, asirieni, caldeeni, egipteni, fenicieni, evrei, greci si romani, au adorat cu totii într-o forma mai direct recognoscibila sau nu, astrele plimbarete prin brâul ceresc zodiacal!
Desi constant ostili, crestinii însisi, prin extrem de numeroasele împrumuturi mitologice de care a beneficiat nascânda lor religie, sunt si ei la rândul lor niste tributari si adoratori ai astrelor, astre deghizate sub figurile antropomorfice, divine sau mixte, ale Noului Testament.
Acum un secol, scriitorul Albert Churchward a spus: [. . .] se poate demonstra ca Evangheliile canonice sunt numai o colectie de proverbe ale Mitului si Religiei egiptene.
Falsificarea dezlantuita în primele secole ale existentei bisericii era atât de obisnuita, ca o noua fraza a batut moneda: frauda pioasa.
Multi istorici au observat ca documentele crestine timpurii, anume scrisorile atribuite lui Pavel, niciodata nu discuta fondul istoric al lui Isus, dar se ocupa în mod special de o fiinta spirituala, care era bine cunoscuta de toate sectele gnostice de mii de ani! Putinele referinte istorice nou-testamentare ale vietii reale a lui Isus, demonstreaza falsificari si interpolari.
Cum semnala cândva Edouard Dujardin, literatura lui Pavel nu se refera la Pilat, nici la romani sau la Caiafa, sau la Sinedriu, la Irod sau Iuda sau la femeile sfinte, el nu face nici o aluzie la trecut, desi majoritatea epistolelor sunt scrise înaintea evangheliilor canonice însele.
Afirmatia ca Isus Cristos este un mit se poate proba nu numai prin lucrarile dizidentilor bisericii si a pagânilor care cunosteau adevarul si care au fost combatuti sau asasinati pentru opinia lor contrara aceleia împartasita de sacerdotii crestini si parintilor bisericii, ci si cu propriile declaratii ale unor importanti crestini care revelau continuu ca stiau ca Isus Cristos era un mit fundat pe zeii mai vechi cunoscuti cu mii de ani în urma.
In timpul când se spune ca a trait Isus, exista înca marea biblioteca din Alexandria si o retea de informatie din Europa pâna în China si aceasta retea avea acces la numeroase manuscrise care redau aceeasi poveste, dar apartinând unor etnii diferite. In realitate, legenda lui Isus este similara aceleia a lui Crisna, asa cum ne-a fost prezentata si explicata de notabilul mitolog si erudit Gerald Massey acum mai bine 100 de ani, ca si de reverendul Robert Taylor acum 160 de ani, iar legenda lui Crisna a fost scrisa în Vedele hinduse pe la anul 1400 înainte de Hristos . . .
Exista, tot asa, convingatoare similitudini între Isus si Buda. Deasemeni este izbitoare asemanarea Mitului lui Isus cu cel al lui Horus, zeul egiptean. Horus, fiul lui Osiris, s-a nascut din fecioara Isis la 25 decembrie.
Ca si Isus, Horus avea 12 discipoli, l-au îngropat si a înviat, era drumul, adevarul, lumina, salvatorul, fiul uns al lui dumnezeu. Facea minuni si l-a înviat din morti pe un om, numit Elazar. Pe Horus îl numeau Iusa, fiul care se transforma în Ptah, Tatal, unsul, cu mult timp înainte sa apara crestinii lui Isus.
La fel, si miturile lui Budha si Mitra au multe similitudini cu cel al lui Isus. Ierarhia crestina este aproape identica cu cea mitraica pe care istoric a substituit-o si care precede povestea crestina cu mai bine de 600 de ani.
Toti cei care au încercat sa arate aceste asemanari, dizidentii, au fost anihilati. Poporul nu trebuia sa cunoasca adevarul, trebuia doar sa creada. De exemplu, parintele bisericii timpurii Tertulian (160 - 220 e.n.), admite ironic originile veritabile ale povestii lui Isus în combaterea criticilor sai: Spuneti ca adoram Soarele; dumneavoastra de asemeni!
Este bizar apoi cum un credincios si aparator al credintei, la început fervent, Tertulian, a renuntat apoi la crestinism . . .
Ratiunea pentru care toate miturile sunt similare, cu un zeu-om pe care îl sacrifica si care apoi învie, face minuni si are 12 discipoli, este ca aceste legende au fost bazate pe miscarile soarelui si astrelor pe cer, desfasurarea astro-teologica a Soarelui trecând prin cele 12 constelatii, sau semne zodiacale.
Isus si toti ceilalti zei despre care vorbesc miturile religiilor, sunt personificarile soarelui, iar povestea evanghelica este pur si simplu o repetare a unei formule mitologice. De exemplu, multi dintre salvatorii lumii sacrificati sau înviati, îsi au aniversarea pe 25 decembrie. Si asta, datorita faptului ca vechile civilizatii au recunoscut ca (dintr-o perspectiva geocentrica în emisefera nordica) soarele realiza coborârea anuala catre sud pana la 22 - 23 decembrie (solstitiul de iarna) si dupa trei zile începea din nou sa urce catre nord. Acesti oameni din vechime credeau ca Zeul Soare a murit pentru trei zile si s-a nascut din nou în 25 decembrie, multe culturi sarbatorind nasterea soarelui în 25 decembrie. In unele parti ale lumii, calendarul începea în constelatia Fecioarei si deci soarele se nastea din Fecioara. Soarele este lumina lumii, vine din nori si fiecare ochi o sa-l vada, soarele care se ridica dimineata este salvatorul umanitatii, soarele are o coroana de spini, discipolii soarelui sunt cele 12 luni si cele 12 semne zodiacale pe care soarele le traverseaza în cele 12 luni. Si eruditii timpului stiau ca zeii lor erau de natura astronomica si atmosferica si nu personaje literare sau istorice.
Nu este întâmplator asadar ca exista 12 Apostoli ai lui Isus si 12 sunt casele astrologice si lunile anului, cum 12 sunt si ajutoarele lui Horus. In acest sens, cei 12 discipoli ai lui Isus sunt simboluri pentru casele zodiacale, si nu reprezinta figuri istorice care au jucat o drama pe pamânt, undeva în Orient, în jur de anul 30 . . .
O suma importanta de idei (chiar ideile centrale) ale crestinismului apar in alte religii cu mult înaintea acestuia.
Crestinismul s-a inspirat si din alte parti sau e pura coincidenta??
Pe scurt:
1.Mitul babilonian al zeului Bel-marduk
Aici apare tema invierii din morti, Marduk era prins ca urmare a unor intrigi, era despuiat si ucis iar apoi aruncat într-o pestera. Pestera era strajuita de soldati, el era jelit de femei. Impreuna cu el erau judecati doi raufacatori unul era ucis altul era eliberat. Comemorarea patimilor lui Marduk aveau loc pe 1 - 11 martie. In final zeitatea învia si iesea din mormânt spre bucuria multimii. Excelente detalii istorice despre aceasta sarbatoare în lucrarea Mitul crestin de Bala si Chetan.
2. Mitologia persana
Ahura-Mazda va trimite in lume pe eroul Cheresaspa, pentru a restabili ordinea. Misiunea acestuia odata îndeplinita, fecioara Eredhat-Fedhri, va naste pe Saoshiant, Mantuitorul. Când va împlini 30 de ani, Saoshiant va lichida definitiv conflcitul cu fortele raului, învingandu-le. Apoi va prezida Invierea Mortilor, va separa pe cei buni de cei rai, primii fiind primiti de îndata în cer, în Gorodemano (Lacasul Cântecului),
3. Mitologia egipteana
Mit al învierii este si mitul lui Osiris, Isis si Horus, initial zei ai vegetatiei la egipteni. Si aici eroul mântuitor este ucis dar învie în final, si aici el este nedreptatit, si aici el dupa înviere devine stapânul lumii celor morti, a lumii spiritelor .
4.Mitul metroacismului
Cultul frigian al Mari Mame Cibela. Aici apare un mântuitor numit Attis (tzapul adica în frigiana, cum lui Isus i se spunea si lui mielul), care si el moare si învie. Adoratorii metroaci sustineau ca biserica crestina a copiat riturile lor cele mai sfinte, patimile, moartea si învierea lui Attis, si ca au plasat dupa exemplul lor la echinoctiul de primavara saptamâna patimilor, comemorarea sacrificiului crucii (la metroacii apare pinul) prin care mielul dumnezeiesc rascumpara neamul omenesc. La ei întâlnim apoi, deopotriva, botezuri, abstinentze pregatitoare, zile de doliu pentru moartea mântuitorului, lumânari care se aprind, figuratii expresive ale învierii, nopti de veghe, miruri si comuniuni, imnuri de bucurie care succed prohodirea zeului.
5. Mithraismul
Cultul cel mai asemanator crestinismului: Ambele religii au comun botezul prin scufundare, aghiasma, descoperirea icoanelor din altar în sunetul clopotelului, nasterea zeului mântuitor la 25 decembrie, dogma nemuririi sufletului, învierea si judecata viitoare, existenta raiului în sferele superioare ale cerului si a iadului cu demoni în adâncurile pamântului, o morala imperativa precum si faptul ca credinciosii ambelor culte se numeau între ei frati si se priveau ca atare. Ca si Hristos, Mithra era socotit mijlocitor între credincios si divinitatea nevazuta; precum Mithra era socotit zeu al luminii, Hristos e numit Lumina lumii.
primii astrologi au fost preotii caldeeni (caldeeni în exprimare generala, sumerieni daca vrem neaparat sa ne tinem de o sistematica istoricista). Apoi, si astrologia ca si religia au în comun ca n-au reusit sa devina stiinte: afirmatiile religioase ca si cele astrologice, nu pot si nu sunt dovedite sau macar dovedibile. Superstitii adica . . . In D.Ex. poti gasi ca astronomia este o stiinta, în timp ce astrologia nu. De altfel lucrurile stau de mult asa, caci sunt mai bine de o mie trei sute de ani de când un învatat crestin (arhiepiscopul catolic de Sevilia) a despartit astrologia (o simpla credinta, o suma de traditii variate adunate sub denumirea de ghicitul în stele) de astronomie (stiinta care studiaza corpurile ceresti). Mai rau chiar, astrologia si religia n-au reusit nici macar sa se ridice la niveul filozofiei, care desi nu stiinta în sensul propriu, e dotata cel putin de metoda criticii rationale.
Aceasta extrem de veche, exotica, si prin asta fermecatoare traditie a astrologiei, a întâmpinat o puternica opozitie de la Parintii Bisericii Crestine Timpurii si de la marii Sfinti ai Crestinismului, acestia respingand cu vigoare si chiar patima aproape ceea ce ei numeau superstitia.
Trebuie recunoscut ca Biblia însasi este necrutatoare si inechivoca (Deuteronomul, printre alte carti biblice) fata de credintele în zeitatile pagâne adorate de astrologii vechimii (Soarele, Luna, Venus, Marte, Jupiter si Saturn). Azi ca si ieri, toate cele trei denominatiuni crestine resping astrologia, deci si ortodoxia o respinge. Mari teologi români si mari sfinti ortodocsi au scris combatând-o ca pe una dintre cele mai rele superstitii.
Din punct de vedere crestin, astrologia este o forma de pagânism, acest atât de urât si combatut pagânism de catre biserica noastra.
Ghicirea în stele, sintagma devenita sinonima aproape în limba româna cu superstitia si credulitatea prosteasca, sunt considerate de teologi ca fiind forme de apostazie (renegare a credintei).
Timpurile azi s-au schimbat, evident, si expulzarile din comunitatile crestine nu mai sunt practicate ca în alte timpuri (aceste expulzari încep odata cu debutul celui de-al 2-lea secol crestin), iar preotii si teologii prezentului aproape ca s-au resemnat de multisor cu faptul ca clientela proprie, mai mult chiar decât nereligiosii însisi, le sunt fideli doar pe jumatate, caci acestia cred în acelasi timp si bazaconiile astrologiei, si mitul crestin însusi.
Caci altadata, corpul preotesc, teologii, combateau cu toata puterea de care erau capabili acest rau perceput, care împingea masele ignorante spre fatalism si pagânism greco-roman. Marele Sfant crestin Augustin, este unul dintre ei. Sfantul Isidor altul.
Conversia Sfântului împarat Constantin cel Mare la crestinism, a fost un moment de istorica întorsatura al cursului ulterior al evenimentelor în ceea ce priveste aceasta superstitie, caci din acest moment, credinta si practicarea astrologiei devin CRIMA pasibila de PEDEAPSA CAPITALA: practic, astrologia îsi încheie astfel drumul ei european. Ea va continua sa fie cultivata de arabi, care astfel vor dobândi si adânci prin ea cunostintele de astronomie, depasind din acest punct de vedere lumea crestina pentru multe secole.
Poate nu întâmplator, evreii din Europa, ca si arabii, vor ramane fideli pasiunilor lor astrologice, fiind printre putinii locuitori ai Europei care mai detineau cunostinte avansate despre contributiile marilor astrologi ai Antichitatii, ei însisi devenind scriitori si învatati în acest domeniu numit azi pre-stiinta, evreii fiind cooptati repede de catre califii Imperiului arab aflat la apogeu si din acest motiv.
Probabil deasemenea tot nu întâmplator, acum 6000 de ani, caldeenii, popor oriental si ei ca si evreii sau arabii, au fost creatorii acestei traditii, ei fiind primii ochi umani care au scrutat cerul cu gândul de a-l întelege, ei reusind sa întocmeasca harti ceresti si tabele orare (care vor deveni mult mai târziu calendarele noastre) în care erau descrise cu uimitoare exactitate straniile miscari ale stelelor si stelelor vagaboande (acetea din urma sunt ceea ce azi numim planete). Preotii lor au calculat durata anului cu o abatere mai mica de 0,001 % fata de valoarea corecta, iar cifrele descriind miscarile Soarelui si Lunii, au o eroare de 3x marja de eroare a astronomilor secolului al XIX-lea . . .
Toata aceasta cunoastere cu functie predictiva verificata în ceea ce priveste miscarea astrilor, facea ca astrologia sa fie pe atunci o veritabila stiinta exacta, desi bazata pe prezumtii mitologice.
Cum s-a nascut aceasta traditie asiatica care a cucerit lumea si Europa?
Simplu: Lasând la o parte perplexitatea si admiratia cu care probabil priveau ei astrul zilei ca si Luna, studiind cerul noptii, rasaritului si apusului, preotii caldeeni de acum mai bine de 6000 de ani, au facut observatia evidenta ca exista corpuri ceresti fixe (majoritatea dintre ele fiind însa cam palide), ca si corpuri ceresti a caror pozitie variaza odata cu trecerea timpului (câteva stele vagaboande, adesea mai luminoase decât cealalta categorie).
Cu timpul, constatare aproape neverosimila din perspectiva omului modern, acesti preoti au învatat sa cunoasca si recunoasca toate stelele care se prezentau vederii lor pe cerul noptii senine, fiind capabili prin efecte mnemotehnice simple (legarea unui grup de stele de o forma terestra familiara - constelatia, zodia, dar identitatea între numele unei planete cu aceea a cotidian-pomenitilor si adoratilor zei) sa întocmeasca harti si tabele care sa le urmareasca evolutia: Nebo, Istar (Astarte), Nergal, Marduk si Niniv, planetele sistemului nostru solar vizibile cu ochiul liber, au captat repede atentia lor prin iregularitatea miscarilor lor pe bolta, luminozitate particulara sau dimensiune, dar stim azi, mai ales prin impredictibilitatea si incomprehensibilitatea miscarii acestora datorata proximitatii de Terra si propriei lor miscari de revolutie, ca si a miscarii de precesie a Pamântului).
Aceasta a ramas mult timp, dezolant de mult timp, o nedezlegata problema a omenirii. Ele se misca odata cu restul cerului, având însa si o miscarea relativa proprie, ca niste muste ratacind pe suprafata unui glob aflat în miscare de rotatie (ca sa citez autorii vremilor vechi), ele deplasându-se de-a curmezisul boltei ceresti înlauntrul unei zone limitate la o fâsie îngusta, ca o centura încingând oblic firmamentul la un unghi de aprox. 23 de grade cu ecuatorul ceresc, aceasta fâsie fiind numita zodiac sau linie zodiacala.
Zodiacul a fost împartit în 12 sectoare, denumite dupa tot atâtea constelatii de stele fixe aflate în vecinatate.
In acele timpuri ale începuturilor gândirii omenesti si ale ignorantei, de la valabila observatie si geniala inventie, evident, apendicele mitologic ca si corolarul sau direct, anume ghicirea viitorului, au urmat si s-au îngrosat repede, prin tot atâtea traditii prin care a trecut de-a lungul secolelor si de-a latul spatiului geografic, aceasta îndeletnicire rezervata castei preotilor/învatatilor.
Caci omenirea dintotdeauna a avut nevoie de certitudini (si mai are nevoie si azi), iar natura i-a oferit, din pacate, în mod constant, enervanta schimbare imprevizibila, ca bonus permanent al certitudinii incomode, unica certitudine dealtfel, a efemeritatii . . .
Sumerieni, akadieni, asirieni, caldeeni, egipteni, fenicieni, evrei, greci si romani, au adorat cu totii într-o forma mai direct recognoscibila sau nu, astrele plimbarete prin brâul ceresc zodiacal!
Desi constant ostili, crestinii însisi, prin extrem de numeroasele împrumuturi mitologice de care a beneficiat nascânda lor religie, sunt si ei la rândul lor niste tributari si adoratori ai astrelor, astre deghizate sub figurile antropomorfice, divine sau mixte, ale Noului Testament.
Acum un secol, scriitorul Albert Churchward a spus: [. . .] se poate demonstra ca Evangheliile canonice sunt numai o colectie de proverbe ale Mitului si Religiei egiptene.
Falsificarea dezlantuita în primele secole ale existentei bisericii era atât de obisnuita, ca o noua fraza a batut moneda: frauda pioasa.
Multi istorici au observat ca documentele crestine timpurii, anume scrisorile atribuite lui Pavel, niciodata nu discuta fondul istoric al lui Isus, dar se ocupa în mod special de o fiinta spirituala, care era bine cunoscuta de toate sectele gnostice de mii de ani! Putinele referinte istorice nou-testamentare ale vietii reale a lui Isus, demonstreaza falsificari si interpolari.
Cum semnala cândva Edouard Dujardin, literatura lui Pavel nu se refera la Pilat, nici la romani sau la Caiafa, sau la Sinedriu, la Irod sau Iuda sau la femeile sfinte, el nu face nici o aluzie la trecut, desi majoritatea epistolelor sunt scrise înaintea evangheliilor canonice însele.
Afirmatia ca Isus Cristos este un mit se poate proba nu numai prin lucrarile dizidentilor bisericii si a pagânilor care cunosteau adevarul si care au fost combatuti sau asasinati pentru opinia lor contrara aceleia împartasita de sacerdotii crestini si parintilor bisericii, ci si cu propriile declaratii ale unor importanti crestini care revelau continuu ca stiau ca Isus Cristos era un mit fundat pe zeii mai vechi cunoscuti cu mii de ani în urma.
In timpul când se spune ca a trait Isus, exista înca marea biblioteca din Alexandria si o retea de informatie din Europa pâna în China si aceasta retea avea acces la numeroase manuscrise care redau aceeasi poveste, dar apartinând unor etnii diferite. In realitate, legenda lui Isus este similara aceleia a lui Crisna, asa cum ne-a fost prezentata si explicata de notabilul mitolog si erudit Gerald Massey acum mai bine 100 de ani, ca si de reverendul Robert Taylor acum 160 de ani, iar legenda lui Crisna a fost scrisa în Vedele hinduse pe la anul 1400 înainte de Hristos . . .
Exista, tot asa, convingatoare similitudini între Isus si Buda. Deasemeni este izbitoare asemanarea Mitului lui Isus cu cel al lui Horus, zeul egiptean. Horus, fiul lui Osiris, s-a nascut din fecioara Isis la 25 decembrie.
Ca si Isus, Horus avea 12 discipoli, l-au îngropat si a înviat, era drumul, adevarul, lumina, salvatorul, fiul uns al lui dumnezeu. Facea minuni si l-a înviat din morti pe un om, numit Elazar. Pe Horus îl numeau Iusa, fiul care se transforma în Ptah, Tatal, unsul, cu mult timp înainte sa apara crestinii lui Isus.
La fel, si miturile lui Budha si Mitra au multe similitudini cu cel al lui Isus. Ierarhia crestina este aproape identica cu cea mitraica pe care istoric a substituit-o si care precede povestea crestina cu mai bine de 600 de ani.
Toti cei care au încercat sa arate aceste asemanari, dizidentii, au fost anihilati. Poporul nu trebuia sa cunoasca adevarul, trebuia doar sa creada. De exemplu, parintele bisericii timpurii Tertulian (160 - 220 e.n.), admite ironic originile veritabile ale povestii lui Isus în combaterea criticilor sai: Spuneti ca adoram Soarele; dumneavoastra de asemeni!
Este bizar apoi cum un credincios si aparator al credintei, la început fervent, Tertulian, a renuntat apoi la crestinism . . .
Ratiunea pentru care toate miturile sunt similare, cu un zeu-om pe care îl sacrifica si care apoi învie, face minuni si are 12 discipoli, este ca aceste legende au fost bazate pe miscarile soarelui si astrelor pe cer, desfasurarea astro-teologica a Soarelui trecând prin cele 12 constelatii, sau semne zodiacale.
Isus si toti ceilalti zei despre care vorbesc miturile religiilor, sunt personificarile soarelui, iar povestea evanghelica este pur si simplu o repetare a unei formule mitologice. De exemplu, multi dintre salvatorii lumii sacrificati sau înviati, îsi au aniversarea pe 25 decembrie. Si asta, datorita faptului ca vechile civilizatii au recunoscut ca (dintr-o perspectiva geocentrica în emisefera nordica) soarele realiza coborârea anuala catre sud pana la 22 - 23 decembrie (solstitiul de iarna) si dupa trei zile începea din nou sa urce catre nord. Acesti oameni din vechime credeau ca Zeul Soare a murit pentru trei zile si s-a nascut din nou în 25 decembrie, multe culturi sarbatorind nasterea soarelui în 25 decembrie. In unele parti ale lumii, calendarul începea în constelatia Fecioarei si deci soarele se nastea din Fecioara. Soarele este lumina lumii, vine din nori si fiecare ochi o sa-l vada, soarele care se ridica dimineata este salvatorul umanitatii, soarele are o coroana de spini, discipolii soarelui sunt cele 12 luni si cele 12 semne zodiacale pe care soarele le traverseaza în cele 12 luni. Si eruditii timpului stiau ca zeii lor erau de natura astronomica si atmosferica si nu personaje literare sau istorice.
Nu este întâmplator asadar ca exista 12 Apostoli ai lui Isus si 12 sunt casele astrologice si lunile anului, cum 12 sunt si ajutoarele lui Horus. In acest sens, cei 12 discipoli ai lui Isus sunt simboluri pentru casele zodiacale, si nu reprezinta figuri istorice care au jucat o drama pe pamânt, undeva în Orient, în jur de anul 30 . . .
O suma importanta de idei (chiar ideile centrale) ale crestinismului apar in alte religii cu mult înaintea acestuia.
Crestinismul s-a inspirat si din alte parti sau e pura coincidenta??
Pe scurt:
1.Mitul babilonian al zeului Bel-marduk
Aici apare tema invierii din morti, Marduk era prins ca urmare a unor intrigi, era despuiat si ucis iar apoi aruncat într-o pestera. Pestera era strajuita de soldati, el era jelit de femei. Impreuna cu el erau judecati doi raufacatori unul era ucis altul era eliberat. Comemorarea patimilor lui Marduk aveau loc pe 1 - 11 martie. In final zeitatea învia si iesea din mormânt spre bucuria multimii. Excelente detalii istorice despre aceasta sarbatoare în lucrarea Mitul crestin de Bala si Chetan.
2. Mitologia persana
Ahura-Mazda va trimite in lume pe eroul Cheresaspa, pentru a restabili ordinea. Misiunea acestuia odata îndeplinita, fecioara Eredhat-Fedhri, va naste pe Saoshiant, Mantuitorul. Când va împlini 30 de ani, Saoshiant va lichida definitiv conflcitul cu fortele raului, învingandu-le. Apoi va prezida Invierea Mortilor, va separa pe cei buni de cei rai, primii fiind primiti de îndata în cer, în Gorodemano (Lacasul Cântecului),
3. Mitologia egipteana
Mit al învierii este si mitul lui Osiris, Isis si Horus, initial zei ai vegetatiei la egipteni. Si aici eroul mântuitor este ucis dar învie în final, si aici el este nedreptatit, si aici el dupa înviere devine stapânul lumii celor morti, a lumii spiritelor .
4.Mitul metroacismului
Cultul frigian al Mari Mame Cibela. Aici apare un mântuitor numit Attis (tzapul adica în frigiana, cum lui Isus i se spunea si lui mielul), care si el moare si învie. Adoratorii metroaci sustineau ca biserica crestina a copiat riturile lor cele mai sfinte, patimile, moartea si învierea lui Attis, si ca au plasat dupa exemplul lor la echinoctiul de primavara saptamâna patimilor, comemorarea sacrificiului crucii (la metroacii apare pinul) prin care mielul dumnezeiesc rascumpara neamul omenesc. La ei întâlnim apoi, deopotriva, botezuri, abstinentze pregatitoare, zile de doliu pentru moartea mântuitorului, lumânari care se aprind, figuratii expresive ale învierii, nopti de veghe, miruri si comuniuni, imnuri de bucurie care succed prohodirea zeului.
5. Mithraismul
Cultul cel mai asemanator crestinismului: Ambele religii au comun botezul prin scufundare, aghiasma, descoperirea icoanelor din altar în sunetul clopotelului, nasterea zeului mântuitor la 25 decembrie, dogma nemuririi sufletului, învierea si judecata viitoare, existenta raiului în sferele superioare ale cerului si a iadului cu demoni în adâncurile pamântului, o morala imperativa precum si faptul ca credinciosii ambelor culte se numeau între ei frati si se priveau ca atare. Ca si Hristos, Mithra era socotit mijlocitor între credincios si divinitatea nevazuta; precum Mithra era socotit zeu al luminii, Hristos e numit Lumina lumii.
-
- +0
-
-
scris de caesar, 24 aprilie, 2007
E clar... de dragul impunerii prin cantitate s-a ocupat prea mult spatiu din comentariile la acest articolor si care au sarit de la subiectul propriu-zis.
Totusi a copia dintr-un loc si a pune in altul aceleasi texte numai ce-i drept sub alta semnatura (si de alta persoana) doar de dragul argumentelor (fara a fi macar adevarul izbitor) este un pic cam mult.
Astfel spus:
Maria, discutiile de pe Roportal nu cred ca-ti sunt straine:
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic10266.html
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic4518.html
A copia dintr-un loc si a pune in altul citez dintr-un alt text postat undeva pe net... "normal era ca la capatul acestuit text sa nu te semnezi, ci eventual sa pui daca nu numele autorului, macar adresa de unde ai luat textul; el nu s-a vrut cu drepturi de autor, numai ca ideea de a prelua un text si a te semna, poate provoca probleme celui care s-a ostenit sa-l conceapa!"...
Daca e sa continuam in acelasi ritm putem fiecare gasi surse pe interent care sa contrazica ideile celorlalti si astfel ajungem tot acolo unde omenirea este: incapabila sa inteleaga totul... oricat de mult s-ar chinuii unii sau altii...
Totusi a copia dintr-un loc si a pune in altul aceleasi texte numai ce-i drept sub alta semnatura (si de alta persoana) doar de dragul argumentelor (fara a fi macar adevarul izbitor) este un pic cam mult.
Astfel spus:
Maria, discutiile de pe Roportal nu cred ca-ti sunt straine:
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic10266.html
http://www.roportal.ro/discutii/ftopic4518.html
A copia dintr-un loc si a pune in altul citez dintr-un alt text postat undeva pe net... "normal era ca la capatul acestuit text sa nu te semnezi, ci eventual sa pui daca nu numele autorului, macar adresa de unde ai luat textul; el nu s-a vrut cu drepturi de autor, numai ca ideea de a prelua un text si a te semna, poate provoca probleme celui care s-a ostenit sa-l conceapa!"...
Daca e sa continuam in acelasi ritm putem fiecare gasi surse pe interent care sa contrazica ideile celorlalti si astfel ajungem tot acolo unde omenirea este: incapabila sa inteleaga totul... oricat de mult s-ar chinuii unii sau altii...
-
- +1
-
-
scris de Alex, 24 aprilie, 2007
Maria, nu te mai osteni sa ma lamuresti prin texte kilometrice, caci nu are rost. Nu am crescut indoctrinat de parinti prin ideile crestine, ci am ajuns la ele prin studiu si experienta proprie, prin multe carti citite din toate domeniile si diversi autori. Asa ca nu sunt un needucat lipsit de cultura, cum crezi tu. Oi fi avand pareri subiective, dar nu incerc sa impun credinta mea si altora, asa cum incerci tu subtil, considerand ca detii adevarul absolut. Cartile studiate de mine m-au dus la aceasta credinta, la fel cum si cele studiate de tine te-au dus la alt mod de a gandi, diferit de mine, dar la fel de subiectiv. Pentru ca orice argument adus implica si o doza de credinta personala, care este de factura subiectiva. Si iti garantez ca textele studiate de mine sunt la fel de riguroase ca si cele studiate de tine, doar ca tu crezi personal in ale tale, iar eu in ale mele. Ceea ce m-a deranjat in atitudinea ta si m-a facut sa izbucnesc asa, a fost lipsa ta absoluta de minim respect fata de cei care cred in Hristos, considerandu-i needucati, inapoiati, primitivi, inculti, etc. Pai, chiar asa sa fie? Ei, na! Chiar crezi ca poti emite astfel de judecati? Daca tu aduci argumente ca Hristos n-a existat si ca este o prostie sa crezi in El, la fel si eu pot argumenta ca a existat si ca este o prostie sa nu crezi in El. Dar tu nu ai favorizat deloc existenta unui cadru de discutii sincere, pentru ca ai tratat cu superioritate desantata si ai desconsiderat de la inceput orice intelocutor credincios, incercand sa-ti impui ideile. Asa ca intoleranta mea a avut la baza, de fapt, intoleranta ta si nu este cazul sa faci atata caz de cadrul tolerant si civilizat al discutiei cordiale pe care nu l-ai creat de la inceput. Asa ca hai sa nu mai continuam polemica inutila pentru ca nu foloseste nimanui. Toate cele bune!
-
- +0
-
-
scris de maria, 25 aprilie, 2007
CLAR... DE DRAGUL IMPUNERII PRIN CANTITATE S-A OCUPAT PREA MULT SPATIU DIN COMENTARIILE LA ACEST ARTICOLOR SI CARE AU SARIT DE LA SUBIECTUL PROPRIU-ZIS.
TOTUSI A COPIA DINTR-UN LOC SI A PUNE IN ALTUL ACELEASI TEXTE NUMAI CE-I DREPT SUB ALTA SEMNATURA (SI DE ALTA PERSOANA) DOAR DE DRAGUL ARGUMENTELOR (FARA A FI MACAR ADEVARUL IZBITOR) ESTE UN PIC CAM MULT.
ASTFEL SPUS:
MARIA, DISCUTIILE DE PE ROPORTAL NU CRED CA-TI SUNT STRAINE:
HTTP://WWW.ROPORTAL.RO/DISCUTII/FTOPIC10266.HTML
HTTP://WWW.ROPORTAL.RO/DISCUTII/FTOPIC4518.HTML
A COPIA DINTR-UN LOC SI A PUNE IN ALTUL CITEZ DINTR-UN ALT TEXT POSTAT UNDEVA PE NET... "NORMAL ERA CA LA CAPATUL ACESTUIT TEXT SA NU TE SEMNEZI, CI EVENTUAL SA PUI DACA NU NUMELE AUTORULUI, MACAR ADRESA DE UNDE AI LUAT TEXTUL; EL NU S-A VRUT CU DREPTURI DE AUTOR, NUMAI CA IDEEA DE A PRELUA UN TEXT SI A TE SEMNA, POATE PROVOCA PROBLEME CELUI CARE S-A OSTENIT SA-L CONCEAPA!"...
Nu am avut nici un motiv: pe acel forum, cel care a scris acel text l-a preluat de la mine, si nu invers; textul este scris, adica compus de mine.
Citeste aici (verifica si data inscrierii mele, ca si data inscrierii lui):
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?showtopic=29001
Daca vei discuta cu maximus (in eventualitatea ca-l ma gasesti), el nu va putea sa-ti indice sursele bibliografice pe baza carora a fost intocmit textul, pe cand eu, pot. De exemplu:
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0700a.jpg
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0704a.jpg
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0702a.jpg
DACA E SA CONTINUAM IN ACELASI RITM PUTEM FIECARE GASI SURSE PE INTERENT CARE SA CONTRAZICA IDEILE CELORLALTI
Nimic nu impiedica pe cineva sa caute surse pe internet sau in biblioteca personala sau publica (aceasta a doua posibilitate este preferabila), dimpotriva, asta e cheia autoeducatiei si calea spre adevar!
Doar ca trebuie sa te avertizez ca exista o conditie: aceasta persoana care cauta, trebuie sa stie sa caute, sa stie sa-si aleaga sursele . . . Altfel, nu va face decat sa aduca idei si afirmatii usor de demontat si demonstrat ca fiind inexacte si naive, asa cum a facut de exemplu Pilat cu textul preluat dintr-un articol scris in presa romaneasca de mitropolitul Clujului, unde acesta incerca prin propagand ieftina sa faca din evanghelistii canonici ceea ce din pacate nu sunt, adica niste autori mai credibili decat oricare alti autori de literatura de fictiune . . . Am aratat asta comentandu-i mesajul.
Scopul dialogului, discutiei, nu este contrazicerea celuilalt cu orice pret, ci gasirea sau macar cautarea sincera a adevarului.
SI ASTFEL AJUNGEM TOT ACOLO UNDE OMENIREA ESTE: INCAPABILA SA INTELEAGA TOTUL... ORICAT DE MULT S-AR CHINUII UNII SAU ALTII...
Ca omenirea nu poate sa inteleaga totul, asta e adevarat din pacate. Omul chiar, oricare ar fi acesta, este limitat; biologic limitat. N-avem cum sa trecem peste asta . . . . Traim un timp limitat, avem la dispozitie un timp limitat, avem un creier limitat, avem un mediu limitat, etc.
Asta nu indreptateste pe cineva sa pretinda ca dialogul sau tendinta omului de a cauta adevarul cat poate el de competent, nu merita atentie.
MARIA, NU TE MAI OSTENI SA MA LAMURESTI PRIN TEXTE KILOMETRICE, CACI NU ARE ROST. NU AM CRESCUT INDOCTRINAT DE PARINTI PRIN IDEILE CRESTINE, CI AM AJUNS LA ELE PRIN STUDIU SI EXPERIENTA PROPRIE, PRIN MULTE CARTI CITITE DIN TOATE DOMENIILE SI DIVERSI AUTORI.
De ce nu se vede asta, dragul meu Cezar? Daca ai citit atat de multe si bune (nu numai cantitatea conteaza!) carti, de ce ele nu-ti raspund suficient de bine pentru a te face capabil sa raspunzi aici chestiunilor ridicate de mine in termeni cat se poate de decenti? De ce mania atacului la persoana la toti crestinii care au scris aici, si nu pasiunea de a replica argumentat, a explica, a informa??
ASA CA NU SUNT UN NEEDUCAT LIPSIT DE CULTURA, CUM CREZI TU. OI FI AVAND PARERI SUBIECTIVE, DAR NU INCERC SA IMPUN CREDINTA MEA SI ALTORA, ASA CUM INCERCI TU SUBTIL, CONSIDERAND CA DETII ADEVARUL ABSOLUT.
A-ti spune parerea, nu inseamna a dori s-o impui!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Incearca si fa diferenta intre a impune o opinie, si a-ti expune punctul de vedere . . . e elementar!!! Cand crestinii azi practica misionarismul, cand o fac pasnic si nu asa cum ne-au obisnuit la cucerirea Americii sau in razboaiele contra ereziilor, ei nu-si impun parerea, ci doar isi exprima propria lor opinie, adica îsi exercita un drept recunoscut.
CARTILE STUDIATE DE MINE M-AU DUS LA ACEASTA CREDINTA, LA FEL CUM SI CELE STUDIATE DE TINE TE-AU DUS LA ALT MOD DE A GANDI, DIFERIT DE MINE, DAR LA FEL DE SUBIECTIV. PENTRU CA ORICE ARGUMENT ADUS IMPLICA SI O DOZA DE CREDINTA PERSONALA, CARE ESTE DE FACTURA SUBIECTIVA.
E adevarat ca prea multe argumente implica si subiectivitate. Nu toate chiar, contin subiectivitate. Chiar argumentele mele aici au o anumita doza de retorica (dupa mine la un nivel acceptabil), dar ce ramane important este informatia exacta cuprinsa in ele.
SI ITI GARANTEZ CA TEXTELE STUDIATE DE MINE SUNT LA FEL DE RIGUROASE CA SI CELE STUDIATE DE TINE, DOAR CA TU CREZI PERSONAL IN ALE TALE, IAR EU IN ALE MELE.
Nici o problema! Doar ca nu inteleg motivul pentru care textele tale riguroase nu te pun in pozitia sa poti sa raspunzi argumentelor mele.
CEEA CE M-A DERANJAT IN ATITUDINEA TA SI M-A FACUT SA IZBUCNESC ASA, A FOST LIPSA TA ABSOLUTA DE MINIM RESPECT FATA DE CEI CARE CRED IN HRISTOS, CONSIDERANDU-I NEEDUCATI, INAPOIATI, PRIMITIVI, INCULTI, ETC.
Nu toti credinciosii sunt needucati. Din pacate, trebuie sa recunoastem ca cei mai multi dintre ei asa sunt, pur si simplu needucati. Mai mult, acestia habar n-au despre detaliile propriei lor religii, care e traita mai mult ca o simpla superstitie decat ca o credinta articulata. Este fapt dovedit în general (exista si exceptii in colectia de stastistici care a fost facuta de-a lungul timpului) ca cu cât o populatie este mai neinstruita, cu atât este mai religioasa. Un exemplu este cazul SUA. Altul, cel al Marii Britanii. Aceste cazuri arata ca cu cat urci pe scara spre excelenta intelectuala, de la simplul absolvent de scoala primara pana la academician, exista o corelatie intre nivel de studii si procent de credinta in existenta lui Dumnezeu.
Insa am precizat deja ca aspectul religiei si credintei este unul dintre sutele care formeaza o existenta umana. Ca daca credinciosii se inseala in legatura cu existenta lui Dumnezeu, ei pot avea dreptate in sute de alte chestiuni, poate mai importante in viata cotidiana. Si invers, atei pot fi total trogloditi in materie de sute de alte chestiuni, desi o mare parte dintre ei au ajuns la constinta inexistentei lui Dumnezeu informandu-se temeinic si responsabil.
Pentru statistici vezi asta:
http://www.actionbioscience.org/education/berra.html
Separating Religious Fundamentalist "Science" from Science
By Tim M. Berra
less than 10% of the scientists elected to the prestigious National Academy of Sciences (NAS) indicated a belief in God and only 5% of NAS biologists claimed to be believers.
Great and good have little truck with God
By Ruth Gledhill, Religion Correspondent
http://www.timesonline.co.uk/n...770,00.htm l
BRITAINS elite are half as likely to believe in God than the general population, and far less likely to believe in life after death, a survey suggests.
PAI, CHIAR ASA SA FIE? EI, NA! CHIAR CREZI CA POTI EMITE ASTFEL DE JUDECATI? DACA TU ADUCI ARGUMENTE CA HRISTOS N-A EXISTAT SI CA ESTE O PROSTIE SA CREZI IN EL, LA FEL SI EU POT ARGUMENTA CA A EXISTAT SI CA ESTE O PROSTIE SA NU CREZI IN EL.
Te rog frumos!
E dreptul, ba mai mult, este chiar datoria ta de crestin, sa faci asta.
DAR TU NU AI FAVORIZAT DELOC EXISTENTA UNUI CADRU DE DISCUTII SINCERE, PENTRU CA AI TRATAT CU SUPERIORITATE DESANTATA SI AI DESCONSIDERAT DE LA INCEPUT ORICE INTELOCUTOR CREDINCIOS, INCERCAND SA-TI IMPUI IDEILE.
Repet: a-ti afisa opiniile, nu inseamna, n-are cum sa insemne, a ti le impune. Pe un forum sau pe pagina de reactii la un articol, este imposibil de altfel sa faci asta!!! Tu (si altii) confunzi atitudinea mea responsabila fata de opiniile pe care le emit, si pe care astfel sunt gata sa le apar intr-o confruntare de idei, cu impozitia.
ASA CA INTOLERANTA MEA A AVUT LA BAZA, DE FAPT, INTOLERANTA TA SI NU ESTE CAZUL SA FACI ATATA CAZ DE CADRUL TOLERANT SI CIVILIZAT AL DISCUTIEI CORDIALE PE CARE NU L-AI CREAT DE LA INCEPUT. ASA CA HAI SA NU MAI CONTINUAM POLEMICA INUTILA PENTRU CA NU FOLOSESTE NIMANUI. TOATE CELE BUNE!
Numai bine!
TOTUSI A COPIA DINTR-UN LOC SI A PUNE IN ALTUL ACELEASI TEXTE NUMAI CE-I DREPT SUB ALTA SEMNATURA (SI DE ALTA PERSOANA) DOAR DE DRAGUL ARGUMENTELOR (FARA A FI MACAR ADEVARUL IZBITOR) ESTE UN PIC CAM MULT.
ASTFEL SPUS:
MARIA, DISCUTIILE DE PE ROPORTAL NU CRED CA-TI SUNT STRAINE:
HTTP://WWW.ROPORTAL.RO/DISCUTII/FTOPIC10266.HTML
HTTP://WWW.ROPORTAL.RO/DISCUTII/FTOPIC4518.HTML
A COPIA DINTR-UN LOC SI A PUNE IN ALTUL CITEZ DINTR-UN ALT TEXT POSTAT UNDEVA PE NET... "NORMAL ERA CA LA CAPATUL ACESTUIT TEXT SA NU TE SEMNEZI, CI EVENTUAL SA PUI DACA NU NUMELE AUTORULUI, MACAR ADRESA DE UNDE AI LUAT TEXTUL; EL NU S-A VRUT CU DREPTURI DE AUTOR, NUMAI CA IDEEA DE A PRELUA UN TEXT SI A TE SEMNA, POATE PROVOCA PROBLEME CELUI CARE S-A OSTENIT SA-L CONCEAPA!"...
Nu am avut nici un motiv: pe acel forum, cel care a scris acel text l-a preluat de la mine, si nu invers; textul este scris, adica compus de mine.
Citeste aici (verifica si data inscrierii mele, ca si data inscrierii lui):
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?showtopic=29001
Daca vei discuta cu maximus (in eventualitatea ca-l ma gasesti), el nu va putea sa-ti indice sursele bibliografice pe baza carora a fost intocmit textul, pe cand eu, pot. De exemplu:
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0700a.jpg
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0704a.jpg
http://s68.photobucket.com/albums/i14/Cenghizov/?action=view¤t=IMG_0702a.jpg
DACA E SA CONTINUAM IN ACELASI RITM PUTEM FIECARE GASI SURSE PE INTERENT CARE SA CONTRAZICA IDEILE CELORLALTI
Nimic nu impiedica pe cineva sa caute surse pe internet sau in biblioteca personala sau publica (aceasta a doua posibilitate este preferabila), dimpotriva, asta e cheia autoeducatiei si calea spre adevar!
Doar ca trebuie sa te avertizez ca exista o conditie: aceasta persoana care cauta, trebuie sa stie sa caute, sa stie sa-si aleaga sursele . . . Altfel, nu va face decat sa aduca idei si afirmatii usor de demontat si demonstrat ca fiind inexacte si naive, asa cum a facut de exemplu Pilat cu textul preluat dintr-un articol scris in presa romaneasca de mitropolitul Clujului, unde acesta incerca prin propagand ieftina sa faca din evanghelistii canonici ceea ce din pacate nu sunt, adica niste autori mai credibili decat oricare alti autori de literatura de fictiune . . . Am aratat asta comentandu-i mesajul.
Scopul dialogului, discutiei, nu este contrazicerea celuilalt cu orice pret, ci gasirea sau macar cautarea sincera a adevarului.
SI ASTFEL AJUNGEM TOT ACOLO UNDE OMENIREA ESTE: INCAPABILA SA INTELEAGA TOTUL... ORICAT DE MULT S-AR CHINUII UNII SAU ALTII...
Ca omenirea nu poate sa inteleaga totul, asta e adevarat din pacate. Omul chiar, oricare ar fi acesta, este limitat; biologic limitat. N-avem cum sa trecem peste asta . . . . Traim un timp limitat, avem la dispozitie un timp limitat, avem un creier limitat, avem un mediu limitat, etc.
Asta nu indreptateste pe cineva sa pretinda ca dialogul sau tendinta omului de a cauta adevarul cat poate el de competent, nu merita atentie.
MARIA, NU TE MAI OSTENI SA MA LAMURESTI PRIN TEXTE KILOMETRICE, CACI NU ARE ROST. NU AM CRESCUT INDOCTRINAT DE PARINTI PRIN IDEILE CRESTINE, CI AM AJUNS LA ELE PRIN STUDIU SI EXPERIENTA PROPRIE, PRIN MULTE CARTI CITITE DIN TOATE DOMENIILE SI DIVERSI AUTORI.
De ce nu se vede asta, dragul meu Cezar? Daca ai citit atat de multe si bune (nu numai cantitatea conteaza!) carti, de ce ele nu-ti raspund suficient de bine pentru a te face capabil sa raspunzi aici chestiunilor ridicate de mine in termeni cat se poate de decenti? De ce mania atacului la persoana la toti crestinii care au scris aici, si nu pasiunea de a replica argumentat, a explica, a informa??
ASA CA NU SUNT UN NEEDUCAT LIPSIT DE CULTURA, CUM CREZI TU. OI FI AVAND PARERI SUBIECTIVE, DAR NU INCERC SA IMPUN CREDINTA MEA SI ALTORA, ASA CUM INCERCI TU SUBTIL, CONSIDERAND CA DETII ADEVARUL ABSOLUT.
A-ti spune parerea, nu inseamna a dori s-o impui!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Incearca si fa diferenta intre a impune o opinie, si a-ti expune punctul de vedere . . . e elementar!!! Cand crestinii azi practica misionarismul, cand o fac pasnic si nu asa cum ne-au obisnuit la cucerirea Americii sau in razboaiele contra ereziilor, ei nu-si impun parerea, ci doar isi exprima propria lor opinie, adica îsi exercita un drept recunoscut.
CARTILE STUDIATE DE MINE M-AU DUS LA ACEASTA CREDINTA, LA FEL CUM SI CELE STUDIATE DE TINE TE-AU DUS LA ALT MOD DE A GANDI, DIFERIT DE MINE, DAR LA FEL DE SUBIECTIV. PENTRU CA ORICE ARGUMENT ADUS IMPLICA SI O DOZA DE CREDINTA PERSONALA, CARE ESTE DE FACTURA SUBIECTIVA.
E adevarat ca prea multe argumente implica si subiectivitate. Nu toate chiar, contin subiectivitate. Chiar argumentele mele aici au o anumita doza de retorica (dupa mine la un nivel acceptabil), dar ce ramane important este informatia exacta cuprinsa in ele.
SI ITI GARANTEZ CA TEXTELE STUDIATE DE MINE SUNT LA FEL DE RIGUROASE CA SI CELE STUDIATE DE TINE, DOAR CA TU CREZI PERSONAL IN ALE TALE, IAR EU IN ALE MELE.
Nici o problema! Doar ca nu inteleg motivul pentru care textele tale riguroase nu te pun in pozitia sa poti sa raspunzi argumentelor mele.
CEEA CE M-A DERANJAT IN ATITUDINEA TA SI M-A FACUT SA IZBUCNESC ASA, A FOST LIPSA TA ABSOLUTA DE MINIM RESPECT FATA DE CEI CARE CRED IN HRISTOS, CONSIDERANDU-I NEEDUCATI, INAPOIATI, PRIMITIVI, INCULTI, ETC.
Nu toti credinciosii sunt needucati. Din pacate, trebuie sa recunoastem ca cei mai multi dintre ei asa sunt, pur si simplu needucati. Mai mult, acestia habar n-au despre detaliile propriei lor religii, care e traita mai mult ca o simpla superstitie decat ca o credinta articulata. Este fapt dovedit în general (exista si exceptii in colectia de stastistici care a fost facuta de-a lungul timpului) ca cu cât o populatie este mai neinstruita, cu atât este mai religioasa. Un exemplu este cazul SUA. Altul, cel al Marii Britanii. Aceste cazuri arata ca cu cat urci pe scara spre excelenta intelectuala, de la simplul absolvent de scoala primara pana la academician, exista o corelatie intre nivel de studii si procent de credinta in existenta lui Dumnezeu.
Insa am precizat deja ca aspectul religiei si credintei este unul dintre sutele care formeaza o existenta umana. Ca daca credinciosii se inseala in legatura cu existenta lui Dumnezeu, ei pot avea dreptate in sute de alte chestiuni, poate mai importante in viata cotidiana. Si invers, atei pot fi total trogloditi in materie de sute de alte chestiuni, desi o mare parte dintre ei au ajuns la constinta inexistentei lui Dumnezeu informandu-se temeinic si responsabil.
Pentru statistici vezi asta:
http://www.actionbioscience.org/education/berra.html
Separating Religious Fundamentalist "Science" from Science
By Tim M. Berra
less than 10% of the scientists elected to the prestigious National Academy of Sciences (NAS) indicated a belief in God and only 5% of NAS biologists claimed to be believers.
Great and good have little truck with God
By Ruth Gledhill, Religion Correspondent
http://www.timesonline.co.uk/n...770,00.htm l
BRITAINS elite are half as likely to believe in God than the general population, and far less likely to believe in life after death, a survey suggests.
PAI, CHIAR ASA SA FIE? EI, NA! CHIAR CREZI CA POTI EMITE ASTFEL DE JUDECATI? DACA TU ADUCI ARGUMENTE CA HRISTOS N-A EXISTAT SI CA ESTE O PROSTIE SA CREZI IN EL, LA FEL SI EU POT ARGUMENTA CA A EXISTAT SI CA ESTE O PROSTIE SA NU CREZI IN EL.
Te rog frumos!
E dreptul, ba mai mult, este chiar datoria ta de crestin, sa faci asta.
DAR TU NU AI FAVORIZAT DELOC EXISTENTA UNUI CADRU DE DISCUTII SINCERE, PENTRU CA AI TRATAT CU SUPERIORITATE DESANTATA SI AI DESCONSIDERAT DE LA INCEPUT ORICE INTELOCUTOR CREDINCIOS, INCERCAND SA-TI IMPUI IDEILE.
Repet: a-ti afisa opiniile, nu inseamna, n-are cum sa insemne, a ti le impune. Pe un forum sau pe pagina de reactii la un articol, este imposibil de altfel sa faci asta!!! Tu (si altii) confunzi atitudinea mea responsabila fata de opiniile pe care le emit, si pe care astfel sunt gata sa le apar intr-o confruntare de idei, cu impozitia.
ASA CA INTOLERANTA MEA A AVUT LA BAZA, DE FAPT, INTOLERANTA TA SI NU ESTE CAZUL SA FACI ATATA CAZ DE CADRUL TOLERANT SI CIVILIZAT AL DISCUTIEI CORDIALE PE CARE NU L-AI CREAT DE LA INCEPUT. ASA CA HAI SA NU MAI CONTINUAM POLEMICA INUTILA PENTRU CA NU FOLOSESTE NIMANUI. TOATE CELE BUNE!
Numai bine!
-
- +0
-
-
scris de maria, 25 aprilie, 2007
Imi cer scuze ca au fost comosate, din eroare, reactiile mele la replicile lui Cezar si ale lui Alex.
-
- +0
-
-
scris de maria, 25 aprilie, 2007
Ca sa vedeti pozele de bibliografie, luati cu copy legatura, puneti-o cu paste in fereastra de adrese a browser-ului, dupa care adaugati manual .jpg, caci nu stiu de ce extensia nu este luata automat . . .
-
- +0
-
-
scris de Alex, 27 aprilie, 2007
Din pacate pentru discutia noastra veridicitatea crestinismului nu se arata prin argumente de ordin dialectic. Caci atunci am vorbi de un crestinism politizat si fals, din pacate asa cum il intelegi tu: pedepsirea ereticilor, inchizitii, masuri emise de imparati, mentinerea oamenilor in nestiinta, principii de felul "crede si nu cerceta" (care n-are nimic in comun cu crestinismul), superstitii, "cucerirea Americii", etc. Toate acestea nu se regasesc absolut deloc in invatatura lui Hristos, ci sunt prelucrari politizate si socializate in diverse perioade ale istoriei, fara sa mai pastreze esenta credintei (singura care conteaza). Ceva in genul legendei marelui Inchizitor al lui Dostoievski.
Imi pare rau, dar eu nu cunosc un astfel de crestinism. Eu stiu ca credinta crestina este viata traita in bunatate, iubire de semeni (chiar si a dusmanilor), intelepciune, intelegere, curaj, cumpatare, spirit de dreptate (in genul episcopului Myriel din "Mizerabilii"), iertare, ambitie si optimism, interes pentru cunoasterea lumii, fara ura, invidie sau mandrie desantata. Toate acestea nu se pot cunoaste deplin daca nu le traiesti efectiv, producand o transformare interioara a fiintei. De aceea, nici un argument extern nu le poate dovedi, decat asumarea lor. Imi pare rau, dar nu-l stiu pe Hristos sa se fi chinuit, aducand argumente celor din jur ca invatatura Lui este adevarata si ca neaparat trebuie sa creada in ea. Pur si simplu o transmitea, iar cei care din curiozitate si-o insuseau sincer, aflau valoarea si adevarul spuselor Sale. Si pentru asta nu-ti trebuia nu stiu ce educatie sau instructie. Invatatura Sa putea fi primita si de prosti si de destepti, caci avea acelasi efect pentru fiecare: transformarea launtrica. De aceea, Hristos S-a adresat tuturor, fara deosebire. Sigur, era un mare avantaj sa fii cultivat intelectual, caci exista o alta perceptie, mai profunda. Nae Ionescu si Nicolae Paulescu, doi savanti de-ai nostri crestini, spuneau ca omul de stiinta daca primeste credinta nu ramane la stadiul unei incertitudini simple in genul "da, cred", valoroasa, totusi, in unele circumstante, ci trece la nivelul unei certitudini ca rezultat al pregatirii sale in genul "da, stiu". Pentru aceasta, insa, va trebui sa primeasca liber, fara nici o presiune din afara, credinta simpla si sa incerce sa o guste prin propria traire, altfel toate valorile crestine pentru el raman simple notiuni filosofice si abstracte fara o valoare reala, iar crestinismul este inchizitie, lupta cu ereticii, incultura, asuprire, religie pentru sclavi, adica exact ce nu este in esenta sa.
Sunt de acord ca multi crestini sunt needucati si traiesc crestinismul ca o superstitie, dar nu ei sunt etalonul credintei in Hristos si religia crestina in ansamblu nu poate fi judecata prin ei. Esential este ce a spus Hristos si nu invatatura lui politizata institutional si folosita pentru diverse interese. Nu poate fi confundat crestinismul cu antisemitismul, ura de clasa, superstitia, incultura, persecutiile de tot felul, chiar daca acestea au fost promovate in decursul istoriei de o Biserica politizata ca institutie, mai ales in Occident. A le confunda inseamna a ajunge la concluzii false care deformeaza realitatea.
In mare, asta este credinta mea. De aceea, interlocutorii anteriori spuneau ca nu se poate cunoaste crestinismul real din exterior, daca nu-l traiesti sincer si autentic. Si aveau dreptate. Iisus nu i-a raspuns lui Pilat ce este adevarul, pentru ca oricum Pilat nu putea intelege, atata vreme cat aborda filosofic si dialectic aceasta chestiune. Nici eu nu ma voi stradui sa aduc astfel de argumente, pentru ca nu as rezolva nimic. Am clarificat doar cateva chestiuni de fond si nadajduiesc ca ai suficienta intelepciune sa nu mai confunzi aberatiile eclesiastice medievale cu credinta pe care o marturisesc din convingere launtrica si nu datorita unei indoctrinari traditionale. Cred ca suntem suficient de lucizi sa ne respectam opiniile in bunul simt propovaduit de Hristos fara fanfaronada savanta a celor "destepti"! Toate cele bune!
Imi pare rau, dar eu nu cunosc un astfel de crestinism. Eu stiu ca credinta crestina este viata traita in bunatate, iubire de semeni (chiar si a dusmanilor), intelepciune, intelegere, curaj, cumpatare, spirit de dreptate (in genul episcopului Myriel din "Mizerabilii"), iertare, ambitie si optimism, interes pentru cunoasterea lumii, fara ura, invidie sau mandrie desantata. Toate acestea nu se pot cunoaste deplin daca nu le traiesti efectiv, producand o transformare interioara a fiintei. De aceea, nici un argument extern nu le poate dovedi, decat asumarea lor. Imi pare rau, dar nu-l stiu pe Hristos sa se fi chinuit, aducand argumente celor din jur ca invatatura Lui este adevarata si ca neaparat trebuie sa creada in ea. Pur si simplu o transmitea, iar cei care din curiozitate si-o insuseau sincer, aflau valoarea si adevarul spuselor Sale. Si pentru asta nu-ti trebuia nu stiu ce educatie sau instructie. Invatatura Sa putea fi primita si de prosti si de destepti, caci avea acelasi efect pentru fiecare: transformarea launtrica. De aceea, Hristos S-a adresat tuturor, fara deosebire. Sigur, era un mare avantaj sa fii cultivat intelectual, caci exista o alta perceptie, mai profunda. Nae Ionescu si Nicolae Paulescu, doi savanti de-ai nostri crestini, spuneau ca omul de stiinta daca primeste credinta nu ramane la stadiul unei incertitudini simple in genul "da, cred", valoroasa, totusi, in unele circumstante, ci trece la nivelul unei certitudini ca rezultat al pregatirii sale in genul "da, stiu". Pentru aceasta, insa, va trebui sa primeasca liber, fara nici o presiune din afara, credinta simpla si sa incerce sa o guste prin propria traire, altfel toate valorile crestine pentru el raman simple notiuni filosofice si abstracte fara o valoare reala, iar crestinismul este inchizitie, lupta cu ereticii, incultura, asuprire, religie pentru sclavi, adica exact ce nu este in esenta sa.
Sunt de acord ca multi crestini sunt needucati si traiesc crestinismul ca o superstitie, dar nu ei sunt etalonul credintei in Hristos si religia crestina in ansamblu nu poate fi judecata prin ei. Esential este ce a spus Hristos si nu invatatura lui politizata institutional si folosita pentru diverse interese. Nu poate fi confundat crestinismul cu antisemitismul, ura de clasa, superstitia, incultura, persecutiile de tot felul, chiar daca acestea au fost promovate in decursul istoriei de o Biserica politizata ca institutie, mai ales in Occident. A le confunda inseamna a ajunge la concluzii false care deformeaza realitatea.
In mare, asta este credinta mea. De aceea, interlocutorii anteriori spuneau ca nu se poate cunoaste crestinismul real din exterior, daca nu-l traiesti sincer si autentic. Si aveau dreptate. Iisus nu i-a raspuns lui Pilat ce este adevarul, pentru ca oricum Pilat nu putea intelege, atata vreme cat aborda filosofic si dialectic aceasta chestiune. Nici eu nu ma voi stradui sa aduc astfel de argumente, pentru ca nu as rezolva nimic. Am clarificat doar cateva chestiuni de fond si nadajduiesc ca ai suficienta intelepciune sa nu mai confunzi aberatiile eclesiastice medievale cu credinta pe care o marturisesc din convingere launtrica si nu datorita unei indoctrinari traditionale. Cred ca suntem suficient de lucizi sa ne respectam opiniile in bunul simt propovaduit de Hristos fara fanfaronada savanta a celor "destepti"! Toate cele bune!
-
- +0
-
-
scris de maria, 28 aprilie, 2007
DIN PACATE PENTRU DISCUTIA NOASTRA VERIDICITATEA CRESTINISMULUI NU SE ARATA PRIN ARGUMENTE DE ORDIN DIALECTIC. CACI ATUNCI AM VORBI DE UN CRESTINISM POLITIZAT SI FALS, DIN PACATE ASA CUM IL INTELEGI TU: PEDEPSIREA ERETICILOR, INCHIZITII, MASURI EMISE DE IMPARATI, MENTINEREA OAMENILOR IN NESTIINTA, PRINCIPII DE FELUL "CREDE SI NU CERCETA" (CARE N-ARE NIMIC IN COMUN CU CRESTINISMUL), SUPERSTITII, "CUCERIREA AMERICII", ETC.
Este o exagerare sa spui ca toate aceste orori n-au nimic in comun cu crestinismul. Cel mult, poti spune ca nu reprezinta crestinismul mai mult decat actele caritabile ale Maicii Tereza, sau altui personaj istoric crestin pozitiv si important. Caci toate aceste institutii si practici, ca Inchizitia, razboaiele ortodocsilor cu erezia, sunt fapte crestine, pentru ca sunt motivate de religie, de diferende religioase, si înfaptuite de crestini, si cum spuneam, incitate de sfinti crestini; ti-am dat exemplul Sfantului Constantin cel Mare; al Sfantului Ioan-Gura-de-Aur. Textul sacru (Biblia), si el, contine un numar prea mare de pasaje care au justificat aceste fapte, ori fie si daca au fost prost interpretate de crestinii aceia, tot apare întrebarea legitima, zic eu, cum se face ca Dumnezeu a lasat, sau inspirat, un text atât de ambiguu încât sa induca în eroare, sau cum a permis el ca acesti crestini sa interpreteze repetat, prea multe sute de ani, textul acesta de maniera în care Satana însusi ar fi vrut?
TOATE ACESTEA NU SE REGASESC ABSOLUT DELOC IN INVATATURA LUI HRISTOS, CI SUNT PRELUCRARI POLITIZATE SI SOCIALIZATE IN DIVERSE PERIOADE ALE ISTORIEI, FARA SA MAI PASTREZE ESENTA CREDINTEI (SINGURA CARE CONTEAZA). CEVA IN GENUL LEGENDEI MARELUI INCHIZITOR AL LUI DOSTOIEVSKI.
Invatatura lui Hristos cuprinde si multe afirmatii si gesturi problematice, dupa cum ne astesta Biblia. N-are sens sa le reproduc aici, cât timp ele exista în Biblie, si e de presupus ca toti am citit Biblia. Mai mult, când s-a pus problema într-un context anume, chiar aici, în replica la un alt articol, am citat câteva; citeste aici: http://www.revistanoinu.com/Cr...tii-2.html
Dar sunt si multe altele. Blestemarea si distrugerea fara rost a smochinului, Pilda talantilor (Matei) sau Pilda polilor (Luca), care la un moment dat zice:
Cât despre vrajmasii mei care n-au vrut sa împartesc eu peste ei, aduceti-i încoace si taiati-i înainte mea. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte si se suia spre Ierusalim.
Ideea initiala de pedeapsa eterna a pacatosilor dupa moarte, si ea arata ca nu avem numai roze si bonomie în Noul Testament . . .
Apoi faptul ca Hristos n-a respins Vechiul Testament, si astfel acesta a ramas parte din învatatura crestina, a fost de natura a influenta extrem de negativ istoria acestei religii, caci întreg alaiul de tribalisme, barbarii, incitari la crima si genocid, la intoleranta, morala tribala, toate au fost secole la rând modele dupa care crestinii au actionat sau gândit, si asta din pacate nu pâna când au realizat ca gresesc procedând astfel, ci pâna când contextul istoric le-a confiscat pur si simplu puterea politica.
IMI PARE RAU, DAR EU NU CUNOSC UN ASTFEL DE CRESTINISM. EU STIU CA CREDINTA CRESTINA ESTE VIATA TRAITA IN BUNATATE, IUBIRE DE SEMENI (CHIAR SI A DUSMANILOR), INTELEPCIUNE, INTELEGERE, CURAJ, CUMPATARE, SPIRIT DE DREPTATE (IN GENUL EPISCOPULUI MYRIEL DIN "MIZERABILII"), IERTARE, AMBITIE SI OPTIMISM, INTERES PENTRU CUNOASTEREA LUMII, FARA URA, INVIDIE SAU MANDRIE DESANTATA.
Da, exista si un astfel de crestinism cum spui. Si a existat dintotdeauna. Nu e numai imagine de roman de fictiune asta, a fost o realitate permanenta faptul ca au exista crestini total laudabili. Nimeni n-are nimic cu acest crestinism de care vorbesti, si nici macar cu crestinismul practicat de majoritatea dintre compatriotii nostrii. Invatarura morala a crestinismului ramâne în cea mai mare parte valida si utila. Numai ca nu asa functioneaza religia si nu asa sunt croiti religiosii: nu poti spune sau cere crestinismului azi sa abroge versete biblice sau modifice atitudini teologice bine împamântenite, si sa te astepti ca ele sa dispara mâine. Nu poti cere unui credincios sa pastreze 79 la suta (de ex.) din pricipiile morale ale religiei lui, si sa le respinga pe celelalte: Religia vine ca un pachet! Il iei sau îl lasi. Nu exista Biblia lui X, Biblia lui Y si Biblia lui Z. E o unica Biblie, cel putin pentru o biserica crestina anume . . .
Religiile se schimba si ele, mentalitatile religiosilor de asemenea si prin ele interpretarile textului sacru, doar ca asta se întâmpla extrem de lent, nu în 10 ani, nici 20, si probabil nici macar 60! Ori încercarea mea în sensul asta a fost, nu de a demola religia, CACI N-AM CUM, si nici nu va putea vreodata cineva s-o faca în viitorul previzbil, ci doar sa pun într-o anumita perspectiva câteva conceptii tipice religiosilor. Sunt convinsa ca nu strica sa fie stiute. N-au cum!
TOATE ACESTEA NU SE POT CUNOASTE DEPLIN DACA NU LE TRAIESTI EFECTIV, PRODUCAND O TRANSFORMARE INTERIOARA A FIINTEI. DE ACEEA, NICI UN ARGUMENT EXTERN NU LE POATE DOVEDI, DECAT ASUMAREA LOR.
Dar cine si-ar propune sa demonstreze, sau sa nege valorile de care vorbesti?
Ce am atacat, au fost anumite credinte care sunt simplu de atacat, si asta nu ca e atacatorul un mare abil si inteligent, ci pentru ca acestea sunt evident prea naive.
Azi nu mai traim în secolul 16!
Pe lume nu exista numai religia, caci alaturi de ea, si din ce în ce mai mult, în anumite chestiuni, în locul ei (n-are nici un sens sa ne ascundem dupa deget: ceea ce sociologia religiei numeste functiunea explicatorie, este de câteva secole în vadit declin), exista si stiinta. Dar religia are si alte functii pe care le îndeplineste mai bine decât oricare alta creatie intelectuala umana.
Evident, punerea mea la punct din prima replica nu avea cum sa nu socheze pe multi credinciosi. Nu mi-a fost greu sa ghicesc ce urmeaza, crede-ma. Dar presist în convingerea mea ca daca cineva a citit cu atentie, si a judecat fie si numai pentru o fractiune de secunda, acesta a realizat ca ce-am afirmat nu suna prosteste si nu e lipsit de noima.
N-am avut nici o secunda impresia ca spusele mele ar face oamenii atei.
Ca sa devii ateu, asta cere în general timp lung; la unii procesul asta tine o viata; la altii, când mor e înca neterminat. El continua cu urmatoare generatie. Apoi nu toti oamenii pot fi atei. Si n-am nici macar certitudinea ca ar fi dezirabil asta. Banuiesc totusi ca ar fi bine. Dar nu sunt sigura . . . Cum as putea sa fiu?
In ciuda unor sperante ale învatatilor secolelor trecute (17, 18, 19 si 20), religia nu va muri curând. In cele mai secularizate societati, ateii plus agnosticii, plus cei declarati fara religie, nu fac mult mai mult decât vreo 12, 13 la suta. Si asta este, se pare, un prag maxim, neatins de majoritatea societatilor avansate. Exista, fara îndoiala, un cerc mai larg al inertilor si nepracticantilor, doar ca ei n-au fost niciodata si nici nu vor fi necredinciosi, tot asa cum niciodata agnosticii nu sunt atei puri, decât în statistici aranjate ca sa umfle numarul ateilor. In Canada, din vreo 33 milioane de oameni, atei puri sunt vreo 18 000 . . . Doar 18 mii. Nu umpli nici Piata Universitatii cu ei . . .
Religia are baze biologice, si nu poate dispare în cinci sute de ani, cât timp substratul biologic al carei manifestare este, a fost fasonat de procese adaptative care s-au desfasurat continuu timp de aproape 2 milioane de ani (din pleistocene pâna acum nici 2 milioane de ani), si care pentru multe populatii umane (daca nu cumva pentru toate) mai actioneaza si azi!!!
IMI PARE RAU, DAR NU-L STIU PE HRISTOS SA SE FI CHINUIT, ADUCAND ARGUMENTE CELOR DIN JUR CA INVATATURA LUI ESTE ADEVARATA SI CA NEAPARAT TREBUIE SA CREADA IN EA. PUR SI SIMPLU O TRANSMITEA, IAR CEI CARE DIN CURIOZITATE SI-O INSUSEAU SINCER, AFLAU VALOAREA SI ADEVARUL SPUSELOR SALE. SI PENTRU ASTA NU-TI TREBUIA NU STIU CE EDUCATIE SAU INSTRUCTIE. INVATATURA SA PUTEA FI PRIMITA SI DE PROSTI SI DE DESTEPTI, CACI AVEA ACELASI EFECT PENTRU FIECARE: TRANSFORMAREA LAUNTRICA. DE ACEEA, HRISTOS S-A ADRESAT TUTUROR, FARA DEOSEBIRE. SIGUR, ERA UN MARE AVANTAJ SA FII CULTIVAT INTELECTUAL, CACI EXISTA O ALTA PERCEPTIE, MAI PROFUNDA. NAE IONESCU SI NICOLAE PAULESCU, DOI SAVANTI DE-AI NOSTRI CRESTINI, SPUNEAU CA OMUL DE STIINTA DACA PRIMESTE CREDINTA NU RAMANE LA STADIUL UNEI INCERTITUDINI SIMPLE IN GENUL "DA, CRED", VALOROASA, TOTUSI, IN UNELE CIRCUMSTANTE, CI TRECE LA NIVELUL UNEI CERTITUDINI CA REZULTAT AL PREGATIRII SALE IN GENUL "DA, STIU".
Sunt de acord cu tine în mare, cu observatia ca din pacate savantii nostrii crestini de care vorbesti au scaderea bine-cunoscuta de a fi fost mari amatori de ideologii fasciste si antisemite (N.I.) si antisemite (N.P.).
Asta nu reprezinta un motiv de a-i nega nici ca învatati/oameni de stiinta, si nici chiar ca oameni, caci vremurile au fost cum au fost, dar crede-ma, au existat chiar si în acea generatie încercata, români valorosi care au reusit sa se fereasca de excesele ideologice ale vremii.
Poate apare întrebarea: faptul ca Nae Ionescu a fost unul dintre apropiatii Miscarii Legionare, si faptul ca Paulescu a manifestat un antisemitism visceral, sa aiba vreo legatura cu faptul ca ambii erau crestini atât de credinciosi?
Pun întrebarea asta aparent rautacioasa ca sa vezi ca e bine sa ne alegem cu grija reperele.
In realitate, în cazul ambilor, exista suficiente date din pacate pentru a concluziona ca antisemitismul lor are si un fundament în vechile doctrine crestine care îi faceau responsabili pe evrei de deicid. Asta nu înseamna, pentru mine cel putin, ca evreii n-au nici o responsabilitate în chestiunea atitudinii populatiei majoritare vis àvis de ei, caci stiu foarte bine ca din pacate destui evrei au nu rareori un talent cu totul special de a-si face inamici si din rândul celor mai sinceri prieteni . . .
Lasând de-o parte chestiunea personajelor în sine, trebuie sa-ti spun ca NU, religia si afirmatiile ei nu pot fi dovedite stiintific, de aceea nici un om de stiinta, si nimeni, nu poate spune cum propui acel "da, stiu", care sa confirme un "da, cred" anterior. Cum sa dovedesti credinta religioasa?
Cum spuneam într-un mesaj pe aici, mare tragediei a religiei în general si a crestinismului în special, este ca nu au avut norocul ca afirmatiile lor sa fie confirmate de stiinta.
Crestinismul s-a nascut pe un sol intelectual extrem de fertil, si de aceea a dat si roadele pe care le cunostem cu totii. Secole la rând, filozofii crestini au încercat sa acorde religia cu logica si cu realitatea (evidenta), si mai apoi cu stiinta; înaintea lor, filozofii Greciei si partial ai Romei, au încercat sa împace logica cu religia; tot ce-au reusit acestia din urma, a fost acordarea retoricii cu religia, cu ceva succese punctuale în materie de principii logice. Filozofii crestini, când a fost clar ca mariajul logicii si realitatii evidente cu religia este imposibil, au acceptat despartirea acestor sfere de activitate umana, ramânând, cei mai multi dintre ei, si cel putin la nivel declarativ, credinciosi.
Asta a fost o eliberare pentru gândirea umana, care a permis aparitia stiintei moderne, cu toate efectele importante de atunci pâna azi.
Asa stau si acum lucrurile, din pacate: religia si stiinta sunt înca sfere deosebite de manifestare a psihismului uman, ba chiar contradictorii daca stai si analizezi situatia. Dar ele coexista totusi, si nu rareori bine si util atât dpdv individual cât si social.
PENTRU ACEASTA, INSA, VA TREBUI SA PRIMEASCA LIBER, FARA NICI O PRESIUNE DIN AFARA, CREDINTA SIMPLA SI SA INCERCE SA O GUSTE PRIN PROPRIA TRAIRE, ALTFEL TOATE VALORILE CRESTINE PENTRU EL RAMAN SIMPLE NOTIUNI FILOSOFICE SI ABSTRACTE FARA O VALOARE REALA, IAR CRESTINISMUL ESTE INCHIZITIE, LUPTA CU ERETICII, INCULTURA, ASUPRIRE, RELIGIE PENTRU SCLAVI, ADICA EXACT CE NU ESTE IN ESENTA SA.
SUNT DE ACORD CA MULTI CRESTINI SUNT NEEDUCATI SI TRAIESC CRESTINISMUL CA O SUPERSTITIE, DAR NU EI SUNT ETALONUL CREDINTEI IN HRISTOS SI RELIGIA CRESTINA IN ANSAMBLU NU POATE FI JUDECATA PRIN EI. ESENTIAL ESTE CE A SPUS HRISTOS SI NU INVATATURA LUI POLITIZATA INSTITUTIONAL SI FOLOSITA PENTRU DIVERSE INTERESE. NU POATE FI CONFUNDAT CRESTINISMUL CU ANTISEMITISMUL, URA DE CLASA, SUPERSTITIA, INCULTURA, PERSECUTIILE DE TOT FELUL, CHIAR DACA ACESTEA AU FOST PROMOVATE IN DECURSUL ISTORIEI DE O BISERICA POLITIZATA CA INSTITUTIE, MAI ALES IN OCCIDENT.
Nu am de obiectat aici decat poate ca estul, ortodoxia adica, nu este atât de lipsita de toate acele flageluri istorice pe care crestinismul occidental le-a cunoscut precum ne place în general sa credem. In primul rand, pana în 1054 a existat o singura biserica (desi e bine stiut totusi ca fractura în crestinism era mai veche), si deci responsabilitatea este comuna, mai ales ca multe gesturi discutabile au fost afisate în est (Constantinopol) si nu la Roma. Bizantul a practicat si el prigoana, intoleranta fata de învatatura laica (filosofie, retorica), a dus lupte cu efecte dezastruoase contra ereziilor, fapt care de altfel i-a si pecetluit soarta istorica (sute de mii de oameni au fost masacrati sau izgoniti, iar acest fapt este responsabil, prin diaspora raspandita in desert, de aparitia islamului; islamul s-a nascut sub influenta teologiei crestine eretice (nestoriene, de ex.) ca si a iudaismului, 2 religii existente in teritoriul Arabiei, si care au fost cunoscute de Mahomed si contemporanii lui).
A LE CONFUNDA INSEAMNA A AJUNGE LA CONCLUZII FALSE CARE DEFORMEAZA REALITATEA.
Nu le confund, sper. .
Ar fi o exagerare sa afirm ca crestinii de azi sunt vinovati pentru erorile celor de ieri (desi, sincer vorbind, vina mostenita este un concept promovat de Dumnezeul crestin, si nu cumva de ateism . . . ). Cum nici nu poti spune ca un crestin de azi este vinovat de faptele sau ideile altui crestin de azi.
Totusi, a fi crestin înseamna a adera la un nucleu de dogme. Inseamna a recunoste Biblia.
Biblia întreaga, nici 98 la suta din ea, nici 75 la suta, nici 35 la suta. Ori Biblia, citita in sensul literal, adica asa cum s-au gândit de altfel ca trebuie citita în mare parte cei care au scris-o, comporta idei care au dificultati a se acorda cu morala actuala: Discriminarea femeii, pe care o gasim exprimata in Noul Testament, cu greu poate fi o chestiune de virtute morala care sa faca cinste crestinilor. Asta e un exemplu. Atitudinea niava fata de onanism, homosexualitate, divort si mântuire, libertate (Biblia reglementeaza sclavia, de ex., ori azi asa ceva nu mai poate fi conceput; totusi pasajele acelea exista în Biblie si sunt parte integranta a mesajului divinitatii catre crestini), toate astea, în cel mai bun caz, ne pot face doar sa privim cu un soi de condescendenta amicala o astfel de morala neinformata, misogina, tribala si patriarhala.
Spun toate astea, nu pentru a tachina crestinii, ci pentru a le demonstra complexitatea realitatii în chiar chestiunea aparent simpla pentru multi dintre ei, anume aceea a propriei lor religii.
IN MARE, ASTA ESTE CREDINTA MEA. DE ACEEA, INTERLOCUTORII ANTERIORI SPUNEAU CA NU SE POATE CUNOASTE CRESTINISMUL REAL DIN EXTERIOR, DACA NU-L TRAIESTI SINCER SI AUTENTIC.
N-am pretentia sa pot cunoaste detaliile trairii religioase a cuiva.
Si nici n-am nevoie de asta: Nu sinceritatea trairii lor, si convingerilor lor, o pun eu la îndoiala, ci valoarea ei de instrument de cunoastere a realitatii. Trairea religioasa este chestiune de psihism. Ori stim foarte bine ca procesele psihice, ca si unele senzoriale, sunt însealatoare. Ele nu raporteaza despre o realitate, cât creaza o iluzie.
Dar critica asta pot s-o iau înapoi, caci ma îndoiesc ca poate exista un câstig daca discutia aluneca pe directia asta.
Cum am spus si în primul mesaj, e important sa stim ca ce simtim nu e întotdeauna tot aia cu ce exista. Exista fapte obiective, pe care le putem sustine sub eticheta de non-declaratie de credinta, si fapte subiective, pe care oricât de convingatoare ar putea fi ele individual sau colectiv, nu le putem vreoadata obiectiviza cât timp ramân fara sustinere faptica.
Asta nu împiedica pe nimeni sa creada pe mai departe în ele. Nu face decât vulnerabile genul de declaratii cum sunt acelea ale lui Adrian Cherhat, care face din minunile lui Hristos puncte centrale ale istoriei. Un astfel de apros imprudent, înseamna confuzia a 2 planuri radical diferite, anume descrierea stiintei (în speta istoria) si descriera religiei (crestinismului).
SI AVEAU DREPTATE. IISUS NU I-A RASPUNS LUI PILAT CE ESTE ADEVARUL, PENTRU CA ORICUM PILAT NU PUTEA INTELEGE, ATATA VREME CAT ABORDA FILOSOFIC SI DIALECTIC ACEASTA CHESTIUNE.
De ce oare credinta poate fi înteleasa dor cu ochelarii subiectivismului, si nu mai degraba cu cei ai filosofiei (care chiar daca nu este empiric obiectiva, macar e o forma de gandire corecta, daca tinem cont ca logica, parte a filosofiei, asta ne învata)?
NICI EU NU MA VOI STRADUI SA ADUC ASTFEL DE ARGUMENTE, PENTRU CA NU AS REZOLVA NIMIC. AM CLARIFICAT DOAR CATEVA CHESTIUNI DE FOND SI NADAJDUIESC CA AI SUFICIENTA INTELEPCIUNE SA NU MAI CONFUNZI ABERATIILE ECLESIASTICE MEDIEVALE CU CREDINTA PE CARE O MARTURISESC DIN CONVINGERE LAUNTRICA SI NU DATORITA UNEI INDOCTRINARI TRADITIONALE. CRED CA SUNTEM SUFICIENT DE LUCIZI SA NE RESPECTAM OPINIILE IN BUNUL SIMT PROPOVADUIT DE HRISTOS FARA FANFARONADA SAVANTA A CELOR "DESTEPTI"! TOATE CELE BUNE!
Nu le confund. Si tot ce pot face e sa sper ca nu va exista niciodata vreo legatura intre ele.
Numai bine!
(Si ca sa vezi ca n-am nici o placere în a tachina credinciosii, am sa renunt la a mai scrie. Cred ca am scris suficient deja.)
Este o exagerare sa spui ca toate aceste orori n-au nimic in comun cu crestinismul. Cel mult, poti spune ca nu reprezinta crestinismul mai mult decat actele caritabile ale Maicii Tereza, sau altui personaj istoric crestin pozitiv si important. Caci toate aceste institutii si practici, ca Inchizitia, razboaiele ortodocsilor cu erezia, sunt fapte crestine, pentru ca sunt motivate de religie, de diferende religioase, si înfaptuite de crestini, si cum spuneam, incitate de sfinti crestini; ti-am dat exemplul Sfantului Constantin cel Mare; al Sfantului Ioan-Gura-de-Aur. Textul sacru (Biblia), si el, contine un numar prea mare de pasaje care au justificat aceste fapte, ori fie si daca au fost prost interpretate de crestinii aceia, tot apare întrebarea legitima, zic eu, cum se face ca Dumnezeu a lasat, sau inspirat, un text atât de ambiguu încât sa induca în eroare, sau cum a permis el ca acesti crestini sa interpreteze repetat, prea multe sute de ani, textul acesta de maniera în care Satana însusi ar fi vrut?
TOATE ACESTEA NU SE REGASESC ABSOLUT DELOC IN INVATATURA LUI HRISTOS, CI SUNT PRELUCRARI POLITIZATE SI SOCIALIZATE IN DIVERSE PERIOADE ALE ISTORIEI, FARA SA MAI PASTREZE ESENTA CREDINTEI (SINGURA CARE CONTEAZA). CEVA IN GENUL LEGENDEI MARELUI INCHIZITOR AL LUI DOSTOIEVSKI.
Invatatura lui Hristos cuprinde si multe afirmatii si gesturi problematice, dupa cum ne astesta Biblia. N-are sens sa le reproduc aici, cât timp ele exista în Biblie, si e de presupus ca toti am citit Biblia. Mai mult, când s-a pus problema într-un context anume, chiar aici, în replica la un alt articol, am citat câteva; citeste aici: http://www.revistanoinu.com/Cr...tii-2.html
Dar sunt si multe altele. Blestemarea si distrugerea fara rost a smochinului, Pilda talantilor (Matei) sau Pilda polilor (Luca), care la un moment dat zice:
Cât despre vrajmasii mei care n-au vrut sa împartesc eu peste ei, aduceti-i încoace si taiati-i înainte mea. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte si se suia spre Ierusalim.
Ideea initiala de pedeapsa eterna a pacatosilor dupa moarte, si ea arata ca nu avem numai roze si bonomie în Noul Testament . . .
Apoi faptul ca Hristos n-a respins Vechiul Testament, si astfel acesta a ramas parte din învatatura crestina, a fost de natura a influenta extrem de negativ istoria acestei religii, caci întreg alaiul de tribalisme, barbarii, incitari la crima si genocid, la intoleranta, morala tribala, toate au fost secole la rând modele dupa care crestinii au actionat sau gândit, si asta din pacate nu pâna când au realizat ca gresesc procedând astfel, ci pâna când contextul istoric le-a confiscat pur si simplu puterea politica.
IMI PARE RAU, DAR EU NU CUNOSC UN ASTFEL DE CRESTINISM. EU STIU CA CREDINTA CRESTINA ESTE VIATA TRAITA IN BUNATATE, IUBIRE DE SEMENI (CHIAR SI A DUSMANILOR), INTELEPCIUNE, INTELEGERE, CURAJ, CUMPATARE, SPIRIT DE DREPTATE (IN GENUL EPISCOPULUI MYRIEL DIN "MIZERABILII"), IERTARE, AMBITIE SI OPTIMISM, INTERES PENTRU CUNOASTEREA LUMII, FARA URA, INVIDIE SAU MANDRIE DESANTATA.
Da, exista si un astfel de crestinism cum spui. Si a existat dintotdeauna. Nu e numai imagine de roman de fictiune asta, a fost o realitate permanenta faptul ca au exista crestini total laudabili. Nimeni n-are nimic cu acest crestinism de care vorbesti, si nici macar cu crestinismul practicat de majoritatea dintre compatriotii nostrii. Invatarura morala a crestinismului ramâne în cea mai mare parte valida si utila. Numai ca nu asa functioneaza religia si nu asa sunt croiti religiosii: nu poti spune sau cere crestinismului azi sa abroge versete biblice sau modifice atitudini teologice bine împamântenite, si sa te astepti ca ele sa dispara mâine. Nu poti cere unui credincios sa pastreze 79 la suta (de ex.) din pricipiile morale ale religiei lui, si sa le respinga pe celelalte: Religia vine ca un pachet! Il iei sau îl lasi. Nu exista Biblia lui X, Biblia lui Y si Biblia lui Z. E o unica Biblie, cel putin pentru o biserica crestina anume . . .
Religiile se schimba si ele, mentalitatile religiosilor de asemenea si prin ele interpretarile textului sacru, doar ca asta se întâmpla extrem de lent, nu în 10 ani, nici 20, si probabil nici macar 60! Ori încercarea mea în sensul asta a fost, nu de a demola religia, CACI N-AM CUM, si nici nu va putea vreodata cineva s-o faca în viitorul previzbil, ci doar sa pun într-o anumita perspectiva câteva conceptii tipice religiosilor. Sunt convinsa ca nu strica sa fie stiute. N-au cum!
TOATE ACESTEA NU SE POT CUNOASTE DEPLIN DACA NU LE TRAIESTI EFECTIV, PRODUCAND O TRANSFORMARE INTERIOARA A FIINTEI. DE ACEEA, NICI UN ARGUMENT EXTERN NU LE POATE DOVEDI, DECAT ASUMAREA LOR.
Dar cine si-ar propune sa demonstreze, sau sa nege valorile de care vorbesti?
Ce am atacat, au fost anumite credinte care sunt simplu de atacat, si asta nu ca e atacatorul un mare abil si inteligent, ci pentru ca acestea sunt evident prea naive.
Azi nu mai traim în secolul 16!
Pe lume nu exista numai religia, caci alaturi de ea, si din ce în ce mai mult, în anumite chestiuni, în locul ei (n-are nici un sens sa ne ascundem dupa deget: ceea ce sociologia religiei numeste functiunea explicatorie, este de câteva secole în vadit declin), exista si stiinta. Dar religia are si alte functii pe care le îndeplineste mai bine decât oricare alta creatie intelectuala umana.
Evident, punerea mea la punct din prima replica nu avea cum sa nu socheze pe multi credinciosi. Nu mi-a fost greu sa ghicesc ce urmeaza, crede-ma. Dar presist în convingerea mea ca daca cineva a citit cu atentie, si a judecat fie si numai pentru o fractiune de secunda, acesta a realizat ca ce-am afirmat nu suna prosteste si nu e lipsit de noima.
N-am avut nici o secunda impresia ca spusele mele ar face oamenii atei.
Ca sa devii ateu, asta cere în general timp lung; la unii procesul asta tine o viata; la altii, când mor e înca neterminat. El continua cu urmatoare generatie. Apoi nu toti oamenii pot fi atei. Si n-am nici macar certitudinea ca ar fi dezirabil asta. Banuiesc totusi ca ar fi bine. Dar nu sunt sigura . . . Cum as putea sa fiu?
In ciuda unor sperante ale învatatilor secolelor trecute (17, 18, 19 si 20), religia nu va muri curând. In cele mai secularizate societati, ateii plus agnosticii, plus cei declarati fara religie, nu fac mult mai mult decât vreo 12, 13 la suta. Si asta este, se pare, un prag maxim, neatins de majoritatea societatilor avansate. Exista, fara îndoiala, un cerc mai larg al inertilor si nepracticantilor, doar ca ei n-au fost niciodata si nici nu vor fi necredinciosi, tot asa cum niciodata agnosticii nu sunt atei puri, decât în statistici aranjate ca sa umfle numarul ateilor. In Canada, din vreo 33 milioane de oameni, atei puri sunt vreo 18 000 . . . Doar 18 mii. Nu umpli nici Piata Universitatii cu ei . . .
Religia are baze biologice, si nu poate dispare în cinci sute de ani, cât timp substratul biologic al carei manifestare este, a fost fasonat de procese adaptative care s-au desfasurat continuu timp de aproape 2 milioane de ani (din pleistocene pâna acum nici 2 milioane de ani), si care pentru multe populatii umane (daca nu cumva pentru toate) mai actioneaza si azi!!!
IMI PARE RAU, DAR NU-L STIU PE HRISTOS SA SE FI CHINUIT, ADUCAND ARGUMENTE CELOR DIN JUR CA INVATATURA LUI ESTE ADEVARATA SI CA NEAPARAT TREBUIE SA CREADA IN EA. PUR SI SIMPLU O TRANSMITEA, IAR CEI CARE DIN CURIOZITATE SI-O INSUSEAU SINCER, AFLAU VALOAREA SI ADEVARUL SPUSELOR SALE. SI PENTRU ASTA NU-TI TREBUIA NU STIU CE EDUCATIE SAU INSTRUCTIE. INVATATURA SA PUTEA FI PRIMITA SI DE PROSTI SI DE DESTEPTI, CACI AVEA ACELASI EFECT PENTRU FIECARE: TRANSFORMAREA LAUNTRICA. DE ACEEA, HRISTOS S-A ADRESAT TUTUROR, FARA DEOSEBIRE. SIGUR, ERA UN MARE AVANTAJ SA FII CULTIVAT INTELECTUAL, CACI EXISTA O ALTA PERCEPTIE, MAI PROFUNDA. NAE IONESCU SI NICOLAE PAULESCU, DOI SAVANTI DE-AI NOSTRI CRESTINI, SPUNEAU CA OMUL DE STIINTA DACA PRIMESTE CREDINTA NU RAMANE LA STADIUL UNEI INCERTITUDINI SIMPLE IN GENUL "DA, CRED", VALOROASA, TOTUSI, IN UNELE CIRCUMSTANTE, CI TRECE LA NIVELUL UNEI CERTITUDINI CA REZULTAT AL PREGATIRII SALE IN GENUL "DA, STIU".
Sunt de acord cu tine în mare, cu observatia ca din pacate savantii nostrii crestini de care vorbesti au scaderea bine-cunoscuta de a fi fost mari amatori de ideologii fasciste si antisemite (N.I.) si antisemite (N.P.).
Asta nu reprezinta un motiv de a-i nega nici ca învatati/oameni de stiinta, si nici chiar ca oameni, caci vremurile au fost cum au fost, dar crede-ma, au existat chiar si în acea generatie încercata, români valorosi care au reusit sa se fereasca de excesele ideologice ale vremii.
Poate apare întrebarea: faptul ca Nae Ionescu a fost unul dintre apropiatii Miscarii Legionare, si faptul ca Paulescu a manifestat un antisemitism visceral, sa aiba vreo legatura cu faptul ca ambii erau crestini atât de credinciosi?
Pun întrebarea asta aparent rautacioasa ca sa vezi ca e bine sa ne alegem cu grija reperele.
In realitate, în cazul ambilor, exista suficiente date din pacate pentru a concluziona ca antisemitismul lor are si un fundament în vechile doctrine crestine care îi faceau responsabili pe evrei de deicid. Asta nu înseamna, pentru mine cel putin, ca evreii n-au nici o responsabilitate în chestiunea atitudinii populatiei majoritare vis àvis de ei, caci stiu foarte bine ca din pacate destui evrei au nu rareori un talent cu totul special de a-si face inamici si din rândul celor mai sinceri prieteni . . .
Lasând de-o parte chestiunea personajelor în sine, trebuie sa-ti spun ca NU, religia si afirmatiile ei nu pot fi dovedite stiintific, de aceea nici un om de stiinta, si nimeni, nu poate spune cum propui acel "da, stiu", care sa confirme un "da, cred" anterior. Cum sa dovedesti credinta religioasa?
Cum spuneam într-un mesaj pe aici, mare tragediei a religiei în general si a crestinismului în special, este ca nu au avut norocul ca afirmatiile lor sa fie confirmate de stiinta.
Crestinismul s-a nascut pe un sol intelectual extrem de fertil, si de aceea a dat si roadele pe care le cunostem cu totii. Secole la rând, filozofii crestini au încercat sa acorde religia cu logica si cu realitatea (evidenta), si mai apoi cu stiinta; înaintea lor, filozofii Greciei si partial ai Romei, au încercat sa împace logica cu religia; tot ce-au reusit acestia din urma, a fost acordarea retoricii cu religia, cu ceva succese punctuale în materie de principii logice. Filozofii crestini, când a fost clar ca mariajul logicii si realitatii evidente cu religia este imposibil, au acceptat despartirea acestor sfere de activitate umana, ramânând, cei mai multi dintre ei, si cel putin la nivel declarativ, credinciosi.
Asta a fost o eliberare pentru gândirea umana, care a permis aparitia stiintei moderne, cu toate efectele importante de atunci pâna azi.
Asa stau si acum lucrurile, din pacate: religia si stiinta sunt înca sfere deosebite de manifestare a psihismului uman, ba chiar contradictorii daca stai si analizezi situatia. Dar ele coexista totusi, si nu rareori bine si util atât dpdv individual cât si social.
PENTRU ACEASTA, INSA, VA TREBUI SA PRIMEASCA LIBER, FARA NICI O PRESIUNE DIN AFARA, CREDINTA SIMPLA SI SA INCERCE SA O GUSTE PRIN PROPRIA TRAIRE, ALTFEL TOATE VALORILE CRESTINE PENTRU EL RAMAN SIMPLE NOTIUNI FILOSOFICE SI ABSTRACTE FARA O VALOARE REALA, IAR CRESTINISMUL ESTE INCHIZITIE, LUPTA CU ERETICII, INCULTURA, ASUPRIRE, RELIGIE PENTRU SCLAVI, ADICA EXACT CE NU ESTE IN ESENTA SA.
SUNT DE ACORD CA MULTI CRESTINI SUNT NEEDUCATI SI TRAIESC CRESTINISMUL CA O SUPERSTITIE, DAR NU EI SUNT ETALONUL CREDINTEI IN HRISTOS SI RELIGIA CRESTINA IN ANSAMBLU NU POATE FI JUDECATA PRIN EI. ESENTIAL ESTE CE A SPUS HRISTOS SI NU INVATATURA LUI POLITIZATA INSTITUTIONAL SI FOLOSITA PENTRU DIVERSE INTERESE. NU POATE FI CONFUNDAT CRESTINISMUL CU ANTISEMITISMUL, URA DE CLASA, SUPERSTITIA, INCULTURA, PERSECUTIILE DE TOT FELUL, CHIAR DACA ACESTEA AU FOST PROMOVATE IN DECURSUL ISTORIEI DE O BISERICA POLITIZATA CA INSTITUTIE, MAI ALES IN OCCIDENT.
Nu am de obiectat aici decat poate ca estul, ortodoxia adica, nu este atât de lipsita de toate acele flageluri istorice pe care crestinismul occidental le-a cunoscut precum ne place în general sa credem. In primul rand, pana în 1054 a existat o singura biserica (desi e bine stiut totusi ca fractura în crestinism era mai veche), si deci responsabilitatea este comuna, mai ales ca multe gesturi discutabile au fost afisate în est (Constantinopol) si nu la Roma. Bizantul a practicat si el prigoana, intoleranta fata de învatatura laica (filosofie, retorica), a dus lupte cu efecte dezastruoase contra ereziilor, fapt care de altfel i-a si pecetluit soarta istorica (sute de mii de oameni au fost masacrati sau izgoniti, iar acest fapt este responsabil, prin diaspora raspandita in desert, de aparitia islamului; islamul s-a nascut sub influenta teologiei crestine eretice (nestoriene, de ex.) ca si a iudaismului, 2 religii existente in teritoriul Arabiei, si care au fost cunoscute de Mahomed si contemporanii lui).
A LE CONFUNDA INSEAMNA A AJUNGE LA CONCLUZII FALSE CARE DEFORMEAZA REALITATEA.
Nu le confund, sper. .
Ar fi o exagerare sa afirm ca crestinii de azi sunt vinovati pentru erorile celor de ieri (desi, sincer vorbind, vina mostenita este un concept promovat de Dumnezeul crestin, si nu cumva de ateism . . . ). Cum nici nu poti spune ca un crestin de azi este vinovat de faptele sau ideile altui crestin de azi.
Totusi, a fi crestin înseamna a adera la un nucleu de dogme. Inseamna a recunoste Biblia.
Biblia întreaga, nici 98 la suta din ea, nici 75 la suta, nici 35 la suta. Ori Biblia, citita in sensul literal, adica asa cum s-au gândit de altfel ca trebuie citita în mare parte cei care au scris-o, comporta idei care au dificultati a se acorda cu morala actuala: Discriminarea femeii, pe care o gasim exprimata in Noul Testament, cu greu poate fi o chestiune de virtute morala care sa faca cinste crestinilor. Asta e un exemplu. Atitudinea niava fata de onanism, homosexualitate, divort si mântuire, libertate (Biblia reglementeaza sclavia, de ex., ori azi asa ceva nu mai poate fi conceput; totusi pasajele acelea exista în Biblie si sunt parte integranta a mesajului divinitatii catre crestini), toate astea, în cel mai bun caz, ne pot face doar sa privim cu un soi de condescendenta amicala o astfel de morala neinformata, misogina, tribala si patriarhala.
Spun toate astea, nu pentru a tachina crestinii, ci pentru a le demonstra complexitatea realitatii în chiar chestiunea aparent simpla pentru multi dintre ei, anume aceea a propriei lor religii.
IN MARE, ASTA ESTE CREDINTA MEA. DE ACEEA, INTERLOCUTORII ANTERIORI SPUNEAU CA NU SE POATE CUNOASTE CRESTINISMUL REAL DIN EXTERIOR, DACA NU-L TRAIESTI SINCER SI AUTENTIC.
N-am pretentia sa pot cunoaste detaliile trairii religioase a cuiva.
Si nici n-am nevoie de asta: Nu sinceritatea trairii lor, si convingerilor lor, o pun eu la îndoiala, ci valoarea ei de instrument de cunoastere a realitatii. Trairea religioasa este chestiune de psihism. Ori stim foarte bine ca procesele psihice, ca si unele senzoriale, sunt însealatoare. Ele nu raporteaza despre o realitate, cât creaza o iluzie.
Dar critica asta pot s-o iau înapoi, caci ma îndoiesc ca poate exista un câstig daca discutia aluneca pe directia asta.
Cum am spus si în primul mesaj, e important sa stim ca ce simtim nu e întotdeauna tot aia cu ce exista. Exista fapte obiective, pe care le putem sustine sub eticheta de non-declaratie de credinta, si fapte subiective, pe care oricât de convingatoare ar putea fi ele individual sau colectiv, nu le putem vreoadata obiectiviza cât timp ramân fara sustinere faptica.
Asta nu împiedica pe nimeni sa creada pe mai departe în ele. Nu face decât vulnerabile genul de declaratii cum sunt acelea ale lui Adrian Cherhat, care face din minunile lui Hristos puncte centrale ale istoriei. Un astfel de apros imprudent, înseamna confuzia a 2 planuri radical diferite, anume descrierea stiintei (în speta istoria) si descriera religiei (crestinismului).
SI AVEAU DREPTATE. IISUS NU I-A RASPUNS LUI PILAT CE ESTE ADEVARUL, PENTRU CA ORICUM PILAT NU PUTEA INTELEGE, ATATA VREME CAT ABORDA FILOSOFIC SI DIALECTIC ACEASTA CHESTIUNE.
De ce oare credinta poate fi înteleasa dor cu ochelarii subiectivismului, si nu mai degraba cu cei ai filosofiei (care chiar daca nu este empiric obiectiva, macar e o forma de gandire corecta, daca tinem cont ca logica, parte a filosofiei, asta ne învata)?
NICI EU NU MA VOI STRADUI SA ADUC ASTFEL DE ARGUMENTE, PENTRU CA NU AS REZOLVA NIMIC. AM CLARIFICAT DOAR CATEVA CHESTIUNI DE FOND SI NADAJDUIESC CA AI SUFICIENTA INTELEPCIUNE SA NU MAI CONFUNZI ABERATIILE ECLESIASTICE MEDIEVALE CU CREDINTA PE CARE O MARTURISESC DIN CONVINGERE LAUNTRICA SI NU DATORITA UNEI INDOCTRINARI TRADITIONALE. CRED CA SUNTEM SUFICIENT DE LUCIZI SA NE RESPECTAM OPINIILE IN BUNUL SIMT PROPOVADUIT DE HRISTOS FARA FANFARONADA SAVANTA A CELOR "DESTEPTI"! TOATE CELE BUNE!
Nu le confund. Si tot ce pot face e sa sper ca nu va exista niciodata vreo legatura intre ele.
Numai bine!
(Si ca sa vezi ca n-am nici o placere în a tachina credinciosii, am sa renunt la a mai scrie. Cred ca am scris suficient deja.)
-
- +0
-
-
scris de gabriela, 21 februarie, 2008
Nu taiati copaci,nu poluati natura,salvati padurile!!!Bucurestiul este in pericol din cauza poulari,a taieri copacilor.
-
- +0
-
-
scris de ady, 17 martie, 2009
Mai bine va certati pe tema legendelor Olimpului sa spunem. Sunt niste mituri similare numai ca intre timp lumea a mai evoluat si nu mai are nimeni pretentia ca acestea ar fi adevarate. Nu acelasi lucru se poate spune despre biblie, care inca se doreste de catre unii a fi considerata adevarata, cuvantul lui d-nezeu, adevarul absolut, etc etc.
De fapt este vorba de niste legende barbare nascocite de niste triburi primitive care practicau diverse obiceiuri "sfinte" cum ar fi incestul, macelarirea inamicilor si alte asemenea. Cine vrea poate sa creada ca de exemplu pamantul este mai vechi decat soarele si toate celelalte stele, ca exista o "tarie a cerului" care desparea apele da dedesubt de cele de deasupra, ca adam a botezat in gradina edenului toate fiintele vii(trebuie sa fi fost si biolog printre altele), ca d-nezeu mananca un vitel odata si croieste haine ori ca ii indeamna pe oameni sa se omoare intre ei, fireste datorita mult clamatei iubiri pe care ne-o poarta....si lista aberatiilor poate continua la nesfarsit. si desigur ca d-nezeu iubeste un anumit popor mai mult decat pe altele, desi el insusi a creat pe toti oamenii in definitiv, alt mit desigur. Dar orice trib de salbatici din Africa ori America de Sud crede intr-un zeu iar in credinta lor este pur si simplu de la sine inteles ca acel zeu ii prefera pe ei altor triburi, drept pentru care ii dedica imnuri(cantari bisericesti) si jertfe(umane/animale). de altfel reminiscentele fertfelor umane sunt prezente de asemenea in biblie.
Eu nu pot sa cred mai nimic din aceste legende. Mare parte sunt chiar teribil de amuzante, in ciuda stradaniilor popilor de a ne convinge de seriozitatea si izvorul lor divin si de a ne intoarce evidenta tiparita negru pe alb. un popa, inarmat cu multa nesimtire, poate convinge un ignorant de absolut orice pe lumea asta. Mai degraba as putea crede legendele geto-dacilor sa spunem. astea macar ne apartin.
De-asta ne spun popii "crede si nu cerceta!" pentru ca daca cercetezi....se alege praful de toata constructia.
Ma intreb pana cand va dura aceasta sarada.
Numai bine va urez!
De fapt este vorba de niste legende barbare nascocite de niste triburi primitive care practicau diverse obiceiuri "sfinte" cum ar fi incestul, macelarirea inamicilor si alte asemenea. Cine vrea poate sa creada ca de exemplu pamantul este mai vechi decat soarele si toate celelalte stele, ca exista o "tarie a cerului" care desparea apele da dedesubt de cele de deasupra, ca adam a botezat in gradina edenului toate fiintele vii(trebuie sa fi fost si biolog printre altele), ca d-nezeu mananca un vitel odata si croieste haine ori ca ii indeamna pe oameni sa se omoare intre ei, fireste datorita mult clamatei iubiri pe care ne-o poarta....si lista aberatiilor poate continua la nesfarsit. si desigur ca d-nezeu iubeste un anumit popor mai mult decat pe altele, desi el insusi a creat pe toti oamenii in definitiv, alt mit desigur. Dar orice trib de salbatici din Africa ori America de Sud crede intr-un zeu iar in credinta lor este pur si simplu de la sine inteles ca acel zeu ii prefera pe ei altor triburi, drept pentru care ii dedica imnuri(cantari bisericesti) si jertfe(umane/animale). de altfel reminiscentele fertfelor umane sunt prezente de asemenea in biblie.
Eu nu pot sa cred mai nimic din aceste legende. Mare parte sunt chiar teribil de amuzante, in ciuda stradaniilor popilor de a ne convinge de seriozitatea si izvorul lor divin si de a ne intoarce evidenta tiparita negru pe alb. un popa, inarmat cu multa nesimtire, poate convinge un ignorant de absolut orice pe lumea asta. Mai degraba as putea crede legendele geto-dacilor sa spunem. astea macar ne apartin.
De-asta ne spun popii "crede si nu cerceta!" pentru ca daca cercetezi....se alege praful de toata constructia.
Ma intreb pana cand va dura aceasta sarada.
Numai bine va urez!
-
- +0
-
-
scris de zelea, 17 martie, 2009
Mai Ady te-ai trezit si tu dupa un an de la ultima postarea unui comentariu si tia-i spus parerea, ceea ce este foarte bine si foarte tare, frate. Sa stii, credinta este cea mai libera atitudine din toate cate exista, pentru ca omul are sanse egale sa creada sau sa nu creada, fara sa intervina Dumnezeu in vreun fel. Pe acest Dumnezeu, despre care spui ca nu crezi, l-ai si pus in sfera miturilor, coborandu-l sub judecata ta simpla. Te priveste ce crezi si ce nu crezi tu, dar te-ai intrebat vreodata daca gresesti? Daca judecata ta este eronata? Deduc ca esti un tip care cerceteaza inainte de a crede, ceea ce este bine, dar poate mai ai inca multe de cercetat. Eu cred si cercetez in acelasi timp, iar concluziile mele sunr altele, decat ale tale, care mi se par hilare si simpliste. Lasa-ma sa cred asta!!!! Ei, daca cercetam amadoi si ajungem la concluzii diferite, tot credinta este cea care face departajarea si atunci asteptam sa vina momentul cand vom descoperi cine are adevarul. In privinta aceasta eu sunt linistit si am certitudini solide, dar tu nu stiu cum stai si cate certitudini ai. Daca vrei sa stii (aici mi-am dat seama ca nu le prea ai cu credinta crestina, fiind superficial in privinta ei)dictonul "crede si nu cerceta" nu este unul crestin si nu prea este folosit de "popi". Crestinismul nu a interzis niciodata cercetarea si stiinta, indoctrinand oamenii, asa cum iti place sa crezi. Zicerea ar avea un sens crestin daca ar suna asa: nu te baza numai pe cercetare, ca s-ar putea sa ajungi la concluzii gresite si sa bati campii. Asa ca "aceasta sarada" nici macar nu exista din punctul nostru de vedere, al crestinilor, ci doar din partea celor care nu ne pot suporta cu "popii" si cu bisericile noastre.
Te salut voios si bland!!!!
Te salut voios si bland!!!!
-
- +0
-
-
EVALUARE MAXIMA din partea mea !!!
Comenteaza
Este un articol de credinta.
Este ceea ce cred membrii UNEI religii anume (anume crestinismul), una din multe altele. Sa nu confundam istoria, care este o stiinta, cu religia, care este o credinta.
Orice poate fi afirmat de catre cei credinciosi, mai ales în saptamana asta sfânta a Pastelui, însa totusi trebuie sa fie clara natura afirmatiilor lor. Ori cand autorul acestui text vorbeste despre istorie si Invierea zeului crestin, asta nu face decat sa produca confuzie . . .
Ori sper ca nu asta e scopul.
Dar trebuie recunoscut ca e destul de frecventa eroarea asta pe care am observat-o în textul de mai sus. Ea face cariera in antropologie, unde este denumita "confuzia discursului". Pe scurt, antropologia religiei comenteaza acest tip de eroare astfel:
"Mitul are o cu totul alta functiune decât aceea de a transmite informatie exacta, si valoarea lui sta nu în veridicitatea lui, ci în utilitatea sa psihologica: când percepem discursul religios ca pe o descriere a realitatii, ne separam de dimensiunea simbolica a religiei, plasându-ne în contradictie cu ceea ce ne spun stiintele. Aceasta confuzie ne obliga sa alegem între una sau cealalta, sau mai bine zis una contra celeilalte si în detrimentul amândoura. In aceasta forma de degenerare a religiei, afirmatiile religioase sunt luate în sens propriu, valoarea lor simbolica fiind evacuata.
Confuzia asta denota ignorarea sensului mitului ca suma de simboluri a carui adevar sta în utilitatea lui psihologica si nu în exactitatea sa empirica. Astfel, de ex., tot ce scrie în Biblie apare credinciosului confuz ca fiind literalmente exact. Daca Biblia spune în Facere ca sarpele manânca pamânt, atunci acesta chiar crede ca sarpele manânca pamânt! Daca Biblia ne spune ca sarpele vorbeste (sau macar a vorbit, si chiar a pacalit prima perecehe de OAMENI - mai destept ca ei? cum putem pretinde atunci ca omul atunci "bijuteria creatiei lui Dumnezeu"?), atunci credinciosul nostru confuz chiar crede ca sarpele vorbeste si gândeste. Daca Biblia spune ca umblau odinioara uriasii pe pamânt, si ca fii lu' Dumnezeu se cuplau cu fetele oamenilor, atunci credinciosul confuz crede ca uriasii umblau pe pamânt si fii lui Dumnezeu (sa fie si Isus printre ei?) se culcau cu fetele oamenilor. Etc.