(lui Nichita)
Când înseram, urcam la el.
Ochii lui depărtaţi
mă cuprindeau jur împrejur,
de pe fruntea lui
îmi săreau gânduri pe frunte.
Beam despre spirt, despre
necuprindere, pândeam
să muşc buzele,
sângele,
cuvintele.
Intram mătuit şi
ieşeam strălucind,
privirea mea aprindea felinarele.
Biet cărăuş de lumină,
în urma lui am început
să număr stâlpi arşi.
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 783
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (11)
Subscribe to this comment's feed
scris de Milu Laurentiu, 16 decembrie, 2011
"Beam despre spirt, despre"...daca nu ai vrut sa spui "spirit"...inseamna ca te-a influentat paharul meu de vin!
-
- +0
-
-
scris de Oto Ovidiu, 16 decembrie, 2011
Generozitatea cu care ni picurati din chintesenta divina ne face de-a dreptul fericiti. Sunteti pe cale de a inventa o noua limba romana si in timp poate chiar universala unde sensurile artistice alambicate vor fi hrana nostra sprituala trancedentala.
Felicitari!
Felicitari!
-
- +1
-
-
scris de Marius Lăzărescu, 16 decembrie, 2011
#Milu Laurenţiu: Am vrut să beau cu Nichita despre SPIRT. L-aţi cunoscut pe Nichita? Dar pe spirt? Când voi dori să beau despre spirit vă voi anunţa, dacă nu voi uita cumva.
#Oto Ovidiu: Slabe compuneri vă permiteţi, atât în vers cât şi în proză.
#Oto Ovidiu: Slabe compuneri vă permiteţi, atât în vers cât şi în proză.
-
- +0
-
-
scris de Iordache Cristi, 21 decembrie, 2011
autorul iese din joc, din trup, din lume
nu pentru a o parasi, ci pentru a o vedea dintr-o alta dimensiune si cu un simt in plus
mintile "bine mobilate" pleaca doar pentru a fi aici!!!
nu pentru a o parasi, ci pentru a o vedea dintr-o alta dimensiune si cu un simt in plus
mintile "bine mobilate" pleaca doar pentru a fi aici!!!
-
- +0
-
-
scris de Iordache Cristi, 21 decembrie, 2011
este pacat sa va jucati cu votul, distinsi colegi, daca nu detineti cel putin abecedarul poetic! remarc neplacut surprins ca una dintre cele mai bune poezii din concurs are o medie valorica viciata.
-
- +0
-
-
scris de Marius Lăzărescu, 21 decembrie, 2011
Domnule Cristi Iordache, desigur că nu este o încercare de părăsire.
Mi-l asum pe Nichita într-o măsură, fără a mi-l însuşi. Într-o lume în care trupul joacă şi este jucat, eu rămân să mă joc, rămân adică în nesfârşită uimire de explorator. Chiar şi redescoperirile sunt pline de freamăt, iar vârstele acestora sunt fără număr.
Mă bucură mult vizita şi aprecierea Dvs., mai poftiţi pe la mine.
Mi-l asum pe Nichita într-o măsură, fără a mi-l însuşi. Într-o lume în care trupul joacă şi este jucat, eu rămân să mă joc, rămân adică în nesfârşită uimire de explorator. Chiar şi redescoperirile sunt pline de freamăt, iar vârstele acestora sunt fără număr.
Mă bucură mult vizita şi aprecierea Dvs., mai poftiţi pe la mine.
-
- +0
-
-
scris de Iordache Cristi, 21 decembrie, 2011
ma refeream la metonimia totala si tehnica de abordare a "discursului" poetic.
daca va jucati consecvent si pasional atunci nu mai aveti nevoie decat de doua elemente pentru a trai intr-o lume in care se exista.
chapeau!
daca va jucati consecvent si pasional atunci nu mai aveti nevoie decat de doua elemente pentru a trai intr-o lume in care se exista.
chapeau!
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 26 decembrie, 2011
A-l asuma pe Nichita Stănescu fără a-l însuşi e ca şi cum ai bea "despre"...Deşi " serenata" d-tale nu m-a convins, am o nelămurire: unde ai numărat d-ta, "cărăbuş de lumină", atâţia "stâlpi arşi" ? În vis sau în viaţa reală ( dat fiindcă eu n-am reuşit să număr până la vârsta asta decât vreo trei! ).
-
- +0
-
-
scris de Marius Lăzărescu, 26 decembrie, 2011
Aş fi preferat comentarii despre poem, mai degrabă decât despre propriile mele comentarii.
Ce înseamnă acel "atâţia" din sintagma Dvs. "atâţia stâlpi arşi"? De la câţi în sus sunt prea mulţi, până la ce număr credeţi că ar fi ok?? Eu nu am făcut nici o aluzie la număr, nu am gândit cantitativ.
Nichita singur ar fi de ajuns pentru a justifica versul meu, dar am avut în vedere şi pe alţii, nu folosesc pluralul întâmplător. Pentru că nu simt nevoia de a face liste exhaustive, îl voi adăuga acum lângă Nichita doar pe Ion Stratan, de câte ori mă gândesc la unul îmi vine în minte şi celălalt. Oricum, îmi iau libertatea de a nu mă gândi numai la poeţi români.
Cât despre "cărăbuş de lumină"... vă invit să recitiţi versul meu cu mai multă atenţie.
Iar dacă, după cum observ, nu v-a convins până acum nimic din ce scriu eu, oferiţi-mi vă rog sfaturi bune.
Ce înseamnă acel "atâţia" din sintagma Dvs. "atâţia stâlpi arşi"? De la câţi în sus sunt prea mulţi, până la ce număr credeţi că ar fi ok?? Eu nu am făcut nici o aluzie la număr, nu am gândit cantitativ.
Nichita singur ar fi de ajuns pentru a justifica versul meu, dar am avut în vedere şi pe alţii, nu folosesc pluralul întâmplător. Pentru că nu simt nevoia de a face liste exhaustive, îl voi adăuga acum lângă Nichita doar pe Ion Stratan, de câte ori mă gândesc la unul îmi vine în minte şi celălalt. Oricum, îmi iau libertatea de a nu mă gândi numai la poeţi români.
Cât despre "cărăbuş de lumină"... vă invit să recitiţi versul meu cu mai multă atenţie.
Iar dacă, după cum observ, nu v-a convins până acum nimic din ce scriu eu, oferiţi-mi vă rog sfaturi bune.
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011
Nu obişnuiesc să dau sfaturi, nici să primesc, domnule Lăzărescu. Mă mulţumesc doar să constat! De la doi în sus, dar nu mulţimea "stâlpilor arşi" este importantă cât mai ales preocuparea unora de a număra asemenea stâlpi! Faptul că te raportezi permanent la Nichita Stănescu pentru a justifica un vers sau altul, din postura înălţătoare de epigon, nu schimbă lucrurile în privinţa creaţiilor d-tale, ci dimpotrivă. E dificil de stat în umbra unui colos pentru orice "cărăuş de lumină", vorba d-tale: "în urma lui am început / să număr stâlpi arşi...".Cât priveşte comentariile mele despre comentariile d-tale şi mai puţin despre poemul d-tale, nu-mi vine în minte decât o întrebare: care poem?
-
- +0
-
-
Comenteaza
