Cu fiece foaie desprinsă din calendar,
Viaţa-mi pare azi un dar,
Omului de Dumnezeu dat,
Nouă tot încredinţat.
De neînţeles e cum
Timpul se preface-n dulcele lichid
Ce iute curge-n vid.
Neînţeles e-acum.
Ia o nouă formă,
Pe nesimţite se transformă,
Fără a spune,
Prezenţa-şi impune.
În gând apoi mi-apare,
Evident, un semn de întrebare:
De ce viaţa-i aşa de trecătoare?
Temporară e ca o floare.
Eu niciodată n-o să-nţeleg
Gustul şi culoarea ei.
E prea repede, ehei!
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 354
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (5)
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011
E bine, totuşi că ai tras singura concluzie posibilă la capătul unui şir interminabil de naivităţi: "...Eu niciodată n-o să-nţeleg / Gustul şi culoarea ei./E prea repede, ehei!..."
-
- +0
-
-
scris de Iordache Cristi, 28 decembrie, 2011
propun organizatorilor Premiul "EHEI" OF VIATZA MEA!
ma autodenunt ca indragostit irevocabil si definitiv de domnisoarele poiete, pe care vreau sa le cer public in poiezie:
mimi69@bela.eu
(veveve sait de poietă)- soneţel
Deşi nu ştiu ce scrii, eşti bună.
Nici io, să mor, nu-s băiat rău-
te-aştept diseară-n Herăstrău
să ne holbăm, tâmpiţi, la lună.
Din titlu ţi-am văzut menirea.
Cât de frumos spuneai că mă !
Cu drag de dragul tău eu să,
să mor de nu mă pierd cu firea.
Chiar de dormeam pro fund în file,
îţi jur fă, draga mea poietă
Că ca eroul din copertă,
io-s mortu de la Termophile.
Ai lăviu. Spada mi-e erectă -
Să-mi dai un buzz pe "johnvasile"!
-
- -1
-
-
Comenteaza
