mă sperie această îndoielnică dualitate
sub care ne-ncetat mă manifest – ieşind din mine
pe neobservate – şi-abandonându-mi corpul trăitor
precum un lest – spre-a macula, vai, mie, orice
intimitate – sau eşua ca înţeleptul Oedip –
regele din Theba – în incest
Eul din mine-mi spune: Sinele mi-i frate
dar n-am putere să-l contest – şi nici
să-l las în libertate – fără s-ascult al cărnii
indignat protest – care la drept vorbind… îl
duce-n spate – şi-atunci te-ntreb, stăpâne
cui prodest
însă nici Sinele nu stă cu mâinile
încrucişate – şi-mi zice: excelenţă, ca să
fiu onest – găsesc reproşurile Eu-lui
exagerate – mai părăsesc, e drept, cazarma
gândului pe şest – dar las în urmă zeci de
santinele înarmate – şi-ţi pun pe tavă totul
la un simplu gest
da, zice Alter-ego, bătrânul Sine muşcă
pe la spate – şi nu-ncetează să-şi propage
exemplu lui funest – eu, totuşi sunt stăpânul
moralei în cetate – numai că n-am puterea mult
râvnită de-ai pune sub arest – decât cu voia
dumneavoastră, majestate
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
scris de Silviu Dachin, 03 februarie, 2012
bineinteles, cu voia „dumneavoastră”. În rest, numa de psiho-bine!
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 03 februarie, 2012
* Doamnei Neculce: Sinele meu zburdă...
-
- +0
-
-
scris de Silviu Dachin, 03 februarie, 2012
-
- +0
-
-
scris de Anca D. Vieru, 03 februarie, 2012
Cu stimă, Anca D. Vieru
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 04 februarie, 2012
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 04 februarie, 2012
-
- +0
-
-
scris de Anca D. Vieru, 04 februarie, 2012
-
- +0
-
-
