RAŢIUNE SCAZUTA ASUPRA INFORMAŢIEI

Acest termen este împrumutat din lucrările de specialitate din domeniul politicii ştiinţei, care ridică unele întrebări legate de capacitatea şi motivaţia publicului de a fi permisibil spre cunoaşterea ştiinţifică. În cazul ştiinţelor care dezlănţuie controverse, precum cercetare în domeniul celulelor stem sau creaţionism publicul nu va reţine foarte multe aspecte sau nu le va reţine pe cele importante. Mai mult decât atât, publicul se va raporta la acestea sub impactul convingerilor sale de natură religioasă, morală sau ideologică. În funcţie de aceste „valori” vom avea un public căutător de vindecări miraculoase, sau unul care să respingă toate acestea. Astfel, campaniile promoţionale strategico-politice vor fi continuu „ajustate” în funcţie de audienţa ţintită, urmărindu-se mai degrabă formarea unor opinii şi nu înţelegerea activităţilor ştiinţei.

ACCENTUAREA CONTEXTULUI SOCIAL AL ŞTIINŢEI

Aceasta e acea parte a înţelegerii ştiinţei de către public care evidenţiază influenţa contingentă a identităţii sociale şi încredere legată de modul în care publicul foloseşte informaţia. Sociologul Brian Wynne este convins că aceasta depinde de modul în care acel grup, sau individ, interpretează motivaţiile ştiinţei sau ale instituţiilor acesteia. De exemplu, în cazul alimentelor modificate genetic, un activist Greenpeace european va interpreta cu totul altfel aceeaşi informaţie oferită de doi oameni de ştiinţă în funcţie de simpatiile sau antipatiile acestora faţă de ideologia Greenpeace. Astfel, în faţa unui grup de o anumită culoare religioasă, afirmaţia unui om de ştiinţă care este în acelaşi timp simpatizant al acelei religii, pare mult mai credibilă decât cea a unui om de ştiinţă ateu.

CONCLUZII

Publicul e departe de a avea o compoziţie uniformă în ceea ce priveşte achiziţionarea şi aplicarea ştiinţei. El este segmentat pe o serie de „valori generale” precum religie, simpatie, educaţie, etnie, ocupaţie, regiune şi cunoaştere de bază. Aici intervine rolul cheie al ştiinţei.

Tipul de cunoaştere ştiinţifică care contează, depinde de situaţia şi scopurile respectivei instituţii ştiinţifice. Dacă acesta este cel de a aduce beneficii ştiinţei şi progresului pe termen lung, inclusiv sponsorizare din partea guvernului şi a publicului pentru dezvoltare, atunci este important să se investească în programe de educaţie formală de bază care să ridice nivelul de cunoaştere ştiinţifică civică dar în contextul instituţional al ştiinţei.

Cu excepţia unor segmente foarte restrânse şi specializate ale Mediei, aceasta va contribui din ce în ce mai puţin la realizarea acestui deziderat. Normativele profesionale şi de marketing ale jurnalismului vor concura neloial cu cele ale calităţii prezentării ştiinţei drept un corp de cunoaştere sau process de investigare.

În ultimii ani, Media s-a preocupat aproape cu obsesivitate de implicaţiile politice ale ştiinţei în general respectiv de scandaluri focalizate pe incidente izolate care dezvoltă intrigi asupra unor personalităţi din arena politică sau ştiinţifică. Astfel, prezentarea unor aspecte legate de schimbările climatice se va face (exclusiv din perspectiva) dacă aceastea au la bază o controversă, un scandal sau o mare fraudă (mită, furt forestier, vânzare de terenuri, asigurări imobiliare, etc.).

Dacă instituţiile ştiinţifice se vor implica în bătălii pentru primirea de fonduri, pentru trecerea unui referendum în Parlament sau pur şi simplu pentru a-şi impune nişte credinţe-reguli, atunci iniţiativa unei informări scăzute a publicului asupra ştiinţei va fi cea mai eficientă. Din acest punct de vedere, ştiinţa va privi campaniile politice drept un model prin care îşi poate câştiga adepţi din rândurile publicului.

În concluzie, nu există nici un răspuns la problema „ridicării nivelului de înţelegere a ştiinţei de către public”. Este o chestiune complexă care necesită abordări speciale în acord cu toţi factorii implicaţi.

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

<< Inapoi - Inainte >>