Dă-n pârgă cerul din paşii tăi, iubito!
Cuvintele ni s-au oprit deodat’...
Începe, iar, târziul atârnat de aştri,
Să te prelingă rază peste mal surpat...

Miroase a fir de taină curgerea de râu.
Călătoreşte viaţa în alai de vis.
Tăcerii care adie noaptea-n rai,
Numai sărutul fereastră i-a deschis.

Îşi dau pierdutul ochilor – cărare...
Ţi-s albe urmele şi unduiesc şoptit.
Le mângăi printre stele călătoare,
Mă-mbrac în vestea mare c-ai venit.

Leg iarbă-n roţi, la Carul Mare,
Să se sfărâme orice chip de lut.
E noaptea de magnolie a firii,
Cu roi de îngeri,... ca la început.

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

TrackBack URI for this entry

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Spune-ti parerea !

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Introduceti caracterele de mai sus

Adauga comentariu