O companie, indiferent de mărimea factorilor de producţie, forţa de muncă utilizată sau profilul activităţii sale, trebuie să ţină cont de responsabilităţile care decurg din relaţiile ce se definesc pe parcursul funcţionării organizaţiei respective, raportate la necesităţile clienţilor, ale personalului şi puterea de a se implica în tot ceea ce înseamnă societate. O companie nu există de una singură. Ea depinde de un mediu extern cu care are strânse legături (materiale, financiare, tehnologice sau umane) şi pe care îl influenţează într-un anumit mod.

De-a lungul timpului au existat o serie de organizaţii care au funcţionat fie respectând strict responsabilitatea economică, adică realizarea unui profit cât mai mare pentru investitori, fie respectând aşa-zisa responsabilitate socială. Concret, această sintagmă desemnează implicaţiile companiei respective faţă de angajaţi, furnizori şi, în general, faţă de societate.

Cele mai multe organizaţii au optat totuşi pentru îmbinarea celor două aspecte, alegând o cale de mijloc în perfecţionarea activităţii. Ele au respectat în continuare nevoia de a satisface investitorii prin maximizarea pe cât de mult a profitului, dar au urmărit şi înţelegerea faptului că activitatea lor are un impact serios asupra societăţii, dar şi asupra oamenilor cu care interacţionează.

În consecinţă, la ora actuală, pentru a demonstra că este responsabilă social, o companie trebuie să înţeleagă care sunt principiile de CSR (Corporate Social Responsibility) promovate la nivel internaţional şi să raporteze periodic în privinţa integrării acestor principii în activităţile sale.

ISO, Organizaţia Internaţională pentru Standarde, va publica în noiembrie 2009 un standard pentru responsabilitate socială. Standardul, care se va numi 26000, nu va presupune audit şi acreditare, ci va fi un ghid de bune practici la care organizaţiile care au programe de responsabilitate socială vor adera voluntar.

Conform ISO, standardul 26000 va trebui să ajute organizaţiile care doresc să îşi asume responsabilităţi sociale în aşa fel încât să respecte condiţiile culturale, de mediu, sociale, legale, precum şi pe cele ale dezvoltării economice, să ofere îndrumare practică organizaţiilor pentru a-şi identifica partenerii sociali şi pentru a creşte credibilitatea rapoartelor de SR. De asemenea ca trebui să crească încrederea în organizaţii, să fie consecvent cu legile şi standardele ISO în vigoare, să nu intenţioneze să reducă autoritatea statelor în privinţa responsabilităţii sociale a companiilor şi să promoveze responsabilitatea socială.

Referinţe:
www.euractiv.ro
www.responsabilitatesociala.ro