Întorcându-mi faţa la lumina
Am lăsat în urma golul mortuar
Şi totul drept începe să se încline
Aşteaptă tot cuvîntul meu final.

E cimitir în spate şi epidemie
Dar criptele salvării s-au golit.
Dorinţa mea de draga veşnicie
Mă face tot trecutul să-l ucid.

E calm acum în scenele uzate
De sângele cuvintelor ce crud
Au început cu râs si veselie
Facând apoi o atmosfera de asud.

E maltăr greu în strada colindată
De micul meu şi inocentul simţ,
E un potop ce vine câteodată
Şi lasă inima să zacă sângerând.

E un amor cumplit între schelete
Ce le-am ascuns în tot trecutul meu
I-am aranjat de parcă-ar fi crochete
Şi dracii parcă hohotesc din greu.

Mă sfâşie de dor doar câteodată
Din când în când mai face ca un leu
A fost şi se doreşte-a fi uitată
Ca un preludiu fără niciun dumnezeu

S-a sfârşit înainte sa înceapă
Această enigmată comedie
Toţi o vor aşa de mult uitată
Pe mica mea "spurcata" nostalgie.