Nu mai sunt surprinsă
de venirea celui mai flămând anotimp
în ochi de toamnă
îi aştern în fiecare seară poveşti dislocate din cutele amintirii
unele le împrumut din glasul tău şoptit
din vremea când se topeau zăpezi
într-un ritual
cantaţii se roagă firului de iarbă
i-aud chinul încolţirii
în semitransă, unde nu mă vede nimeni
gândul poate zburda în voie
pe toate cărările
ha!
amurgul îşi ia boarfele şi pleacă bombănind
pierde mereu

eu nu mă mai mulţumesc doar să aşez masca în care cui vrei
o vreau doar pe umărul drept, cu rânjetul în sus, aşa  
cum sunt coarnele lunii în vreme de secetă

începe dansul, salsa
frenetic ne agăţăm firavele lăstare-n păr
în reluări,
sufletul, visele, moartea şi viaţa
stau la masa rotundă, votând clipa
aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi

în timpul în care trec fericirea clipei
prin lanţul ce acoperă pasărea
cu degetele mâinii drepte  
strâng frunzele uscate de pe crengile primăverii, şi
o las dezbrăcată în verdele fals
mimând veşnicia.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (3)

Subscribe to this comment's feed

Frumos peisaj liric
scris de Chialda Radu Vasile, 20 ianuarie, 2012

Incantator si plin de cugetari framantate.

• 
• +1
• 
• 

Multumesc d-le Chialda
scris de Henrich Maria, 20 ianuarie, 2012

Multumesc pentru citire si apreciere, cu drag, Maria

• 
• +1
• 
• 

...
scris de Conţu, 21 ianuarie, 2012

Senzaţia că totul se află sub semnul incoerenţei ( şi nu al exaltării armonioase, induse de "anotimpului flămând") apasă neverosimil asupra demersului d-tale: "...sufletul, visele, moartea şi viaţa / stau la masa rotundă, votând clipa / aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...". Toate cele enumerate de d-ta ( haotic ) nu pot sta la aceeaşi masă, iar "clipa previzibilă care planează alături de vulturi" este, de fapt, imprevizibilă. Multe stângăcii şi imagini prozaice: "poveşti dislocate","semitransă", "amurgul îşi ia boarfele"," masca în care cui vrei","cantaţii se rogă firului de iarbă", "cu rânjetul în sus","lanţul ce acoperă pasărea", etc. Finalul
triumfalist este mai degrabă comic:"...strâng frunzele uscate de pe crengile primăverii, şi / o las dezbrăcată în verdele fals / mimând veşnicia...( măcar dacă s-ar fi întâmplat invers, adică "anotimpul flămând" s-o fi dezbrăcat de "frunzele uscate" pe autoare! ).

• 
• -1
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza