Sub frunze de castani
am sǎ m-ascund la noapte,
cu razele de lunǎ
trupul mi-l voi acoperi
şi dacǎ-mi va fi somn
voi porunci pe-o strunǎ,
sǎ-mi cânte greierii
în do major;
sǎ vii şi tu
sǎ fi cu mine,
sǎ-mi ţii pe frunte mâna-ţi rece,
dar de-mi va fi cu neputinţǎ
sǎ adorm
voi porunci castanilor sǎ plece,
sǎ-şi ia şi frunzele
cu greierii cu tot
şi razele de luna sǎ le ia
sǎ fim doar noi,
pe-ntinsul rece,
voi adormi numaidecât
pe mâna ta.
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 161
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (2)
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011
Preludiu nopţii sau propriu preludiu? Sau doar o închipuire ? De fapt, nici nu mai are importanţă, fiindcă textul nu ne ajută deloc: bărbatul trebuie să vină, iar singura dorinţă a femei este să adoarmă "numaidecât" pe mâna lui. Neconvingător!!!
-
- +0
-
-
scris de Cami, 29 decembrie, 2011
Poate fi si una si alta, sa zicem un preludiu inchipuit, iar despre "somn"(cel dorit de femeie) este doar o substituire, orice s-ar intampla in cele din urma e posibil ca cei doi sa adoarma, si aici somnul poate lua multe forme. Eu consider ca nu era obligatoriu ca barbatul sa fie prezent, cum nu conteaza ce-si doreste femeia, multe se pot cu puterea mintii...
Cu toate acestea eu va multumesc pentru timpul acordat!
Cu toate acestea eu va multumesc pentru timpul acordat!
-
- +0
-
-
Comenteaza
