la fiecare capăt de drum mă așteaptă
o nouă oglindă cu ușile deschise cu
ferestrele înfundate imaginile se perindă
pătimașe ca niște dansatoare de cabaret îndelung rujate
cu piciorele ridicate spre satisfacții și desfrâu
o să recompun tristețea bucată cu bucată
ca pe un puzzel uriaș am să mă aplec să o culeg
din paharul veseliei așa udă și tulburată
amestec verdele cu roșu albastrul cu galben
și pictez iar pomii după ce leg rănile cu rășină
ochii cu argint
îndes respirația ușoară în agonie profundă și
rămân așa cu mâinile
ascunse la spate
imprimată în urma lanțului ruginit.
o să mă revolt mereu
mereu o să plec doar ca să
am de unde să mă întorc
femeie autistă cu florile putrede în vază
captivă între niște coarde
șubrezite ale sufletului îndelung (des)/cântat.
rătăcitoareo în amurgul violet descântec de nemărginit
îmi strigi că nu exist
n-am existat vreodată dar m-am cioplit din stâncile trezite în valuri urlătoare de egee.
ba sunt aici! trăiesc!
un curcubeu mi s-a întipărit pe față.
privește-mi explozia solară la celălalt mal unde
mă mai așteaptă figurile de ceară
apollo sacerdoții aplecații zamolxis pan.
oglinda mă îndeamnă să mă
confund cu mine însumi
să cred că te iubeam și-atunci
când îți tăiam din plete ca și Dalila îți furam putere
și ai rămas un Samson tun chilug în mâna
dreaptă ții penița înnegrită
mă-ndemni să-ți scriu pe țeastă frânturile/fâșii/poeme aurite
dar invers arăbește șicând te bărbierești să le citești
să poți pătrunzi în urbe cu un surâs empatic
iar eu să întineresc
sub buza ta ironică și lacomă.
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (4)
Subscribe to this comment's feed
scris de doina neculce, 28 decembrie, 2011
Dragă domnule Conțu, dacă asta „te satisface”, află că am scris rândurile astea în tren, pe o margine de banchetă, într-o atmosferă aglomerată și tensionată.
ce scuze pentru că tastatura nu mi-a luat acel „a” de la picioare. cu respect pentru aplecarea ta asupra textului meu
ce scuze pentru că tastatura nu mi-a luat acel „a” de la picioare. cu respect pentru aplecarea ta asupra textului meu
-
- +1
-
-
NU vă alarmaţi prea tare, oricum distinsul domn mai sus menţionat vede decât greşelile din tastatura altora şi evidenţiază ca fiind bun FOARTE puţinele lucruri pe care le înţelege 
mie unul chiar mi-a plăcut !!! 
))))
Comenteaza
"...n-am existat vreodată dar m-am cioplit din stâncile trezite în valuri urlătoare de egee...", scrii la un moment dat şi înclin să te cred, numai că poezia nu se ciopleşte cu dalta, nici "...cu piciorele ridicate spre satisfacții și desfrâu..."