Add Site to Favorites
Add Page to Favorites
Make Homepage
Print Page

Autentificare

Pagina principala arrow Jurnalul meu arrow Poezii de Mariana Tanase
Poezii de Mariana Tanase Imprimare E-mail
  • Currently 3.1/5 Stars.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5

Rating: 3.1/5 (54 votes cast)

Scris de Mariana Tanase   
Monday, 23 July 2007
/ Oameni de cuvinte / De-a viaţa / Năduf / Crematoriu / Anacronic / Poveste / Emigranţi / Deja vu /




Oameni de cuvinte


sărut metafora cu buze de cireşe

şoptite roşu şi viaţă

privind-o intens cu ochii mari

cât popoarele de frunze înseilate

pe ramurile copacilor cafenii

cobor cuvinte din cânt mioritic

pe note albastre de cer reflectat în oglinzi de ape

ridicate  în comparaţii de suflet

pe retina zilelor până la aura câmpului

rodit galben în comori pentru frământat pâinea

cea de toate zilele

şi toate sufletele cele gândite sau simţite

ca arama fierbinte bătută de soarele verii

turnat în mine  şi în voi lăsat la indigo

într-o oarece scriere

pentru oarece minţi înmiresmate violet

de amintiri presate cu iertare

presărate peste ceea ce sunt

lut ocru-auriu destrămat în brun de umbră

printre cuvintele-oameni



De-a viaţa


sărim agil peste coarda întinsă

dinspre copilărie

îmbrăcaţi cu hainele

vârstei de moment

între cele două capete ale funiei MU

împiedicaţi între timp de unele boli

ţinem ritmul

între naştere şi stadiul final

cine piereşte înlocuieşte



Năduf


cerul de nerespirat

usucă frunzele dinspre vârfuri

de parcă toamna scrie scrisori

înainte de a-i veni sorocul

solstiţiul uită timpul când

deşertul arde etape

din cuvintele înşirate dispar vocale

consoanele rămase nisipoase

aştern şuierările nisipului scurs în pustiul vieţii



Crematoriu


ore de lumină şi de întuneric

receptate de efortul de a dobândi

un  minim din existenţa dorită

zile de alb şi negru

se transformă în sorţi

devin obstacole trecute în alba-neagra

jocului de-a bucuria şi de-a întristarea

pe un pământ încălzit până la refuz

de patemi

nu plânge noapte de nesomn

aprinde  stelele



Anacronic


a păşit pisiceşte liniştea

peste betoanele cartierului

unde trepidează geamurile

de atâtea tiruri şi manele

aşterne pulberea minutelor

pe fruntea caselor

dar mai des a blocurilor

încremenite în poziţie de drepţi

în faţa înmatriculării

cu numere de ordine PP.1 ori AG.10

dezordinea zgomotelor de peste zi

topită ca o ceară în pragul tăcerii

din  rănile asfaltului şi cavernelor

căscate în creierii noştri

de atâtea zgomote.



Poveste


Dimineaţa descheiată la guler

aruncă cu păsări de lumină

peste oraşul adormit cu gura gropilor căscată

şi dinţii cablelor întrerupte rânjit

de groaza câinilor care fug îngroziţi de hingheri.


Fluieră sirenele pentru începerea lucrului

zdroncăne şinele tramvaielor acompaniate

de claxoanele şi frânele maşinilor

îngălbenite de ciudă la semaforul

schimbat prea repede

când femeile nu pot scoate tocul din asfaltul încins

iar bărbaţii hohotesc gutural la vederea

unui buric revărsat tridimensional

între pauza de masă şi cea de-o ocheadă aruncată

pântecului ei prea gras

şi al luiprea bombat

de  sarcina unor multor mese deşucheate


pe de-asupra mai fiind şi însărcinat

cu ducerea problemelor pe umeri căci

femeile familiei au buricul  găurit  

în centrul de greutate

al maternităţii anacronice

preferă clona  modei fierbinţi ca şi caimacul

de pe un lapte proaspăt dat în clocot

muls de la Bălţata Românească clonată şi ea.


Un expert contabil face drumul înapoi spre casă

cărând în geanta sa de piele uzată

toate cifrele existenţei  oamenilor

pe care vrea să le adune

în timp ce unele vor singure să se scadă

plecând într-un somn mult prea profund

dintr-o noapte...



Emigranţi


popasul stejarul adoarme cu vârful copacilor

visând etern de verde crud

prelunga toamnă înroşeşte frunzele la poale

năimind cu visare ierburile care  erup primăvăratec

alături de liliacul  înflorit a doua oară

sângele oamenilor între două vârste

ieşiţi sprinţar în natură să mai inhaleze

o gură de tinereţe şi de

„je m’en fiche” de ea de viaţă tembelă

cu stressul şi tembelizorul ei cu tot

acum când vrem să trăim sentimente

în ţara verii indiene



Deja vu


dimineţi cu mireasmă de tei

dau trezirea cu versul în gene

porţile gândului se deschid

de năvala cuvintelor grafiate

pe fiecare floare

sunt mesageri ai unor felii de timp

care păşesc într-un popor deja poet

obişnuit de-o eternitate

cu chemarea teiului.


RECOMANDA ACEST ARTICOL...

Comentarii (0)add
Spune-ti parerea !
quote
bold
italicize
underline
strike
url
image
quote
quote
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley
Smiley

security image
Introduceti caracterele de mai sus


Copyright 2007. All Rights Reserved.
busy
 
< Precedent   Urmator >
 

Newsletter prin email

Introduceti adresa de email:

Serviciu oferit de FeedBurner

Statistici membrii

438 acceptati
0 astazi
4 in aceasta saptamana
5 in aceasta luna
Ultimul inregistrat:
mihai braca
Online: 29 cititori
Membrii: 1 / Vizitatori: 28
gabriell online
Add to Google

Ultimele stiri

Dupa 55 de ani
Întâlnire de suflet a absolvenţilor de la liceul Gojdu din Oradea.
 
Advertisement
 Blogorevista folkului romanesc