|
Scris de Mariana Tanase
|
|
Monday, 23 July 2007 |
/ Oameni de cuvinte / De-a viaţa / Năduf / Crematoriu / Anacronic / Poveste / Emigranţi / Deja vu /
Oameni de cuvinte
sărut metafora cu buze de cireşe şoptite roşu şi viaţăprivind-o intens cu ochii maricât popoarele de frunze înseilate pe ramurile copacilor cafeniicobor cuvinte din cânt mioriticpe note albastre de cer reflectat în oglinzi de aperidicate în comparaţii de sufletpe retina zilelor până la aura câmpuluirodit galben în comori pentru frământat pâinea cea de toate zileleşi toate sufletele cele gândite sau simţiteca arama fierbinte bătută de soarele veriiturnat în mine şi în voi lăsat la indigoîntr-o oarece scriere pentru oarece minţi înmiresmate violetde amintiri presate cu iertarepresărate peste ceea ce suntlut ocru-auriu destrămat în brun de umbrăprintre cuvintele-oameni
De-a viaţa
sărim agil peste coarda întinsă dinspre copilărieîmbrăcaţi cu hainele vârstei de momentîntre cele două capete ale funiei MUîmpiedicaţi între timp de unele boliţinem ritmul între naştere şi stadiul finalcine piereşte înlocuieşte
Năduf
cerul de nerespirat
usucă frunzele dinspre vârfuride parcă toamna scrie scrisoriînainte de a-i veni soroculsolstiţiul uită timpul cânddeşertul arde etapedin cuvintele înşirate dispar vocaleconsoanele rămase nisipoaseaştern şuierările nisipului scurs în pustiul vieţii
Crematoriu
ore de lumină şi de întunericreceptate de efortul de a dobândiun minim din existenţa dorităzile de alb şi negru se transformă în sorţidevin obstacole trecute în alba-neagrajocului de-a bucuria şi de-a întristareape un pământ încălzit până la refuz de pateminu plânge noapte de nesomnaprinde stelele
Anacronic
a păşit pisiceşte liniştea
peste betoanele cartierului unde trepidează geamurilede atâtea tiruri şi maneleaşterne pulberea minutelor pe fruntea caselordar mai des a blocurilor încremenite în poziţie de drepţiîn faţa înmatriculării cu numere de ordine PP.1 ori AG.10 dezordinea zgomotelor de peste zitopită ca o ceară în pragul tăceriidin rănile asfaltului şi cavernelorcăscate în creierii noştri de atâtea zgomote.
Poveste
Dimineaţa descheiată la guler
aruncă cu păsări de luminăpeste oraşul adormit cu gura gropilor căscatăşi dinţii cablelor întrerupte rânjitde groaza câinilor care fug îngroziţi de hingheri.
Fluieră sirenele pentru începerea lucrului
zdroncăne şinele tramvaielor acompaniatede claxoanele şi frânele maşinilorîngălbenite de ciudă la semaforul schimbat prea repedecând femeile nu pot scoate tocul din asfaltul încinsiar bărbaţii hohotesc gutural la vedereaunui buric revărsat tridimensionalîntre pauza de masă şi cea de-o ocheadă aruncatăpântecului ei prea gras şi al luiprea bombat de sarcina unor multor mese deşucheate
pe de-asupra mai fiind şi însărcinat
cu ducerea problemelor pe umeri căcifemeile familiei au buricul găurit în centrul de greutateal maternităţii anacronicepreferă clona modei fierbinţi ca şi caimaculde pe un lapte proaspăt dat în clocotmuls de la Bălţata Românească clonată şi ea.
Un expert contabil face drumul înapoi spre casă
cărând în geanta sa de piele uzatătoate cifrele existenţei oamenilor pe care vrea să le aduneîn timp ce unele vor singure să se scadăplecând într-un somn mult prea profunddintr-o noapte...
Emigranţi
popasul stejarul adoarme cu vârful copacilor
visând etern de verde crudprelunga toamnă înroşeşte frunzele la poalenăimind cu visare ierburile care erup primăvăratecalături de liliacul înflorit a doua oarăsângele oamenilor între două vârsteieşiţi sprinţar în natură să mai inhalezeo gură de tinereţe şi de„je m’en fiche” de ea de viaţă tembelăcu stressul şi tembelizorul ei cu totacum când vrem să trăim sentimenteîn ţara verii indiene
Deja vu
dimineţi cu mireasmă de tei
dau trezirea cu versul în geneporţile gândului se deschidde năvala cuvintelor grafiatepe fiecare floaresunt mesageri ai unor felii de timpcare păşesc într-un popor deja poetobişnuit de-o eternitatecu chemarea teiului.
RECOMANDA ACEST ARTICOL...
Copyright 2007. All Rights Reserved.  |
Jurnalul meu 
