Revista Noi,NU!

Ma22052012

Last update17/05/2012 23:07

Font Size

Profile

Menu Style

Cpanel
Back Jurnalul meu Poeme "ruginii"

Poeme "ruginii"

Evaluare utilizator: / 8
SlabBun 

 

Toamna mea

Toamna aceasta mi-e scrisă-n destin
Cu frunze pălind sub pribege-adieri
De vânt… port în mine sălbaticul chin
Şi-altar îmi zidesc din tumult de tăceri.

Cu râuri de soare îmi scald dimineţi
Cuminte, albastrul de cer mă-nfăşoară,
Sub flori ce se sting, îngropate-n tristeţi
Zac muguri de gânduri ce mă-nfioară.

Când stelele cad peste ierburi uscate
Pe umerii gârbovi se-aştern, ruginii,
Speranţe ce-au fost până ieri nestemate
Acum… rătăcite-s prin câmpuri pustii.

Mi-e toamnă în suflet şi lacrimă cerul
Când cioburi de vise se sparg, rând pe rând
Prin ploaia de gânduri pluteşte misterul
Şi-un dram de speranţă nectar picurând.

Un lut frământat în licorile toamnei,
Un crez în Lumină şi-n gândul de bine,
Voaluri de-aramă ascund chipul „doamnei”
Marame de doruri de oameni şi-albine...


Te rog, toamnă


Toamnă ruginie,
revarsă lacrima ploii tale
pe lutul meu arid
şi unduie-te-n falduri de frunze
pe-alei de gând
spulberând temeri

pe fruntea-mi obosită
aşează-ţi hambarele liniştii
şi-ascunde-mi ridul durerii
în mustul roadelor tale.

Toamnă aurie,
ţese-mi din raze veşmânt
şi-mbracă-mi tristeţea-n Lumină
tu dăruie-mi har în cuvânt
şi-alungă himerele stranii
departe de lume
departe de mine...

Te rog, toamnă,
renaşte-mi speranţa
cu picuri de mir,
hrăneşte-mi ogorul
iar floarea iubirii
ocroteşte-o-n tăcere

sub stele-Pleiade
revarsă-te, toamnă,
îţi scaldă lin trupul
splendoarea celestă
răsfaţă-te, doamnă,
învie-mi tu lutul
şi-mbracă-n iubire
suflarea terestră.

 


Dor, tristeţe, toamnă...


Sunt roaba gândurilor zămislite
În zorii înroşiţi sau miez de noapte,
Pierdută-n vraja clipelor tihnite
Când rătăceam în tainicele-ţi şoapte.

Pe cerul straniu, pâlpâiri de stele,
În suflet toamn-aprinsă de iubire
Miresme scurse-n rugi de tufănele
Pe ramuri reci, mici muguri de-mplinire

Alei întortocheate, labirinturi,
Frânturi de viaţă-n spectrul aşteptării
Furtuni de vise stinse în săruturi
De pescăruşi pribegi deasupra mării.

Se-ascund în veşnicia neuitării
Comori de suflet, în căuşul palmei,
Cu picuri din rugina depărtării
E dorul tău...tristeţea lin-a toamnei.

 


Trackback(0)
Commentarii (5)Add Comment
Robert Codescu
...
scris de Robert Codescu, 24 octombrie, 2011
PRIMUL vot
PRIMUL comentariu
PRIMUL care vă felicită pentru acest poem sublim !!! smilies/smiley.gif FELICITĂRI !!!
0
Multumesc!
scris de Georgeta Resteman, 24 octombrie, 2011
Multumesc frumos! Toamna e "vinovata", cu toate dorurile si tristetile ei
Chialda Radu Vasile
Impresionant grupaj...
scris de Chialda Radu Vasile, 24 octombrie, 2011
Felicitati... ati mai obtinut un vot, un comentariu si inca o felicitare...
Plus... bonus... Aplauzele mele pentru ilustratii in cuvinte ale atoamnei...
Lenuta Enache
Armonii de toamna
scris de Lenuta Enache, 24 octombrie, 2011
Armonii de toamna ati cuprins in aceste versuri!
Fetele acestui anotimp: cand mai vesele, cand mai triste, dar intotdeauna fascinante sunt incondeiate atat de plastic !
FELICITARI!
Mi-ati incalzit sufletulsmilies/smiley.gif
0
Multumesc!
scris de Georgeta Resteman, 28 octombrie, 2011
Va mulţumesc frumos, anotimpurile toate au poezia lor care se contopeşte cu cea a sufletului, în armonii neştiute de nimeni, decât de către el însuşi, pribeag printre-anotimpuri şi veşnic de liniştet căutător...

Comenteaza

security code
Introduceti caracterele afisate


busy