CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI
Sudori de înger bem în veac
Însărăcindu-l pe sărac
Şi din potir şi din aripă
Ne-agonisim în cer risipă
Scoici când se răstignesc – nu mint:
Tainic învie-n mărgărint –
Spăşirea sevei înspinate:
Naramzele încoronate
O – lină vină de lumină
Neistovit vis de Grădină:
În sânge slovenim amurg –
Din noi în Tine toate curg
Fiece deget e-o Golgotă
Şi – fremătând din notă-n notă –
Stârnim furtună-n mâna dreaptă:
În pumn e Fulgerarea-Faptă!
*
Albesc de har copacii-n munţi
Arhangheli fac – din spade – punţi
Din vizuini – spre Empireu
E alfabet de Dumnezeu
Păstori de raze – Miel de Foc
Plauri de lumi fără soroc
Zenituri şi entelehii
Asfixieri de elegii
Logos Divin – Perfectă Rimă
Spre epopee se înclină
Şi stele toate – fir cu fir
Se-ntorc în inima-Potir
*
frânţi în genunchi pe-un strop de rouă
şoptim feţele lunii – două:
căci între fulgere şi beznă
zării din Iuda doar o gleznă
spre răsărit Ierusalim
din cavalerii câţi venim
nu se zăreşte-n cavalcadă
decât o înfocată SPADĂ
*
JOACĂ DE ÎNGERI
la cină - Dumnezeu zahăr le-a-mpărţit
îngerilor : în zvăpăiată
joacă - ei alb zahărul l-au împrăştiat - dulce viscolire
a iernat - peste pomii pământului
stau în mijlocul lumii - ca-n
mijlocul unui tort de nuntă - în care
urmează lumânările să se-aprindă
mirii să intre-n colindă
somnoroşi - îngerii s-au dus
la culcare: să strângă - de pe mese
Sărbătoarea - nu se ştie cine va avea grija
rigoarea
fierbinte - afundat cu genunchii-n visul zăpezii
mă rog să nu apară
de nicăieri - servitorii - nici
zorii
e-atâta parfum cald - în plin frigul
minunii : alaiuri - crai şi crăiese de abur - zăbovesc
sporovăiesc - prin somn şi haruri - la fântâna
sticlindelor daruri
*
MULŢI ANI
mulţi ani - nu-nseamnă motiv de
trufie: doar
să priveşti - cu liniştea soarelui
lumea-n ochi - iar privirea
maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin
mrejele tulburi de
alge - printre bancuri de scoici
bănuit perlifere - printre bancuri de peşti sumedenii
brăzdând neguroase mituri de chiţi
şi s-ajungă - în fine - dar
negreşit - la locul de proapăt
susur Luminii
*
NINGE…
ninge : artileria şi-a micşorat
pulverizat - microscopic - proiectilele albe - spre-a obţine
astfel mărirea - halucinantă - a
orizontului de tragere - şi - prin asta
garanţia că
nimic nu-i va scăpa - din bătaie - iernatic dezlănţuit
tirului gheţii
*
VREMURI
au fost cândva - în vremuri pline
voievozi şi de mărire duhuri :
bouri veneau să se închine
l-al Pajurii tron din văzduhuri
au fost cândva - în vremuri sfinte
oşteni născuţi de stânci şi codru :
vârtej de vitejii şi modru
şi hori de zâne pân' la grinde
au fost cândva - în vremuri pline
icoane şi grădini de rai:
eroi ai spadelor cu grai
arhangheli - împărţeau lumine
au fost cândva - în vremuri sfinte -
dar cine-şi mai aduce-aminte ?
acum e crivăţ şi pustie
zbătut neam în nemernicie
au fost cândva - în vremuri pline -
azi - dintre păsări – corbul vine
şi din moşia necuprinsă
a mai rămas o vatră stinsă
a fost cândva - cine s-o ştie
când bate vântul de robie…
lungi şiruri - umbre fără cale
se scurg pe drumuri voievodale
şi nici măcar nu-s rupţi de jale…
lumină - unde eşti - lumină ?
te-ai stins - şi noi suntem de vină :
din sus de cruce - răstignit
Hristos ne mustră - şi-i mâhnit
*
E NOAPTE ŞI E VISCOL…
e noapte şi e viscol şi cutremur
stau în odaie ca în fund de peşteri
prin aer zboară aşchiile lumii :
s-au pus pe desfăcut nebunii meşteri
de frig - nici o fiinţă nu-ndrăzneşte
să spargă porţile încremenirii
sub pleoapă-o lacrimă îmboboceşte :
între pustiuri - seacă şi martirii
*
LICORNUL
Licornul blând
Coboarã sfânt
Dintre pãduri
De dumnezei
E tot flãmând
De duh şi cânt
Şi trece rar
Pe la smarald
Licorn tãcut
Coboarã scut
Peste virginul
Prinţ din tei
E tot amurg
Walkirii curg
Spre câmpuri pline
De eroi
Sub cornul dalb
Nebun hidalg
Scuturã pomi:
Cad dulcinei
Licorn din lunã
Arme sunã:
Iubiri – rãzboi
Suie în mit
Îngenuncheaţi
Fraţi cruciaţi:
Aţi fost aleşi
Paznici la Graal
Arhangheli grei
Sunteţi tustrei
Chemaţi la cer:
E-ospãţ de zei
Licorn de pazã
Ia în vazã
Pe cei ce-ajung
Prin rãstigniri
La Sfântul Duh
*
* *
PLÂNGÂNDU-L PE IISUS
Plângându-L pe Iisus – un copil
Adormi la ferestrã: şi-L vãzu pe Ucis
Plutind lin – lebãdã sângerie
Scurgându-se-n cântecul ultim – spre
Lac
Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate
Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre
Orbitoare Grãdinã
Şi copilul – în vis – o porni spre
Eternele dimineţi – iar
Când s-a trezit – nu mai avea











Gabriela Pachia