Revista Noi,NU!

Ma22052012

Last update17/05/2012 23:07

Font Size

Profile

Menu Style

Cpanel
Back Jurnalul meu Poate... în Imperia

Poate... în Imperia

Evaluare utilizator: / 5
SlabBun 

 

 

– Singurul, s-a trezit
într-un vis înspumat
fără să poată mărturisi
simetria îmbrăţişărilor.
Transformase prototipul
pedepselor divine,
cu îmbinări-imitaţie,
în dat existenţial ...
– Ştii ce? E deja mâine.
Hai, să ne vorbim!
Visul are totdeauna
braţele frânte
când ce vezi nu poţi să vezi
şi nici măcar nu poate fi
adevărat.


Trackback(0)
Commentarii (13)Add Comment
0
...
scris de Conţu, 01 februarie, 2012
Adjectivul articulat singur, zici d-ta, "s-a trezit într-un vis înspumat", ceea ce, trebuie să recunoşti, este o prostie ( chiar lăsând adjectivul la o parte ) - te poţi trezi dintr-un vis, nu într-un vis, pe deasupra şi "înspumat", ca marea, hi-hi-hi!!! "fără să poată mărturisi ( asta se face la popă! ) simetria îmbrăţişărilor" ( cu moartea, presupun?). Dar, stupoare! Adjectivul articulat "transformase prototipul / pedepselor divine" ( să ni-l arăţi şi nouă! cu sau fără "îmbinări-imitaţie")..."în dat existenţial" ( care! ) ). Numai că "Singurul" începe să dialogheze ( singur, probabil! ), constatând că deja era "mâine" ( deci se trezise dintr-un vis şi nu visase nimic "înspumat" ! ), dat fiincă visul avea "braţele frânte" ( săracul de el!!!) şi pentru că în vis " ce vezi nu poţi să vezi" ( săracul de tine!!! ).
Vasile Durloi
D-lui Aiurel Clonţu
scris de Vasile Durloi, 01 februarie, 2012
D-le Clonţu,
te-am rugat să te abţii de la a mai face comentarii, ori sugestii, asupra creaţiilor mele, pentru că nu ai capacitatea minimă de înţelegere a terminologiei ori a sensurilor. Crede-mă: te faci de râs. Nu am dorit să mai răspund balivernelor d-tale, am multe alte lucruri de făcut, însă...
Ad interim, am să fac, aici, câteva precizări în ceea ce priveşte afirmaţiile d-tale (total eronate), privitoare la poemul "Poate... în Imperia". Sunt sigur că ceilalţi cititori au înţeles ce am scris, şi poate că s-au lămurit şi în legătură cu d-ta.
1. Este o prostie din partea d-tale să consideri că "Singurul" este adjectiv articulat.
Singurul = subiect exprimat prin substantiv propriu.
2. Ai afirmat că "nu te poţi trezi într-un vis, ci dintr-un vis".
Află, (nu ştiu de ce oare abia acum), că te poţi trezi, fără voia ta, în visul cuiva, devenit realitate.
3. Nu singurul dialoghează, ci este un dialog, între două persoane, despre "Singurul".
4. "Visul înspumat, cu braţele frânte", este, (pentru a-ţi îmbunătăţi cultura d-tale foarte precară), fiica lui Zeus şi a Dianei, cu nume de Anadiomene (ieşită din mare) protectoarea marinarilor şi a porturilor, adică, Afrodita (acum, după ce ţi-am explicat, sper să ştii că este înfăţişată fără braţe).
Celelalte figuri de stil nu ţi le mai explic, deoarece nu vreau să-ţi bulversez lipsa de imaginaţie.
Subtilităţile nu sunt pentru d-ta.
Pentru d-ta am scris un haiku intitulat "PORTRET", şi pe care, te rog frumos, să-l citeşti în fiecare zi:

Doi ori unu, - doi.
Aurel Conţu semnând
cu alb o filă.

Ghici: ce culoare are fila?
0
...
scris de Conţu, 02 februarie, 2012
Oamenii "pociţi" la cap, ca d-ta, simt, probabil, o plăcere prostească să "pocească" numele altora ( ca o frustrare faţă de propriu nume, presupun! ). Dă-i înainte cu asemenea "subtilităţi" marca Durloi! Legat de comentariu d-tale, te sfătuiesc să-ţi bagi capul într-un scanner ca să vedem şi noi ce-i pe acolo, fiindcă altfel e greu de aflat ( având în vedere incapacitatea de a te face înţeles ) pe unde îţi umblă mintea. Dacă "Singurul" ar fi substantiv propriu despre care se vorbeşte în propoziţie, gâgă, nu se pune virgula între subiect şi predicat ( ai cam băut cerneala în şcoală! ).
Chestia potrivită căreia "...te poţi trezi, fără voia ta, în visul cuiva, devenit realitate..." ţine de psihiatrie, fiind proprie psihopaţilor incurabili, pentru care graniţa dintre inconştient şi conştient nu există! În legătură cu Afrodita, născută din spuma mării ( nu dintr-un vis înspumat! ), ei bine, aceasta s-a născut întreagă, gâgă, nu cu braţele frânte ( d-ta te referi, probabil, la statuia fără braţe găsită în 1820 de Yorgos Kentrotas, pe ogorul său de pe insula Milo, nu la frumoasă zeiţă din Olimp!)... cultură la genunchiul broaştei!!!
Dorina Ciocan Neculce
...
scris de Dorina Ciocan Neculce, 02 februarie, 2012
mi+a placut ...dar de ce virgula aceea după subiect?Singurul s-a trezit....nu?
o zi frumoasă
Vasile Durloi
D-nei Dorina Ciocan Neculce
scris de Vasile Durloi, 02 februarie, 2012
Da, aveţi dreptate. Nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Am făcut acest lucru cu un singur scop, pentru o anume persoană, uitând, pentru o clipă, că sunt citit şi de altcineva. Îmi cer scuze!
0
...
scris de Conţu, 02 februarie, 2012
Va spune, cu siguranţă, că "Singurul" este şi subiect şi predicat! Nu de alta, dar "...când ce vezi nu poţi să vezi..." la el e regulă! La d-ta, D.C.N., plăcerea are o cruce la mijloc! Să fie ce cred eu ? - fiindcă mai încolo am văzut şi o cratimă!
Aurel Conţu
...
scris de Conţu, 03 februarie, 2012
Las-o baltă, Durloi! Indiferent cui scrii, dacă tot scrii, nu pui virgula între subiect şi predicat ( şi asta cu atât mai mult când te adresezi unei "anume persoane", care, nu-i aşa, s-ar putea simţi jignită! ). Scopul nu scuză mijloacele ( în scris ), iar în afară...fiecare pasăre pe limba ei piere...
Dorina Ciocan Neculce
...
scris de Dorina Ciocan Neculce, 03 februarie, 2012
domnule contu , parca vorbiseram sa nu ne mai legam de persoane, ci de ceea ce scriu ele, pe aici...oare de ce va interreseaza atat de ...mult „placerea mea”...nu e prima oara cand faceti aluzie la acest aspect...mai direct...mă placeti(si nu indrazniti sa mi-o spuneti )???ca nu vad alta alternativa, eu fiind putin mai limitata decat dumneavoastra....
0
...
scris de Conţu, 04 februarie, 2012
D.C.N : nu m-am legat de persoana d-tale, ci de scrisul domniei tale ( "mi+a plăcut", după ştiinţa mea modestă, poate să însemne şi altceva! ). Cu alte cuvinte, nu este vorba despre nicio "plăcere" ( nici măcar aluzivă! ) pe care eu aş resimţi-o pentru d-ta şi care te-ar îndreptăţi ( "limitată", cum zici că eşti! ) să emiţi asemenea ipoteze fanteziste! Cred că întrebarea trebuia adresată "imperiosului" Durloi, pe care-l apreciezi "în mare", trădând, cu părere de rău, un gust îndoielnic!
Iată, deci, şi incompatibilitatea!
Dorina Ciocan Neculce
scuze domnului Vasile Durloi
scris de Dorina Ciocan Neculce, 04 februarie, 2012
Cer scuze domnului asile Durloi pentru aceasta discutie...dar cred ca e necesara.

bineinteles ca a fost o gluma, domnule contu,

sincer nici eu nu am VIZAVI DE PERSOANA DV nici cea mai vaga fanTEZIE...dar dumneavoastra nu stiti nici de gluma, nici de seriozitate...din moment ce ii numiti pe cititori `oligofreni~

SI MA INTREBAM, OARE SUNTETI PATRONUL ACESTEI REVISTE??????????
ca as pleca de aici daca as stiu unde e usa...dar se pare ca am nimerit, captiva in panza dv de prins muste si trebuie sa va suport si eu , alaturi de ceilalti, cuvintele jignitoare pe care ni le adresati.
ma gandeam sa va descretesc fruntea, dar se pare ca a incremenit intr-o eterna incruntare.

zile frumoase alaturi de cei dragi...daca aveti asemenea persoane pe langa dv
0
...
scris de Conţu, 05 februarie, 2012
Ai reacţionat la fel de previzibil pe cât de previzibil ai încercat să relaţionezi ( şi nu-mi dau seama de ce, dacă nu eşti o perversă! ) cu mine. N-am afirmat niciodată despre cititori că ar fi oligofreni ( oi fi spus, probabil, că au gusturi îndoielnice, ca şi d-ta, de altfel! ) şi nu-mi permit să fac glume decât pe socoteala textelor proaste ( am familie, copii, prieteni, cunoştinţe, etc., care citesc această revistă ). Idealul unora este să se exhibeze virtal, fiindcă, aşa cum spuneai, ai nimerit într-un loc unde exhibiţia este taxată şi nu te simţi deloc în elementul d-tale ( obişnuită cu descreţitul frunţilor, cu tehnicile răsuflate de dezinformare, cu incitările vis-a-vis de acţionariatul revistei şi cu toate prostiile care-ţi mai trec prin cap! ). Îmi cer scuze dacă aprecierile mele faţă de creaţiile d-tale n-au fost la nivelul aşteptărilor, dar vina nu-mi aparţine ( vina se află la purtător! ). Şi când mai vorbeşti despre d-ta, madame, nu mai vorbi la plural!
0
cred ca o vreme voi sta deoparte de ``obosesile~ domnului contu
scris de dorina neculce, 05 februarie, 2012
...
scris de Conţu, 01 februarie, 2012

O fi având culoarea "intelighenţiei" d-tale! ( din care a dat suburbanul afară! ). Da, ai dreptate, haiku-urile d-tale nu-s pentru mine, sunt pentru oligofreni! ( care, ca şi d-ta, nu au nicio treabă cu propietatea cuvintelor! ).
si eu , si alti scriitori au citit poeziile domnului Durloi dar daca le-am citit dumneta ne-ai categorisit precum se vede...

ori m-am trezit intr-un roman de-al lui Kafka...ori dumneata nu iti dai seama cand jignesti oamenii, domnule.

0
...
scris de Conţu, 06 februarie, 2012
Oligrofenii sau debilii mintali ( ca să definim termenul! ) nu numai că nu au propietatea cuvintelor, dar nici nu ştiu să citească! La aceştia m-am referit, madame, nicidecum la cititorii revistei. Dacă d-ta te consideri oligofrenă, e treaba d-tale, însă rezumă-te doar la d-ta! Bănuiesc că ai vrut să spui că te-ai trezit dintr-un univers kafkian şi nu dintr-un " roman de-al lui Kafka", dat fiincă nu te poţi trezi decât dacă te culci într-un roman, ceea ce este imposibil, ori dacă eşti unul din personajele acestuia, ceea ce, având în vedere fanteziile d-tale, n-ar fi imposibil! De aici şi deruta d-tale!

Comenteaza

security code
Introduceti caracterele afisate


busy