Revista Noi,NU!

    Piotr Ilici Ceaikovski, născut pe data de 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840 şi decedat în 6 noiembrie 1893.Ceaikovski s-a născut în oraşul Kamsko-Wotkinski Sawod, al doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, şi mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul.

    În anul 1854 a murit masa sa, fapt ce i-a pricinuit o mare tristeţe. A urmat colegiul de jurisprudenţă, a luat diploma în drept şi s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiţiei. În acelaşi timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale: „ au făcut din mine un funcţionar, şi încă unul prost”.

    În 1863, împotriva hotărârii familiei, părăseşte slujba de la minister şi începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înfiinţatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878.

    În această perioadă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulţi membri din grupul celor cinci compozitori ruşi, astfel că dedică uvertura fantezie „Romeo şi Julieta” fondatorul grupului, Mili Balakirev. În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (Mica Simfonie Rusă), pe teme ucrainiene şi ruseşti, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentaţie cu un concert de pian. Ulterior compune şi Simfonia a 3-a.

    În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieţii sale. Este nevoit să se căsătoarească cu o fostă elevă a sa, Antonia Milioukova, pentru a pune capăt speculaţiilor privind hmosexualitatea sa. Căsătoria este un real eşec, nemaiputând să suporte prezenţa soţiei sale, Ceaikovski încearcă să se sinucidă, prin încercarea de-a se îmbolnăvi de peneumonie. Scurt timp după aceea se desparte de aceasta. La puţin timp compune primul său balet şi cel mai faimos. Baletul în patru acte numit „Lacul Lebedelor”.

    Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la Teatrul Mariinski, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un real eşec, datorită unei puneri în scenă nepotrivite. Abia peste trezeci de ani a fost definitivată trama baletului.

    Compune şi o operă – mai puţin cunoscută – „Evgheni Oneghin”, libretul fiind extras dintr-un roman de Aleksandr Puşkin.Spre 1880 reputaţia lui Ceaikovski creşte considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut şi în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlneşte cu marii compozitori ai vremeii, Johannes Brahms şi Antonin Dvorak.Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care şi Capriccio Italien op. 45. Tot în 1880 a compus şi Serenada pentru orchestră de coarde op. 48 şi Uvertura solemnă „Anul 1812” op. 49.Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”.

    Patru ani mai târziu, în 1885 compune Simfonia „Manfred”op. 58, după Byron. Urmează în anul 1888 Simfonia a 5-a în mi minor op. 64. Al doilea său balet, Frumoasa din pădurea adormită, este compus în 1889. Este un balet-feerie în trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski şi Marius Petipa după povestea lui Charles Perault, în coregrafia lui Marius Petipa. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1890 în Teatrul Mariinski din Sankt-Petresburg şi a fost un adevărat triumf.{mosimage}

    În 1890 a compus o operă în trei acte, cu şapte tablouri, pe un libret inspirat de o nuvelă de Alexandr Puşkin „ Dama de pică”.Tot în 1890, Nadedja von Meck întrerupe finanţarea lui Ceaikovski. Motivul oficial constă în „probleme financiare”. Se pare că aceasta află de homosexualitatea compozitorului.În 1891 a pornit într-o călătorie în Statele Unite ale Americii. Acolo îşi dirijează lucrările cu ocazia inaugurării sălii de concerte Carnegie Hall, şi are un succes remarcabil.În anul 1892 termină al treilea balet, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul lui E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat.

    Succesul meritat venind abia după câteva decenii. Pe data de 6 noiembrie 1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în si minor „Patetica” op. 74, Ceaikovski moare de holeră pentru că a băut apă nesterilizată din râul Neva. Acesta fiind motivul oficial. Însă se crede că a fost o sinucidere după ce s-a descoperit relaţia homosexuală pe care o avea cu nepotul unui nobil rus.

    A fost înmormântat în mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg. Opera lui Ceaikovski reprezintă o fericită sinteză între operele clasice occidentale şi tradiţia rusă, reprezentată în epocă şi de Modest Petrovici Musorgski şi de Grupul celor Cinci.

    Pentru cei ce nu au văzut baletul Lacul lebedelor, le sugerez să urmărească desenul animat cu acelaşi nume, în regia lui Richar Rich. Desenul este exceptional, iar muzica de mare clasă. Vizionare plăcută!