 Petrache Poenaru este unul din acei români care a călătorit prin viaţă fiind mândru că este român...
Petrache Poenaru este unul din acei români care a călătorit prin viaţă fiind mândru că este român. De la luatul armelor, până la luatul condeiului (mai târziu a tocului cu rezervor pe care l-a şi... inventat) pentru apărarea neamului său, Petrache Poenaru ne arată ce înseamnă a fi român adevărat.
La 21 de ani, intelectualul si idealistul Poenaru, absolvent al scolii Obedeanu din Craiova, lasă călimara cu cerneală de o parte şi se înrolează într-un grup de haiduci, care luptau pentru drepturile românilor. După prima luptă, haiducii realizează că Poenaru este "domnişor", foarte puţin priceput în lupta acerbă a armelor şi îl prezintă lui Tudor Vladimirescu, ca pe o pasăre rară printre haiducii codrului. Tudor Vladimirescu însă îi propune să i se alăture, intuind meritele intelectuale ale acestuia, care, în numai câteva săptămâni, ajunge să devină chiar omul de taină al lui Tudor Vladimirescu şi şef al cancelariei şi al contopiştilor acestuia.
Petrache Poenaru îi propune lui Tudor Vladimirescu tipărirea unui ziar care să răspândească în rândul românilor dorinţele şi scopurile armatei de panduri, explicând că bătăliile informative sunt tot atât de importante ca şi cele de pe frontul de luptă. Vladimirescu acceptă, iar publicaţia "Foaia de Propagandă" îşi ia avântul, cu rezultate educative foarte bune.
Luând exemplu de la tricolorul românesc, care într-o formă sau alta fusese prezent, de-a lungul istoriei, în fruntea diferitelor armate românesti, Poenaru sugerează lui Vladimirescu cele trei culori pentru drapel, care, preluate apoi şi de paşoptişti, ajung din 1881 drapel naţional.
Poenaru a ajuns de mai multe ori aproape de moarte printre panduri în timpul luptelor, fiind în sfârşit trimis în Occident de către Vladimirescu, ca să se întoarcă specializat şi ca să servească astfel neamul românesc mai bine.
A plecat asadar la studii la Viena şi Paris, unde a studiat filologia şi politehnica, după care a absolvit apoi Şcoala Politehnică din Paris. În timpul studiilor a inventat şi brevetat primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul "Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală".
Milioane de oameni au început să-l folosească. Tocul cu rezervor de cerneală "Poenaru" a asigurat un flux constant al cernelii, posibilitatea înlocuirii unor piese care se deteriorau şi care prelungeau folosirea sa şi calitatea de scris - fără zgârieturi pe hârtie (ceea ce peniţele făceau anterior).
Petrache Poenaru a fost haiduc, ziarist, istoric, matematician, fizician, inginer, inventator, profesor, agronom, zootehnist, fondator al Societăţii Filarmonice, al Grădinii Botanice şi al Muzeului Naţional din Bucuresti, fondator al Colegiilor Nationale din Bucuresti şi Craiova... printre altele. A NU se confunda meritele multi-profesionale REALE ale acestui român de exceptie, cu pseudo-merite "multilateral dezvoltate" ale intelectualilor de carton, care, de la fanarioţi la ceauşeşti şi până în prezent, îşi atribuie şi/sau cumpără diplome şi aprecieri intelectuale, pe care nu le merită. În plus, Poenaru a fost mereu român şi mândru de neamul său.În prezent, câţi români pot să demonstreze asemenea merite şi câţi dintre noi care avem succes profesional, putem spune că, continuăm să ne ajutăm ţara cu expertizele noastre?
Pe de altă parte, pe câţi români de exceptie i-a înobilat Academia Română de după 1989? Cu rara exceptie a Preşedintelui Băsescu, care a acordat Steaua României celor trei patrioţi români din Lotul Ilaşcu, recent eliberaţi de către ruşii ocupanţi din estul Moldovei după zeci de ani de detenţie ilegală, putem spune că avem cale lungă de a fi aproape de Petrache Poenaru şi de instituţiile româneşti de atunci.
RECOMANDA ACEST ARTICOL...
Trackback(0)
Copyright 2007. All Rights Reserved.  |
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
