Drumul şerpuieşte printre munţi. Atâtea locuri unde luna se reflectă în lacurile reci. Mi-am părăsit casa fără regrete. Ştiu că mă voi întoarce aici mai bogat, cu amintirile calde ce îmi vor ţine de urât în nopţile grele ale iernii. Până atunci însă vreau să mă bucur de căldura binefăcătoare a soarelui, să simt adierea frunzelor şi zumzetul micilor insecte...

 încă o vară

pe drumul cu pietriş alb -

soare şi vise

În căutarea lui nesfârşită, drumul nu are început sau sfârşit. El face legături, aduce oamenii mai aproape, aleargă neîncetat de la un munte la altul, legând răsăritul de asfinţit. Chiar dacă pietrele sale îmi înţeapă adesea picioarele, simt cum drumul mă poartă mai departe cu plăcere...

prin copacii verzi

sunetul fin al mierlei -

vestind soarele

Am ajuns. După multă trudă, după multe popasuri, după multe izvoare gustate cu ajutorul mâinilor goale, iată, sunt în faţa copacului. Aici, Basho a încrustat ultimul său poem, înainte de a-şi aşeza trupul istovit pe patul de flori. Drumul însă merge mai departe... Întotdeauna...

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza