„MODERNIZAREA” PAŞTELUI...
nu-L mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos
nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi
Crucea-I grea n-o îndurăm – direct - pe os
nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi!
...nevinovată carne să înghită
în vina lui mereu deschisă-a poftă
oricine-i pregătit – smerit – să mintă
să cumpere privata lui Golgotă...
a pregătit ciocane şi piroane
spectacol: ţâşnirile de sânge
turbat - vampiric – delicii noi - saloane
cu-orgii şi vome: nu mai ai când plânge...
...doar în pridvor ceresc Maica suspină:
„Fiule, seacă-izvorul lor de vină!”
***
ADEVĂRAT ŞI MERITAT
e fariseică lumină-n casă
Paştele-i nou viclean prilej de vomă:
nu mai e sfântă nicio masă -
se-apropie porunca de Sodomă!
Hristosul e uitat – de toţi – pe Cruce:
cioplim - din fapte – răstigniri moderne...
se zguduie pământul şi se duce:
nebunii hohotesc - deschid caverne...
nebuni se suie toţi - cu chiuială
pe leşul crimei lor – pe bietul miel
şi vor – toţi – mântuiri de mântuială:
gândul tarabei-i Paştele – nu El!
...nu vă împingeţi – nu tot cereţi grad:
vă veţi ghionti – la hurtă – toţi – în iad!
***
PĂRTĂŞIRE
Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă
Tu, rege peste-ntunericul de-amurg –
pune-Ţi - pe pieptul meu – mâna-Ţi străpunsă
redă-mă Ţie – din toate câte curg!
Hristoase,-ncoronat de spini – lucind scuipaţi –
şi sânge şi batjocură pogoară
să împărţim şi frângeri şi puteri – ca fraţi
acum – când lumea s-a aprins de seară...
stinge-mi – Hristoase – peste ochi – mii stele
prăvale – peste mine – de cer lespezi
clopote bat ceas alb şi ceasuri rele
dar Tu de mine – frate – nu Te lepezi!
...în miez de noapte – îngeri Te vor cere:
voi fi părtaşul Tău, la Înviere!
***
PAŞTELE ORBILOR
strigă orbii strop mărunt
de cerşiri şi jale –
lumea-i luată de la fund
iar pe Noua Cale!
strigă orbii-n uliţi largi
că tot dau de garduri:
capul poţi să ţi-l tot spargi
când crezi doar în narduri!
strigaţi – orbilor – că vine
Hristul cel de Foc!
ard pe cer numai albine
fir de busuioc...
strigaţi – orbilor – lumina
vi s-a spart în cloacă!
daţi-i Lui Hrist toată vina
luminări să facă!
pune-Ţi - Hriste – mâna Ta
pe pleoapa-ngropată:
căci la Înviere-i da
privire curată!
***
METANOIA
cu ghiold vârtos iudei te-mping spre pisc
şi n-au ştiut că Împărat Te-aşez!
prin suliţi te-au stins: noi raze – de nou risc
ei au aprins – astfel – şi un nou crez...
prin Calea Crucii – aprigă povară
ei ţi-aşterneau – în purpuri – Săvârşirea!
din zgreapţăn de scuipaţi şi de ocară
fără s-o vadă - -aprindeau Mântuirea!
...azi nu suntem sălbatici mai puţin
şi-s proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi:
dară lucrarea-I - prin sângerări şi spin
se face tocmai unde-s nori mai groşi!
...va fi o noapte preatainică - şi-o stea
sub care crunţi duşmani - fraţi s-or îmbrăţişa!
***
LA OSPĂŢUL MÂNTUIRII
îngeri şi-a trezit pe ramuri
cereşti lamuri
Sfântul Zarzăr!
pâlpâie lumini de raiuri
zeieşti graiuri
în Grădină!
păsări mii se aşezară
se-nchinară
pe-al Lui Umăr!
din toţi porii-asudă Lumea
Vin de Floare
Sărbătoare!
vin serafii toţi în iureş
vestesc gureş
Mântuire!
El zâmbeşte peste creste
şi din rane
face strane!
la Ospăţul Lui s-aşază
ca pe-o rază
Omenire!
***
NOAPTEA SĂRBĂTORII
din şopotiri se-aprind – în nopţi – copacii
şi florile fecioare ard sub văluri:
cât de bogaţi mai pot fi toţi săracii
când doar ei văd averile din ceruri?!
tot m-a trezit migala de maeştri
care-au visat văpaie de petale:
măiastra boare-a mirilor tereştri
sunt răsuflări de îngeri – cer la poale!
da – m-a trezit Hristos în Sărbătoare:
a înviat – din răni – în cununie!
tot ce-i rănit – făcutu-s-a-n El floare
iar în treziţii oameni – nebunie!
...de câtă nebunie eşti chemat
Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?!
***
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (4)
Subscribe to this comment's feed
scris de Angerica, 18 mai, 2011
Stimate ante/anticomentator,
"Lucrarea poetica" inseamna 'viziune', 'adevar', 'abilitate lingvistica', 'talent', 'responsabilitate' etc. Nu puteti reprosa unui scriitor - mai ales celui cu o inalta tinuta morala - ca are o viziune 'proprie' asupra realitatii. Presupun ca orice cititor cauta tocmai acest lucru: "inaltarea prin arta" ! Va puteti reprosa Dvs. absenta abilitatilor de descifrare / gustare a textului literar sau ... apartenenta la universul criticat !
"Lucrarea poetica" inseamna 'viziune', 'adevar', 'abilitate lingvistica', 'talent', 'responsabilitate' etc. Nu puteti reprosa unui scriitor - mai ales celui cu o inalta tinuta morala - ca are o viziune 'proprie' asupra realitatii. Presupun ca orice cititor cauta tocmai acest lucru: "inaltarea prin arta" ! Va puteti reprosa Dvs. absenta abilitatilor de descifrare / gustare a textului literar sau ... apartenenta la universul criticat !
-
- +3
-
-
scris de Contu, 19 mai, 2011
Deşi nu-i este tocmai faliliară critica literară, Nicolae Tudor sesizează exact "esenţa" creaţiei "botez-iene". În afară de faptul că "se trage de curea" cu Isus şi cu toţi sfinţii, de rit ortodox probabil, substituindu-se adesea acestuia sau acestora, îşi revarsă claustrofob frustrările şi angoasele demenţiale asupra unui univers fără egal ( şi singurul, de altfel! ) lăsat de Creator omului "întru liniştea sufletului". Unde vezi d-ta, Angerica, "înălţarea prin artă" aici :
"... azi nu suntem sălbatici mai puţin
şi-s proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi
dară lucrarea-I - prin sângerări şi spin..."
Nu cumva e o "înălţare" prin chin ?
"... azi nu suntem sălbatici mai puţin
şi-s proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi
dară lucrarea-I - prin sângerări şi spin..."
Nu cumva e o "înălţare" prin chin ?
-
- +0
-
-
Comenteaza
am venit la acest nume fiindca am citit o reactie critica semnata cu acest nume, o reactie si mai vehementa.
si intreb: credeti ca lui Hristos ii poate fi pe plac acest fel de-a fi, el care raspandea lumina prin inteleciune si iubire de oameni?
daca dv. nu credeti in puritatea omului,eu,da, cred. daca omul a ajuns la animalicie este pentru ca a fost impins sa ajunga aici. intrebare: cine a facut asta? singurul raspuns: elita.