Superb, ca de fiecare dată! "... ne-am încuscrit cu Roma mamă în simţiri / şi crez – schimbându-l pe Zamolxis cu Isus,/ trimisul – n-avem un Notre Dame, un Louvre
sau un Père Lachaise – dar avem Doina / care-i cât întreg Apusul...". Încântător!

Nu vreau sa fiu roman cand citesc versurile astea si-mi dau seama ca: Patetism ieftin scrijelit cu versuri de un patriotism exagerat uitand de fapt ca francezii nu au nimic nici cu Cioran, nici cu Brancusi, nici cu Noica, Eliade etc. ci au de-a face cu tiganii veniti din plaiurile Doineie care sunt mai multi, mult mai multi decat romanii de elita care i-au vizitat sau care au trait la ei. Asa ca Pardon monsieur/madame... nicio lacrima...

Vrerea de-a fi roman, prietene, ţine de înaltele instanţe ale Destinului, nicidecum de voinţa sau putinţa unui amărât purtător de viaţă. Mă bucur că autoarea n-a răspuns butaforiei d-tale, care, de fapt, vizează comentariul meu, întrucât îmi dă prilejul să mă amuz copios pe sema acestui puseu schizoidal ( judecând şi după construcţia haotică a frazei! ). Ia să vedem, meştere, unde-i acel “...patetism ieftin scrijelit cu versuri de un patriotism exagerat...”! Dacă n-ai observat, autoarea spune chiar din primul vers, adresându-se unui ipotetic critic şovin, exact ce spui şi d-ta: “ noi nu suntem nomazi” ( ca ungurii, de pildă ), “ şi nici ţigani”( scoţând inteligent din ecuaţie problematica ţigănească, în care d-ta eşti expert! ). Faptul de a-ţi afirma originea ancestrală, mon cher, poate fi socotit “patetism? Am scris şi eu despre vestigiile de la Tărtăria, care ne plasează înaintea civilizaţiei sumeriene şi nu mi-a fost ruşine că aparţin acestei civilizaţii ajunsă până la noi ( e drept, că pe scara evoluţiei s-au mai insinuat şi alte seminţii ale unor rase inferioare, dar aceste au fost asimilate, cu unele mici excepţii, ca d-ta, de pildă, în totalitate! ). A doua strofă, departe de a exgera virtuţile noastre, aminteşte subtil despre acea “încuscrire” ( şi nu înrobire) a strămoşilor cu Roma ( întru Isus, dacă poţi înţelege! ) şi aşează spiritul divin românesc ( Doina) deasupra întregii simbolistici occidentale, cum recunosc chiar şi iluştri ei reprezentanţi ! ). Unde vezi d-ta urme de “scrijelire”, prietene, dacă autoarea invocă numele unor români celebri în Franţa, descălecaţi din aceeaşi obârşie, şi accentuează subliminal nu atât pe ideea de elită, cât pe aceea de popor? Şi apoi, Mister Bean, cum să nu fii patriot când aceşti critici ai poporului tău ( reţine, nu a etniei rrome! ) par să fi uitat prestaţia lor deplorabilă în faţa istoriei recente ( Vichy ) într-o vreme în care românii stârneau admiraţia lumii? Finalul poemului, echilibrat ca de altfel întreg ansamblu, se înscrie în limitele bunului simţ, care d-tale îţi lipseşte, şi nu în ultimul rând în rigorile spiritului biblic: “ ... precum în cer, aşa şi pe pământ! ...”. Încă o dată, felicitări autoarei, iar d-tale, ruşinosule, un An Nou “scrijelit” de invidii!

Acelasi patos il vedeam si in versurile adresate conducatorului iubit. Ma mir totusi ca n-ati avut nimic de obiectat la poeziile Fortunatei, din contra chiar, pe cand toate celelalte nu au fost (nici macar una) pe placul dvs.
Si revin la problema Frantei si tiganii nostri. Atata timp cat cei mai multi "turisti" in Franta sunt tigani nu trebuie sa avem pretentia ca ei sa nu-i asocieze cu poporul din care se prezinta ca fac parte.

Patria, prietene, e una, conducătorii "iubiţi" alta! Citeşte comentariile mele despre Adrian Păunescu şi mai vorbim! Nu am avut obiecţii la creaţiile Fortunatei F. întrucât am simţit în ele o mână şi o minte de profesionist în ale scrisului! Degajarea cu care se exprimă, forţa expresiei poetice, diversitatea temelor şi abordărilor, etc., m-au cucerit. Dacă participarea la un concurs presupune din partea autorilor o deosebită grijă în alegerea textelor, responsabilitatea comentatorilor ( a celor care contează ) este la fel de mare întrucât orice alegere neinspirată se poate întoarce şi împotriva lor ( sau a revistei organizatoare ).
- Nu, prietene, un om care nu are pretenţii de la sine, nu le merită nici de la altul! ( uite că am început să scriu şi aforisme! ). Întrebarea mea la monumentala d-tale prostie din comentariu de mai sus este următoarea: Ce legătură are p... cu Prefectura ?

Pe cand adevarul e groaznic de dureros. Si atunci la ce sa ne miram ca au francezii au o parerea proasta despre noi?
http://www.cancan.ro/actualita...02496.html

Ţiganii, amice, aprţin Europei, care, vrând-nevrând, va trebui să şi-i asume în nume propriu şi nu în numele unei ţări sau naţii, unde sunt toleraţi. Poemul exclude din start o astfel de abordare, aşa că link-ul d-tale, dizgraţios, în esenţă, nu are nicio legătură cu speţa!

Domnule Contu, ma bucur sa vad semne de omenie si in comentariile dumneavoastra.Aveti un dar de a insira cuvinte cu sens,dar ati putea-o face si in scopuri mai de bun simt.Ati adus vorba de''responsabilitatea comentatorilor'' si asta este bine, in caz ca aceasta inseamna ca comentatorul sa aiba in vedere ca oamenii care scriu nu sint profesionisti si totusi poezia lor este scrisa din suflet chiar daca nu este scrisa dupa toate regulile si canoanele, iar comentariile care implica critica ar trebui sa fie unele constructive si nicidecum jignitoare. Nu v-ati gindit ca poate cineva are nevoie de foarte mult curaj ca sa faca publica o lucrare, iar aceasta inseamna sa impartaseasca lucruri sufletesti tuturor din jur ceea ce nu este deloc simplu, iar criticile ''nesimtite'' ale unora nu fac decit sa descurajeze astfel de persoane.

Nu există critici "simţite" sau "nesimţite", prietene, ca să ne păstrăm în logica definiţiei, iar rolul criticii, în general, este unul constructiv: îţi arată greşelile şi te ajută ( dacă ai chemare pentru scris) să ţi le îndrepţi. Toţi scriem din "suflet", dar o facem numai după ce am trecut aceste simţăminte prin cuget şi le-am îmbrăcat în ceva să nu ne fie ruşine cu ele. Cine ia critica drept o jignire, punând demersul său "artistic" doar sub semnul "bunelor intenţii", săvârşeşte păcatul trufiei, care este de neiertat.

Ei bine, daca tot faceti chemare la gindirea logica hai sa vedem, ce inseamna critica?A critica - a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare,asta numesc eu critica constructiva, dar cind critica arata cu rautate si exagerare partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane, nascocind lipsuri si greseli asta numesti-o cum vrei: aiureala, birfeala, nesimtire, numai nu critica si la sigur nu constructiva.

Ştergerea la fund şi duhul blândeţii nu au nimic în comun cu aiasta!Fericiţi, totuşi, cei săraci cu duhul!

Nici nu m-am asteptat sa va dati batut, totusi citeodata e mai bine s-o lasi mai moale si sa nu fii asa crud, mai ales cind te crezi a fi cu o treapta mai sus ca altii, ca doar asta credeti nu? Ei bine, eu as fi deacord daca ati arata pic de respect pentru parerile altora, caci un om care cel putin este educat stie ca fiecare parere conteaza si are dreptul la existenta ,iar avind in vedere ca orice teorie omeneasca moare in timp sau distrusa de alta noua mai devreme sau mai tirziu, ar trebui sa fim mai flexibili si sa nu ne lasam prada iubiri fara margini de sine.

N-am pretins niciodată că sunt "cu o treaptă mai sus", educat, flexibil sau narcisist!
Între noi vorbind ( fără să ne audă nimeni! ), să ştii că am o părere foarte proastă despre mine! Iar în privinţa aceasta, din păcate, nu se mai poate face nimic! ( e ca imunitatea: o ai sau nu o ai! )

Scuze< n_am luat asta in calcul

totusi ideea ramine aceeasi o atitudine excesiv de pozitiva ori negativa fata de propria persoana se face simttita de cei din jur si nu in modul cel mai placut.Aici as vrea sa punem punct discutiei si sa recunosc ca am avut pareri gresite despre dumneavoastra(daca ati fost sincer mai sus bineinteles.)si mai datimi voie sa nu fiu deacord cu"nu se mai poate face nimic"

cred ca dragostea de sine e ceva necesar fiecarei persoane(numai nu in exces) si cred ca aceasta tine de EQ nostru care spre deosebire de IQ este posibil de dezvotat pe tot parcursul vietii ramine doar sa ai dorinta .Va mai rog ceva

.dca aveti placerea sAmai spuneti cum pot eu sami public niste poiezii aici?SCUZE PENTRU ORTOGRAFIE AM AICI O MIC PROBLEMA

Rezolvă-ţi, mai întâi, problema, apoi mai discutăm. De publicat e foarte simplu: asccesezi secţiunea "propune un articol", îl înserezi, apoi îţi îmbraci armura şi te pregăteşti sufleteşte de ceea ce este mai rău! ( din cele scrise până acum nu mă aştept, fără supărare, la mare lucru! Dar vorba românului: încercarea moarte n-are!).
Succes.