Incantaţii
„Eu am făcut pământul şi l-am creat pe om pe el. Eu am întins cu mâinile mele cerurile şi am dat poruncă întregii lor armate“ (Isaia 45:12)
Unde-i dumnezeul dumitale
scrijelit pe icoane - cu barbă
nerasă şi-ncâlcită - bade Ioane?
Unde vă e Christosul - glotaşi
fără minte – genunchiaţi prin
schituri şi-mbulziţi ca vitele-n staul
pentr-o sarmală şi-o lingură
de linte?
În Cartea Cărţilor – o carte
ca oricare – cu multe-nvăţături -
se zice – printre alte lucruri însemnate -
să nu furi! - Să n-ai alţi dumnezei alăturea,
la piept – nici chip cioplit să-ţi faci
spre rugăciune – luând măritul nume
în deşert! - Şi să-L cinsteşti din suflet -
mai ales la rău - precum cinsteşti
întru Christos - „ cel înălţat in gratia
la Ceruri” – pe mama şi pe tatăl tău!
Apoi – să nu ucizi - oricât de greu
ţi-ar fi - şi nici să preacurveşti, să minţi
ori să pofteşti mai mult decât s-ar cuveni!!!
Iar voi - drept credincioşii – descălecaţi
din daci – vă spovediţi la popă de păcate,
vă faceţi dumnezei din diavoli
şi furaţi în draci ! - Vă vindeţi sufletele la
tarabă – cine dă mai mult! – şi vă rugaţi
la idoli, ca grecii altădată, trecând din cult
în cult! - Ucideţi, preacurviţi, minţiţi şi puneţi
Christului cununi de spini! - Halal popor…
Halal creştini…








