O privesc îndelung așa cum nu m-am priceput niciodată să o văd. O studiez amănunțit cu ochi critic de femeie. [...]
O privesc îndelung așa cum nu m-am priceput niciodată să o văd. O studiez amănunțit cu ochi critic de femeie.Era zilnic în preajma mea ,o atingeam adeseori dar niciodată nu m-am gândit la ea altfel, ca la o ființă frumoasă cu sufletul bogat, de fapt nu m-am gândit în nici un fel ...vreodată. Uitam mereu de existența ei. Dar acum e aici , lângă mine, în palmele mele care-i ating buzele frumos conturate, gâtul delicat , îi privesc ochii sclipind verzi de sub șuvițele rebele. E sfioasă, debusolată și tace.
Incep să-i vorbesc molcom, să-i povestesc despre felul în care se privește cerul și răsăritul și asfințitul și mugurii copacilor, despre viață și despre ce înseamnă a trăi. Îi deschid porți spre care rătăcise drumul sau poate nici măcar nu pornise vreodată.
O simt ușor cum se destinde și zâmbește fermecător. Ati văzut pe cineva care zâmbește cu ochii? Ați văzut lumina din ochii lor? Așa e ea. Mă tulbură tot mai mult. Mă înțelege, doar vorbim aceeași limbă , suntem amândouă femei.
Mă întreb de ce am ignorat-o atâta timp, poate fiindcă mult timp cineva mi-a spus că ea e o femeie anostă, un chip comun cu minte inceată și calități inexistente. Cuvintele ei, sărmane frunze uscate luate de vânt. Mi-a spus că tăcerile ei sunt lungi și e mai bine așa, oricum nu vroia să o audă vorbind. Omul acela era întunecat precum bezna. Nu știa să râdă, bietul, se născuse trist. Și eu am crezut ani în șir că spune adevărul .
Iartă-mă draga mea, dar el mi-a spus că nu știi să zbori, că locul tău e printre lucrurile mărunte, dar cum așa , uite , ești printre rândunele. Nu bănuiam că ești atât de diferită. Ai învățat felul în care zboară păsările, trebuia să dai doar din aripile pe care ți le-ai crescut singură în atâția ani de solitudine.
Sunt mândră de tine iubito. Acum știu că păstram dragostea pentru tine ascunsă. Dar începând de azi o să-ți repet zilnic că te iubesc și am să te alint cum doar femeile știu să o facă cu sufletul lor de floare.
Ziua s-a sfârsit, mă simt secătuită de energie . A fost o zi a adevărului și noaptea asta va fi cea dintâi noapte a dragostei ce i-o port.
Adorm într-un târziu ținându-mă în brațe.
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
scris de Aurel Conţu, 28 decembrie, 2011
-
- +0
-
-
scris de Concu, 30 decembrie, 2011
-
- +0
-
-
scris de Mirela Dogaru, 30 decembrie, 2011
-
- +0
-
-
scris de Mirela Dogaru, 30 decembrie, 2011
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 31 decembrie, 2011
-
- +0
-
-
