„Noaptea în care ne-am logodit cu Teddy” de Maria- Magdalena Jindiceanu, aşa începe periplul unei logodne de aproximativ o oră, cu o noapte, două fete singure, şi Viena.  

O noapte deosebită, mai luminată faţă de alte nopţi care se succed  ireversibil, prin lumina dăruită fiecărui personaj. O logodnă care cuprinde euforia şi agonia totodată. Debutează cu două fete din România: Lory ( Luciana Balmuş) şi Emy ( Emilia Bucur)  venite de data aceasta în Viena, în vacanţa, pentru a se distra . Contrastul dintre dorinţa fetelor de a se distra şi aura de poveste imperială a oraşului este cel care captează atenţia  în primă instanţă: două fete care aleg  un oraş încărcat de istorie ca loc pentru a se distra.  Fete tinere şi pline de viaţă, aleg  mai mult din snobism decorul unui restaurant de lux, unde doar intrarea este cinzeci de euro, cu pahare Swarowski, barmani eleganţi şi un pianist pe măsura pretenţiilor acestui local : Teddy ( Cristi Vasilică ).  Fetele intră pe scenă pe ritmurile piesei „Vienna calling” cu umbrelele deschise, fugind de potopul de afară. Jocul cu umbrelele, râsul energic al fetelor, adresarea către cei prezenţi ( implicarea lor în acţiunea incipită a piesei ) creează atmosferă pe culoarul întunecat parcurs de fete printre spectatori spre scenă. Lory şi Emy în căutarea distracţiei şi a unor posibile aventuri, cercetează cu privirea întreg localul. Emy este o fire mai naivă , cu replici imediate, fără timp de gândire, şi volubilă. Lory însă este fata care vrea să dea impresia că ar ştii mai multe decât pare la  prima vedere. Emy este relativ şocată când de ele se apropie un tânăr care pare a fi chelnăr. I se pare din snobism că Alfons, chelnăr fiind, nu este o companie indicată pentru ele din cauza meseriei. Probabil că tânărul este puţin intimidat de voia bună şi ţinuta elegantă a fetelor astfel încât se eschivează în a-şi mărturisi adevărata meserie. Emy, imprevizibilă îl şi ironizează chiar. Fete cu  pretenţii, se laudă cu vizitarea apartamentelor imperiale din Muzeul Sisi creând impresia că au fost invitate de onore. Cum ar fi fost altfel posibil să fie primite ele dacă nu ca invitate de onoare?

Alfons ( Cosmin Pop ) bănuind dorinţa fetelor de a se simţi bine încearcă să le „vrăjească”  cu replici arhicunoscute de a se apropia de fete: „ O! Drăguţ! Le cunosc pe cele mai frumoase românce!”. Încercând să le seducă el se va oferi să le facă cinste cu cocktail-uri scumpe, la alegerea fetelor. Prestanţa fetelor îl determină să creadă că într-adevăr fetele dispun de sume mari în contul de vacanţă, însă replica lui Emy „avem carduri de metrou” arată strălucirea doar de de suprafaţă, de moment, a celor două. Lory doreşte să întâlnească un băiat austriac, „pur-sânge”, Emy este în căutarea unui tip glamour, care ar înnebuni orice fată la prima vedere. Alfonsino plecat să aducă mult promisele cocktail-uri va fugi pe furiş din local, stârnind lui Lory indignarea, în timp ce Emy rămâne indiferentă. La drept vorbind Alfonsino nu se ridica la pretenţiile ei de a întâlni un „Brad Pitt”.

Atmosfera de vacanţă, fără griji este perturbată de o tânără austriacă ( Irinel Lazăr) care în căutarea iubitul ei schior se agaţă de oricine pentru a face conversaţie cu scopul  trecerii timpului de aşteptare. Un personaj care aduce tensiune piesei prin agitaţia sa. Personajele din partea locului recunosc mai uşor România după lait-motivul „Ceauşescu” şi „Dracula”. Singurul care pare a ştii mai multe despre România ca peisaje este Alfonsino care aminteşte câteva locuri de distracţie, hoteluri de la Marea Neagră.

Elementul cheie al piesei, Teddy îşi face apariţia exact când fetele erau dezamăgite de micşorarea considerabilă a bugetului de vacanţă şi de lipsa de bun simţ a lui Alfons de a comanda cocktail-urile şi de a dispare. Lory va fi încântată de invitaţia lui Teddy de a servi un pahar cu ele şi de a se aşeza la masa lui, însă Emy ironică şi enervată că a îndrăznit un Alfonsino să-i afecteze planul de vacanţă devine sceptică. Lory va deveni din momentul acceptării invitaţiei o fire mai visătoare, boemă, în timp ce Emy îşi va păstra latura  ironică dar şi cea de fată răsfăţată. Teddy li se va înfăţişa fetelor ca un pianist de renume, boem la rândul lui, care cochetează cu lumea VIP-urilor şi care în pofida vârstei se crede veşnic tânăr, capabil încă să ţină companie celor două fete frumoase din România.

Decorul este o îmbinare între aerul livresc oferit de Anticariatul Sigma şi jocul luminilor cu umbrele pentru conturarea unui peisaj favorabil visului şi a speranţelor tardive. Lumânări, cocktail-uri, băuturi fine şi o muzică a singurătăţii sunt elementele care învăluie poveste a trei destine.

Începe prin a fi un artist boem care încearcă să impresioneze fetele prin sentimentalisme de genul „strada vieţii”. Visător incurabil , Teddy cum se prezintă el, jovial, îşi păstrează atitudinea de cuceritor din tinereţe, încercând şi de data asta să acapareze atenţia fetelor. Prinde de la început intenţia fetelor de a întâlni persoane importante în Viena şi încearcă să frapeze prin invitaţii la diferite evenimente importante pe bază de invitaţie, cu balurile la care participă în calitate de invitat. Dorinţa pianistului de a se distra este evidentă când nu acordă atenţie sporită amintirilor lui Emy despre copilărie şi concluzionează cu: „Aici am şi eu nişte apă vie! Dacă mai doriţi...”. Lory intră în jocul lui, arătând chiar interes pentru subiectele deschise de Teddy, Emy însă se păstrează un personaj frivol, naiv. Tinereţea pare a-l îndemna pe Teddy la cele mai îndrăzneţe propuneri de exemplu să meargă la Copa Cagrana, plaja de la Dunăre. Lory este fermecată de promisiunile şi poveştile bătrânului pianist, de povestea de dragoste trăită cu Maria, de logodna subită într-o noapte a lui cu Maria, o tânără violonistă. Visul pianistului continuă cu descrierea casei lui de pe plajă, cu acordurile unui pian şi o noapte în care se va dansa. În aburii de alcool cei trei se ridică după golirea localului, în zori să danseze pe acordurile unui vlas ca simbol al logodnei celor trei în amintirea Mariei. Valsul din piesă va fi cântecul din „Cartea junglei” pe care cei trei vor dansa ameţiţi. Această explozie de energie şi vis la bătrânul Teddy se dovedeşte a fi după urmărirea piesei ultima izbucnire de viaţa a pianistului. După părăsirea zgomotoasă a localului spre dimineaţă a fetelor, în râsete, pianistul va fi găsit mort la masa unde a stat cu cele două fete.

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

Comentarii (0)

Spune-ti parerea !

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Introduceti caracterele de mai sus

Adauga comentariu