murise, vai, chiar sub ochii noştri
fusese la capătul şirului
nesfârşit
iar noi neînvăţaţi cu infinitul
uitasem să ne oprim respiraţiile
cât să-şi tragă sufletul
după dânsul
doar un mort între noi
mai lipsea astă-seară
iubitule
ca să înţelegem că somnul
e dat numai zeilor
O, Gott, das Leben…
auzi, iubito,
cum colcăiesc viermii
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 214
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (4)
Subscribe to this comment's feed
scris de Dorina Ciocan Neculce, 06 februarie, 2012
prima parte e proza care tinde sa se transforme in poezie...dar mai e de lucru
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 06 februarie, 2012
"...pulberea din trup primea pasărea de ceară să îl ciugulească...". Poftă bună!
-
- +0
-
-
scris de Dorina Ciocan Neculce, 06 februarie, 2012
am observat ca v-ati înfruptat și dumneavoastră...
fiti multumit ca va raspund, pentru că se pare...sunteti cam ocolit, domnule Conțu...lumea s-a cam lămurit de obiectivitatea comentariilor dumneavoastră si primiti bobârnace prin punctajul minimal care se zărește ...mai sus
fiti multumit ca va raspund, pentru că se pare...sunteti cam ocolit, domnule Conțu...lumea s-a cam lămurit de obiectivitatea comentariilor dumneavoastră si primiti bobârnace prin punctajul minimal care se zărește ...mai sus
-
- +0
-
-
Comenteaza
