Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul la vise
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.

Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane,
cu toate ănfrângerile de până acum.
Cum te apropii se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare,
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,.
în tâmple parcă-mi bat clopote surde

Se deschide poarta destinului
pe care-l  poftesc să intre,
Moş Crăciun cu sania nopţii.
Te înconjor cu daruri şi sunete de  stele
aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad impodobit
unde iubirile noastre vin şi trec.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza