Şi hotărât-a cerul să-ngheţe Valea Mare,
S-acopere şi prunii cu platoşe de-argint,
Iar genele pădurii s-adoarmă în uitare,
Visând la vara care îndoaie lanu-n vânt.
Omătul ne-mpresoară şi anul ăsta iară,
Acoperind haotic şi apă şi pământ,
Sub mantia cea albă, deşi e zi afară,
Încet-încet adoarme şi Negrileştiu-mi sfânt!
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 220
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (4)
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 10 ianuarie, 2012
Apoi şi negrileanca se bagă între perne
Alături de poetul nostru negrilean,
În timp ce-afară zăpada se aşterne
Şi-acoperă coliba până la burlan...
Alături de poetul nostru negrilean,
În timp ce-afară zăpada se aşterne
Şi-acoperă coliba până la burlan...
-
- -1
-
-
scris de Alin Detricean, 10 ianuarie, 2012
Cu siguranta daca in loc de Negrilesti ati fi zis Romania domnul Contu n-ar fi avut nimic de obiectat. Poate chiar i-ar fi placut. Na gandesc ca Negrilesti e o localitate in care locuieste autorul de care domnul Contu nici nu a auzit vreodata si nici nu a fost pe-acolo vreodata. Dar cu toate astea isi da cu parerea. Mie personal mi-a placut. Mai ales
Iti da un sentiment pe care, o data inceput sa-l simti, te apropii de imaginea transmisa. Se numeste emotie. Unii au... altii nu. Dar probabil nu avem voie sa ne exprimam opiniile despre trairile locului in care am crescut pentru ca vine sabia neascutita si plina de venin a criticului neinteles.
Iar genele pădurii s-adoarmă în uitare,
Visând la vara care îndoaie lanu-n vânt.
Iti da un sentiment pe care, o data inceput sa-l simti, te apropii de imaginea transmisa. Se numeste emotie. Unii au... altii nu. Dar probabil nu avem voie sa ne exprimam opiniile despre trairile locului in care am crescut pentru ca vine sabia neascutita si plina de venin a criticului neinteles.
-
- +1
-
-
Comenteaza
