Mămăligă română cu brânză de veci
Din palme cu gusturi sărate şi reci
Culoare de aur şi gust de pământ
Şi soră de cruce a pâinii din gând
Mămăligă crescută din bob de porumb
Din brazdă de ţară cu membre de plumb
Colos de cultură cu braţe de lut
Popor ce-i cu pâinea în mână născut
Mămăligă cu lapte de mamă de fii
Ai pădurii şi-ai frunzei de viţă-de-vii
Cu pâinea şi sare-ai primit pe străin
Mâncând mămăligă cu gust de venin
Sarmale răcite din pastă de mici
În porţii sărace la oameni voinici
Români libelule jumătate cap
Jumătate scule de fript la proţap
Mâncare domnească la omul sărac
Şaorma şi piţa cu gust prostănac
Ori senvici cu brânză ca guma de şters
Mâncare de om ce mănâncă din mers
Mămăligă tăiată cu aţa în cruce
Ritual strămoşesc ce cu timpul se duce
Rămâne ruşinea să faci mămăligă
Şi pământ nelucrat un pământ ce te strigă
Când pleci alungat sau cu bună ştiinţă
Şi uiţi mămăliga şi buna cuviinţă
Mămăligă română cu brânză de veci
Din palme cu gusturi străine şi reci
Mămăliga sau bulzul sau cum vrei să-i spui
Coleaşă sau terci din porumb, amărui
E hrana română de suflet şi trup
Simbolul cel dacic de foame de lup.
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
