MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII
mă-ntreabă strămoşii dacă-i mai cunosc
mă-ntreabă din icoane – sângerând!
mai stau – făloşi – în butce şi-n parfum de mosc
şi capetele lor căzură – coborând...
poporul martirilor mă-urmează
oricare clopote ating în viaţă:
ei sunt vârtutea care mă-narmează
şi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaţă!
altarele din munţi îmi sunt deschise
Hristos întâmpină – de-acum – credinţa mea:
sunt mărturisitor – şi rănile sunt scrise
pisanie-mi fu viaţa – slovă grea:
ard către ei – cu fiecare ger
şi mă sfinţesc prin ei – din cer în cer!
***
ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE
un înger îmi toarnă să beau: e un înger!
de ce să nu-mi toarne – când lumea-i nebună?
să beau şi să uit – nu vreau să mai sânger
să beau şi să trec spre lumina cea bună...
e seară târzie – şi greieri scânteie
din cântecul lor pătimaş ori tihnit:
aici – pe pământul nebunilor lumii
o lume-pereche Hristosu-a zidit!
...şi florile-n umbră dansează învoalte
descântecul razei se cerne-n vedenii
cei vii şi cei sfinţi blând tânjesc spre departe
în horă mă duc şi în dor şi spre genii
...neguri regine se-nchină şi-s foarte
atente: la frunzele vii – la frunzele moarte...
***
SERI ÎN CETATE
în seri prelinse – tainic – din havuzuri
tragici nebuni – înfrânţi – gesticulează
ar vrea să-şi smulgă corbii din obrază:
în loc – s-aşeze îngerii – taluzuri!
parfum de lumânări şi ceri vărsate
îmbie orbii din păduri să plângă...
cine mai vrea turniruri în Cetate
să-nfigă lancea-n visul cel de lângă!
...nebuni şi orbi – războinici şi domniţe
veniţi la Sărbătoarea Nimicirii:
noaptea – arzând în strugurii din viţe
aduce jertfă Morţii şi Uimirii!
...Craiul dansează-n ritmul desfrânării
Regina Ciumă – un vals mut – uitării...
***
SIHĂSTRIA VORONEŢULUI
unde stelele-şi coboară - lin - lumina din Cuvânt
între munţi - păduri şi vânt
atingând pământ c-un gând:
îngere de colilie
răsărit-a sihăstrie!
cât o iesle - cât un prunc
cât pe vale - cât pe runc
stă-ntre apele cereşti - rugăciuni dumnezeieşti
luminând pustia:
sihăstria
păpădie - primăvară
cu urgia se măsoară
dintre ierni răzbate-n vară -
lacrimi - zâmbet de fecioară
slăvind zării măiestria:
sihăstria
miez de noapte ce rodeşte
când Hristos spre ea priveşte:
nu sufla prea tare - Doamne
n-o clinti nici dintre toamne -
vei învârteji-o-n vânt
şi pe-o pală de lumină
iar în raiuri o să vină!
vis de floare de sulfină
sfios arde veşnicia -
sihăstria
e atât amar pe lume -
o - Iisuse împărate!
doar nădejdea sihăstriei
doar icoana Sân' Măriei
dulce rugăciune-n strune
zăboveşte de păcate!
*
Dumnezeul de lumină - preoţilor stâncii mute
printre cetine le ţese
fir de patrafir:
dinspre-amiază către munte
întristând poieni de aer
se clădesc altar şi frunte
cetelor de îngeri
ce-ţi rămâne - suflet singur?
să culegi lanul de frângeri
să te rogi
să sângeri
*
ars de stele - scris de fluturi
mă desprind din luturi
şi spre Tine vin - Iisuse
de gând să mă scuturi!
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
