"NUMĂRAT, CÂNTĂRIT, ÎMPĂRŢIT"
loveşte – loveşte – loveşte
sânge fierbinte ţâşnească – sânge
clocotit – să se-ntindă sub
cumpliţi pumnii tăi – sânge fierbinte – sânge
clocotit - să se-ntindă – pe hârtia pe care – fă rogu-te
un pustiu luminat de bine – şi
n-o mai ocroti cu
Pana de Cloşcă – ci cu Lance
Furibundă – străpunge-o
ţintuieşte-o de
iconostasul în flăcări al
gândurilor – smintite entuziasme
apocaliptic
pe câmpii Morţii celei de Obşte
lunar nechezând
a fi viu – a fi exasperat de
sincer – nu înseamnă a fi
deocheat: blestemat în veci fie - cel
neînţelegător şi muşcat de
înnebunite aspide!
vine vremea când
nu-L mai suporţi nici pe
Dumnezeu – ca
Maestru: crâncen – braţul tău
smulge şi piele şi carne – de pe
imagini – zdrobeşte chiar şi
ciolane de
sfinţi: de dedesubtul
cuviinţei slugarnice – ţâşneşte
trâmbiţând victoria
întreagă
Cavalerul Duhului – cu un
deget scriind trăsnet de sorţi şi de
zodii:
„MANE, TEKEL, FARES!”
nimic nu cruţă – totul el
devastează primăvăratic – pe câmpii
cuvintelor: incendiază – vesel
colibe – palate – judecători – judecaţi – precum
scrie (pecingini de aur peste
piele de-azur) – la
Cartea cea Sfântă:
„MANE, TEKEL, FARES!”
puhoaie de foc – apoi
zguri şi cenuşă – se vor face
obişnuinţele
Cavalerul Neobişnuirii
îşi şterge spada-nsângerată – de
coltucul de pâine
uitat – la margini de-ospăţ
dezmăţat: înmuindu-l în
groază - şi
speranţe de văzuri ascunse:
şi pâine şi sabie – se preschimbă în
Privirea şi
Gura - cu care
se taie văzduhul – spre
puntea pe care arhanghelii – de-o
istorie-ntreagă – n-o mai păzesc!
„MANE, TEKEL, FARES!”
toţi o ştiau puntea – numai el – barbar
nemilos – după ce-o află – n-adoarme
savant: cutremurător el o
urlă – mistic nebun
mărturisitor – spre folos şi
Călăuză
Măririi
veniţi după cel ce a
spus – veniţi de luaţi
Lumina Rostirii: Poetul
nu pune pe nimeni să i se-nchine – ori
mizer – să-i pupe papucul: neîndurat întru
Frunte şi Fulger – devot al
Luminii de Spadă – să ardă el
lasă - superb - până ce toate
zidurile – huruind ca la
orice final săvârşit – vor
cădea - prăfuind universu-n
ruină – lăsând privirea
să vadă!
„MANE, TEKEL, FARES!”
cine nu îndrăzneşte Grădina s-o
într-adevăr - desăvârşit
biruiască – incendiind-o-ntr-o
Unică Frază:
să moară!
astfel – Cavalerii
Focului – îngemănându-şi în
Unic Fulger de-Agheasmă – spadele lor
nu doar Îl înconjoară pre
Dumnezeu: ci ei
SUNT!
***
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 563
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
