Asta e ţara în care trăim !
Cu siguranţă toţi ne amintim de riposta românilor neaoşi atunci când Sabin Gherman prin 1998 spunea un adevăr pe care nimeni nu a vrut să-l accepte sau când Patapievici caracteriza statul acesta în care mai mult se stă fără a se face nimic.
Atitudinea românilor rămâne doar la nivel de discurs. Faptele în schimb lipsesc cu desăvârşire.
Dacă e să analizăm măreaţa faptă a românilor din 1989 ne putem da uşor seama că nu am fost în stare să facem nici măcar revoluţia. Alţii ne-au jucat după cum au vrut. Ba mai mult au şi omorât oameni pentru a da credibilitate revoluţiei. Acum încetul cu încetul vedem că şi atunci am fost traşi pe sfoară.
E clar că am fost doar pionii unor jucători activi care au reuşit să prostească mulţimea numită constituţional stat român. Sunt unii care trăiesc bine nu pentru că au avut succes în afaceri legale ci pentru că au reuşit să fure. Pe lângă multe exemple auzite prin presă unul ne caracterizează statul în care locuim, oamenii care-l conduc şi mulţimea care se vinde uşor şi apoi tace: Până în luna aprilie anul curent în România s-au vândut 40 de maşini de lux a căror preţ depăşeşte 5 milioane de Eur. Toate astea într-o ţară aflată adânc în criză, cu salarii care urmează a fi scăzute şi taxe care urmează să crescă împreună cu alte noi taxe care abia aşteaptă să sară de gâtul celor săraci. Reportajul de ma jos nu cred că mai are nevoie de cuvinte:
Asta e ţara în care trăim. Nu faptul că unii au bani mulţi mă deranjează ci faptul că, într-o ţară ca a noastră, e foarte greu de crezut că aceşti bani au fost câştigaţi prin bani cinstiţi şi muncă asiduă.
Îi apreciez foarte mult pe cei care au salarii mari. Dar doar pe cei care şi lucrează pentru a-şi merita salariul. În schimb aceştia (cei cu salarii mari şi lucru pe măsură) sunt mult prea puţini în comparaţie cu cei care au bani mulţi şi nu ştiu ce e aia muncă.
M-am săturat de România.
Da.
Acum am ajuns să fiu de acord cu această sintagmă, să cred în ea şi să-mi dau seama că aici nu mai avem nicio şansă. Nu există nicio speranţă că-ţi poţi trăi viaţa în linişte, că lucrezi liniştit ştiind că banii pe care o să-i primeşti îţi vor ajunge la un trai decent, la un concediu liniştit fără să-ţi faci griji despre ziua de mâine, despre ratele care urmează să le plăteşti, despre cheltuielile lunare inevitabile.
E drept că oricât de mulţi bani vei avea niciodata nu-ţi vor fi de ajuns dar eu încă visez la zilele în care o să am suficienţi bani ca să mă pot bucura de viaţă în afara serviciului, să nu existe reţinerea că luna aceasta nu-mi permit un tricou nou sau că nici în concediul din anul ăsta nu mă pot duce nicăieri.
Aşa se face că m-am săturat şi eu de România.
Şi dacă ar fi posibil m-aş vinde oricărei ţări care ar dori să cumpere un "hard worker" fără pretenţii mari care cere doar un trai decent şi un salariu care să-i ajungă să se bucure de timpul liber.

scris de Conţu, 28 iunie, 2010
scris de mirella, 04 iulie, 2010
Am spus.
scris de Conţu, 05 iulie, 2010
scris de cornelius55, 05 iulie, 2010
scris de Conţu, 05 iulie, 2010
scris de cornelius55, 06 iulie, 2010
scris de cornelius55, 06 iulie, 2010
scris de io2000, 10 iulie, 2010
Stiu ca Tudor Chirila a avut la un moment dat o scrisoare deschisa, Mihai Benedeac nenumarate, Mircea Badea striga tot timpul, Serban Huidu la fel. Si am dat doar cateva nume de persoane cunoscute care s-au scarbit de Romania. Toate celelalte au zbierat in felul lor toate insa fara niciun sens. Le dam dreptate dar nu putem face nimic. Si toate astea pentru ca strigatul nostru il aud doar cei care gandesc si simt ca noi. Toti ceilalti raman nemiscati. Pentru ca ei nu sunt curiosi si sunt prea multi fata de noi toti ceilalti. Avem o problema si din pacate nu e a noastra. Si nefiind problema noastra noi nu o putem rezolva pentru ca ne lipseste puterea...
Fiind o revista de atitudine propun sa preluati toate strigatele celor care s-au saturat sa vedem cate se aduna. Promit sa va dau o mana de ajutor
scris de Conţu, 11 iulie, 2010
scris de Conţu, 11 iulie, 2010
Ca om care am trăit ororile dictaturii şi prigoana securităţii, la care s-a adăugat democraţia aceasta originală, aş avea motive să fiu mai vehement decât dvs. ( care sunteţi mai tânăr ), ba chiar să mă indignez împotriva unora sau altora ( care au contribuit la proliferarea regnului ne-vertebrat ). N-o fac dintr-un sentiment dramatic de vinovăţie, de care nu sunt direct răspunzător, dar cu care, vrând nevrând, trebuie să fiu solidar ( pentru că sunt român ). Conducătorii despre care vorbiţi nu ne-au fost trimişi de Zamolxis, i-am ales noi,singuri ( fără să învăţăm niciodată nimic din greşelile noastre !). Boc, de exemplu, este creaţia dvs., a ardelenilor,
ca şi Avram Iancu, de altfel ! ( a cui e vina, a cui e meritul ? ) Prin urmare, nu abandonul de ţară este soluţia ( e calea cea mai uşoară, dacă vreţi !), ci extirparea răului din "lăuntru" ( care se găseşte în noi toţi, fără excepţie)
Cum se poate realiza acest lucru ? Simplu: însoţindu-ne discursurile cu fapte ( neprezentarea la vot, greva fiscală, atitudinală, boicotul politic etc.)
, adică făcând ceva, nu aşteptând pe alţii s-o facă în locul nostru. Chestiunea cu "m-am săturat", în opinia mea, este relativă şi subzistă atât timp cât nu survine foamea ( românii plecaţi îi zic "dor de ţară "!!!).
scris de mirella, 11 iulie, 2010
scris de cornelius55, 12 iulie, 2010
, adică făcând ceva, nu aşteptând pe alţii s-o facă în locul nostru.scuzati-mi va rog badaraniile anterioare,ce e corect e corect, aveti prefecta dreptate. asta nu-mi place ,e diabolic insa a perpetua in eroare.
scris de Conţu, 12 iulie, 2010
"săturaţii", n-aţi prea ştiut ce să faceţi cu dânsa !!! " Această soluţie am tot aşteptat-o" ziceţi, dar, vă întreb, de unde vă aşteptaţi să vină ? ( din neant ?).Nu cumva v-aţi resemnat mai înainte să faceţi, totuşi, ceva ?
"Chiar credeţi că noi, ca şi naţiune, vom putea fi atât de uniţi încât să înlăturăm răutatea din noi?" continuaţi, iar eu vă întreb : chiar credeţi că destinul acestei naţiuni este să aştepte permanent un miracol din afară şi nu din "lăuntru"? Dincolo de pretextul subţire care a generat această dezbatere interesantă, eu simt dorinţa dvs. dilematică de clarificare şi speranţa în viitor. Înţeleg şi nevoia "unei transfuzii", dar, vă întreb din nou,
cu sângele dvs. ce faceţi ?
scris de Conţu, 12 iulie, 2010
scris de Conţu, 12 iulie, 2010
scris de cornelius55, 12 iulie, 2010
scris de mirella-alt nume cerut???, 12 iulie, 2010
"Te-ai găsi în situaţia flămândului aflat între două pâini : una pe care n-o are şi alta care ar trebui să vină!!!"
)) da, dar inginereste stind si gindind, daca prima nu e, inseamna exact ca nu e si flamindul nu are ce face. A doua, in schimb, macar ar trebui sa vina! O usa e asadar intredeschisa. Tot ce are de facut flamindul este sa o deschida, mai mult ori mai putin larg si sa treaca prin ea.
scris de Conţu, 13 iulie, 2010
( mulţimea speranţelor care ţin de foame sau care ar trebui să ţină !).
scris de Conţu, 13 iulie, 2010
numai că aici intervine o problemă: excesivii buni, care sunt extrem de divizaţi, strâmbă din nas, văzând în deşteptarea spontană a poporului o recurdescenţă a proletcultismului, şi rămân în espectativă ( favorizându-i indirect pe excesivii răi). Este o greşeală să nu aderi la un asemenea curent ( reprezentativ) şi să te mărgineşti doar la gesturi izolate ( cum exemplificaţi şi dvs. unul ) sau la discursuri ( fără nicio finalitate). Una este când se revoltă unul, alta-i când se revoltă un milion !!!
scris de Asymetria, 29 august, 2010
Genralitîțile pe care le produc unii aici nu duc la nimic. Vă propun să discutăm ce e de făcut, cum ați vrea de fapt să trăiți, cum pot fi hoții dați afară din slujbele unde se îngrașă. Un pic de practică. Cunoaștem legile, știm să ne folosim de le ca să ne apărăm dreptatea? Să pornim cu pas mic ăn acest sens. Și mai ales să ne uităm în ograda noastră, ca să vedem dacă nu cumva unii tolerează mica hoție, porcărie, participă la ea și nu reacționează decît verbal, acasă, așa cum era înjurat regimul și sub Ceuașescu dar foate mulți ajunsese nu doar să se obișnuiască ci să și tragă dacă nu mari, măcar mici foloase. Votanții lui Iliescu să se recunoască, de pildă. Și cei ce s-au lăsat apoi păcăliți de Băsescu. Aveam de ales între ciumă și holeră. Acum există un proiect, acela al economistului Constantin Cojocaru. Din cauză că a fost luat puțin în brațe de Dan Diaconescu, cîștigat adepți dar a pierdut oamnii serioși. Diaconescu i-a furat proiectul de Partid și vrea să ia el caimacul. Totuși proiectul e bun. Mergți și citiți ce se scrie pe blogul lui Cojocar, Varianta Cojocaru. Apoi judecția cu mintea proprie dacă merită sau nu să fie sprijinit, nu doar cu vorbe ci și cu fapte și bani. Fiindcă ceilalți au bani dar nu spun de unde îi au. Cojocaru cere ajutor. Românoa ce bună îi poate da. De ce parte sunteți?
Eu am ales, cum vedeți.
scris de Asymetria, 29 august, 2010
scris de Conţu, 29 august, 2010
scris de Conţu, 30 august, 2010
şi nu altceva.Ceea ce susţine Asymetria ( duplicitară chiar şi prin pseudonim !) denotă o necunoaştere a vieţii şi seamănă cu o emulare delirantă, ca să nu-i zic masturbare, în gol. Cât despre legea drepturilor de autor, ce se zic : e o lege ca toate legile şi trebuie respectată de toţi ( nu este nici prima, nici ultima lege proastă ! !). Mă miră lamentaţiile actorilor, care îşi zic oameni de cultură, sau a scriitorilor, care se spurcă la Uniune ca porcii ( nu scrie undeva că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii ? ). De ce ar fi ei mai presus ?








