Iubire măcinată în dulci nectare,

Te las să mă cuprinzi cu al tău fior,

Să mă trimiţi spre lumi de vise,

Să simt cum ploaia cade pe al meu păr.

Să mă îmbăt în marea de zefire,

Să zbor şi să plutesc pe un nor,

Să stau cu zei la ospeţe,

Să simt cum e să fii nemuritor.

Să beau din cupele de aur,

Nectarul dulce parfumat,

Să cânt alături de Apollo,

Iubirea unei muze din înalt.

Apoi să mă cobor spre tine,

Să te sărut cu patimă şi dor,

Tu eşti o dulce armonie,

Cu tine totul e multicolor.

Tu eşti natura mea divină,

Eşti mai presus de infinitul dor,

Aş vrea să –ţi dăruiesc un Soare,

Şi dulci cuvinte de amor.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (3)

Subscribe to this comment's feed

...
scris de Conţu, 28 decembrie, 2011

" ...Iubire măcinată în dulci nectare.../ Aş vrea să-ţi dăruiesc un Soare..." etc. Din câte ştiu eu, nu este decât unul! Vrei să ne laşi pe toţi în întuneric? Ale tinereţii valuri...

• 
• -2
• 
• 

...
scris de vasile durloi, 28 decembrie, 2011

Da! Ale tinereţii valuri...şi totuşi, în galaxia noastră sunt mai mulţi sori şi nu ştiu câţi sunt în descoperiţi în întregul univers.

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Conţu, 28 decembrie, 2011

Dacă nu-i vorba despre Soarele nostru, cel de toate zilele, nu am nimic împotrivă!

• 
• -1
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza