Mi-am luat capul în mâini,

uite aşa, în podul palmelor,

apoi l-am înfipt într-o suliţă!

Să-i mâncăm ochii! auzii corbii.

Să-i spurcăm buzele! auzii melcii

Să-i tăiem urechile! auzii racii.

Să-i bem sângele! auzii ţânţarii

Să-i roadem creierul! auzii şi carii.

Speriat am vrut să mă întorc atunci

înapoi, în mine,

numai că trupu-mi plecase între timp

cu mâinile,

aşezând în prăpastia dintre noi

un arbore

Ah, sărmane Yorick! auzii dinăuntru-mi.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (3)

Subscribe to this comment's feed

...
scris de Dorina Ciocan Neculce, 22 februarie, 2012

Speriat am vrut să mă întorc atunci

înapoi, în mine,
intotdeauna ne dorim asta, sa ne cunoastem mai bine interiorul. tupul e vas...asa zicea inteleptul

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Vasile Durloi, 23 februarie, 2012

"Să-i roadem creierul! auzii şi carii."Uite dovada "capului de lemn". Nu cred că mai era nevoie ca melcii să spurce buzele, aşa cum nu cred că aşa ceva poate speria pe Aiurel Clonţu, ci dimpotrivă.

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Conţu, 23 februarie, 2012

Dacă atât ai înţeles, Durloi, să fii sănătos! ( deştept n-ai să fii niciodată! )

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza