Cum vrei să ieşi în afară liber,
intri în temniţa orbilor;
nu poţi găsi nimic plauzibil,
toţi te încurajază, te ridică în scări,
dar calul a plecat.
Ţi se spulberă zăpada în faţă, înoţi prin ea,
îţi găseşti picioarele mergând undeva,
unde? Nu ştii unde.
Dinspre trecut te lovesc remuşcările,
un pui de dojană îţi creşte în suflet
faci aripi odată cu el, vrei să zbori,
ai în faţă prăpastia.
O priveşti lung, îţi simţi braţele moi
cad pur şi simplu pe jos,
eşti sigur că te-ar părăsi
pentru femeia din hău.
Îţi acoperi cu ele ochii,
te-ntorci invers,
mergi înapoi
cât un rac
aruncat în apă clocotită.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza