Mai am doar o tăcere
de parcurs
și te ating
deși am obosit
de atâta contradicție
timpul a eviscerat
ordinea de zi
se vorbește acum
tot mai ploios
despre Emil Cioran
Doamne, cât o să mai înaintez
în genunchi
prin cuvinte?
”Lacrimi și sfinți”
îmi făgăduiesc un sine fecund
undeva
în insula unui dor semantic.

scris de Conţu, 31 august, 2010









