Mai lasă-mi, tinereţe, o urmă de-ncleştare,
trăieşte-mă în timpul adulmecat de ploi,
răsfiră-mi o frântură din seva gânditoare,
înalţă-mi o povaţă, întoarce-mă în noi!

Păstrează-mă-n lumina atâtor anotimpuri,
răscolitor îmi seceri trăirile de azi,
alungă-mi insomnia din asprele răstimpuri,
dă-mi înapoi culoarea speranţei din obraji!

Mai lasă-mă o clipă-n mirifică splendoare,
un munte de amurguri înmănunchiat în doi,
înlănţuieşte-mi timpul şi fă-l să nu mai zboare,
mai lasă-mi tinereţea, dă-mi patima-napoi…

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza