În seara când va fi să vii
Cu inima în piept mai goală
De tristă-n noaptea mea de smoală
Tu tot la geam mă vei găsi.
Ţi-oi spune vorbe cu-nţeles
Şi vei uita măcar o dată
C-ai fost dn viaţa mea plecată
O dată doar şi-atât de des.
Ţi-oi spune tot prin ce-am trecut
Iubind iubiurea ta amară
Chiar dacă ea o să mă doară
Că n-am putut să te mai uit.
Şi-n seara când va fi să vii,
Căci va veni şi seara asta,
Mă vei găsi privind fereastra
Cu ochii plânşi, reci şi pustii.
Şi nopţi de dor, clipe târzii
Vor fi atunci pe loc uitate
Iar tu n-o să mai fii departe
În seara când va fi să vii.
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (5)
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011
Ce-i vechi poate fi şi alterat! "...cu inima în piept mai goală...", spune autorul, care-şi aşteaptă iubita să revină cândva, chiar şi fără inimă: ar fi fost mai inspirat să spună, de pildă, şi nu "de tristă-n noaptea mea de smoală" care nu are legătură cu nimic şi care sună ca telejurnalul de noapte! ). Naivitatea este la ea acasă, iar Eminescu, denaturat penibil, peste tot : " iubind iubirea ta amară" ( din contra, nu iubirea ei, ci a lui e amară! ). Modest.
-
- +0
-
-
Comenteaza
spre deosebire de textul "Toamna", aici, atat rezonanta temei cat si constructia prozodica
un joc fabulos al cuvintelor...
"C-ai fost dn viaţa mea plecată
O dată doar şi-atât de des."
"Iubind iubiurea ta"
"când va fi să vii,
Căci va veni "...