|
Scris de Emma Brad
|
|
Saturday, 30 December 2006 |
|
aşa mi s-a luat că îmi vine
să îmi bag picioarele în rahatul ăsta de viaţă
două ochiuri de apă şi un pumn de ţărână
în care rămân urme
ce sar să muşte ca nebunele de pe unde apucă
*Pe trecerea de pietoni
cînd mă văd în singurătatea mea şi mâini nevăzute
încearcă să mă rupă în douămi se urcă alcoolul la cap şi începe să mă strigeşi mama şi tata şi câinele mort pe trecerea de pietonio să mă trezesc mâine dimineaţăacum ţin degetul în gură şi vorbesc cu eiîmi ţin companie din groapa nou-nouţăpe care toate maşinile o ocolescpentru că nu au învăţat să înoatemai tarziu o să tac şi poateo să sting lumina peste tot în lume plouăliniştit m-aştern în calea bolizilor aşteptând goana lor spre fericirepoate mă vor lovi pe trecerea de pietonie un întuneric de nepătruns
* Mama ei de viaţă !
prima dată când m-a născutm-a aşezat între ghilimeleşi mi-a descântat de sân
îmi unseră fruntea cu untdelemn de urzică
şi mă dădură plocon institutului de filantropiede la periferia micului parisla începutam deprins mersul patrupedelor şi eram tratat ca atareapoi am experimentat mersul în două labeşi am învăţat să merg pe trei roţiapoi pe două cu multi cai putere
Dumnezeu îşi lasă îngerul mumificat de tăceri
să-mi vegheze umbraiar din când în când mă reinventează
prima dată când m-a botezat
mă scăldaseră în lacrimi de crocodilca sa nu ştiu cum se plânge
am învăţat repede teoriile războiului dintre sexe
şi cum să mă agăţ de ziua de mâineam început să vorbesc în limbajul animalelorşi rătăceam împreună cu oile negreprin catacombele bucureşteneunde Dumnezeu nu coboră niciodată
îi este teamă de fumul halucinogen de marijuana
ce se aşeza în rotocoalechiar deasupra capetelor rase
prima dată când m-a corupt
oamenii nu mă întrebau despre visele meledoar mie îmi păsa
cu mâinile murdare
mi-am tatuat sângele cu hero şi haşişaşa am divorţat de dumnezeul vostruşi m-am luat la trântă cu viaţa de noapteeram prieten la cataramăne schimbam femeile între noiiar ziua arătam fraierilor calea spre paradis
îngerului i s-au scrijelit aripile
şi gura lui pecetluită a şoptitomule tu te-ai născut gata plâns
prima dată când m-a dezverginat
m-am hazardat cu mâinile încleştatespre cer am strigat
şi dacă aţi şti cum mi s-a murdărit privirea
or să mă doară ochii de-atâta plâns şi plimbat în lesămi-am zis, trăiesc într-o lume hâdăşi aşa am început să-mi rezolv problemele cu ce aveam la-ndemânăîn fiecare dimineaţăviaţa mă înjură şi lui Dumnezeui se rupe-n paişpe de mine
* Jurnalul de dimineaţă
uneori
în loc de cafea cumpără un ziar mai des citeşte lucruri importanteîncă mai ating pământul acolo unde dracul aruncase coadalumea mai vorbeşte despre iubire şi reguli în oglindăse repetau jumătate din teoriile vieţii erau stupideca o turmă de capre negre rătăcite-n gura leului înnebunitîn serile bîntuite de himere grăbite spre dumnezeul lor
uneori
cafeaua îţi smulge un rînjet răsucit în jurul indiferenţei încă o datămort de foame la micul dejun o să te bată la capo limbă de lemn divorţată de rahatul ăsta de viaţăcare-şi ineacă speranţele în mine, jurnalul de dimineaţă,aflat în slujba unui dumnezeu care îşi rîde în barbăde cînd a învăţat să scrie despre tine
* Multe-mi mai închipuiam eu...
multe-mi mai închipuiam eu despre el
care era şmecher toată noaptea şi nu respira aerul nostruînhămat la nevoi, îmi zice, să mergemşi mă bate pe umăr de parcă am fi fost frate şi sorăjumătate-înger jumătate-draccred că ţi-e scîrbă să te vezi pe dinăuntru fără luminăşi plină cu toate căcaturile alea cu care te îndopitoată ziua sfinţii stăteau şi se cruceau uitîndu-se la noiun zeu frumos şi un cobai ce arăta perfect pe dinafară
la ce vă holbaţi, mă, dobitocilor!
în ziua lui de odihnă, Dumnezeu îmi bate obrazul
* Tic Tac Cucu
ceasul fără limbă a murit acum cîteva nopţi,
cînd timpul stătea la poveşti cu toţi fluturiiţinuţi în palme cu forţa, nu-i nimic,mi-a ramas timp de vorbire,ce mama dacului
delira cu o falcă în cer şi una în pământ
înainte să crape deja ştiam că sunt stăpânul poezieice curge prin oasele mele-au îmbătrânit femeileîntr-un puzzle ameţit de culori
prin gura mea curg grăbite cuvinte care râd
degeaba mai vorbesc de unul singuro să le trimit la plimbare, fireşte,cu un şut în fund dat în permanenţă cu sfinţenie
* Cam tot ce am scris ieri
cam toate poeziile pe care le-am scris ieri
erau îndrăgostite de mineca un biciclist de paiul din ochi ultima datăîncepuse să-şi blesteme ochelariiîntâi mai timid apoi mai violento poezie mă trage de mânecă şi zicepe trecerea de pietoni un om a muriteu eram goală şi fiecare stea călătoareurma să dea publicităţii semne de pe trupul meudespre care habar n-aveam că existăşi mai afectat decât mine era elpietonul turmentat voia acum să-şi împartă singurătatea cu minenoaptea nu pot îi spun şi mă bag în pat ai să mă pierziprintre degete ca nisipul o să mă scurg înapoidin lumea meao să-ţi cer iertare şi promitsă te caut în privirea tatălui meu
* Aşa îmi vine...
aşa mi s-a luat că îmi vine
să îmi bag picioarele în rahatul ăsta de viaţădouă ochiuri de apă şi un pumn de ţărânăîn care rămân urmece sar să muşte ca nebunele de pe unde apucăştiai că nu demult se hrănea cu zilele meleîn ultima vremecere taxă pe respiraţie de fiecare datăaleargă cu picioarele goale intre cer şi pământnu se poate face autostopulde aia îmi bag picioarele în viaţa de cupluun ochi de apă şi unul de rahatîn care rămân urmece sar să muşte ca nebunele de pe unde apucă ştiaicând adevărul arată ca dracuare faţă de sinucigaş
* Draga mea, poezie
naşpa
de când te ştiu te ascunzi după degetlocul tău preferat de dat cu capulîn toată nebunia astaîncă aştept ghemuită să te duci la culcareodată cu prietena mea cea mai bunămoartea alergă dintr-o stare în altarece şi nehotărâtăca o femeie mecanică lipsită de prejudecăţiFie!dimineaţa devremecând nu mai am ce visa din lipsă de ideiam să-ţi împuşc stafia hăulind în drum spre baiedin mine o să curgă otravă din belşug o să te-ngroapeca pe o treabă bine făcutăcând întunericul va intra în tineo să mă trezesc că nişte aripi de zăpadăîmi vor regla respiraţia
RECOMANDA ACEST ARTICOL...
Copyright 2007. All Rights Reserved.  |
Jurnalul meu 
