| Ghilgames in cautarea nemuririi |
|
|
| Scris de Oana Stoica Mujea | |
| Tuesday, 01 May 2007 | |
"Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă, prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă" Emil Cioran - Amurgul gandurilor
Epopeea lui Ghilgameş este de fapt o poezie mitografică ce prezintă un erou mitic şi semizeu nemulţumit de condiţia sa de muritor. Epopeea a fost rescrisă în versiunea akkadiană a magului Sinlikiunninni cu titlul Despre cel care a văzut totul, însă mai completă a fost versiunea asiriană, în doisprezece tăbliţe sau cânturi, păstrată în biblioteca lui Assurbanipal. Povestea pare să fi fost scrisă în jurul anului 2000 î. Hr. şi scrisă pe doisprezece tăbliţe de lut, fiind descoperit abia în secolul nouăsprezece. Acest poem, adaptat de civilizaţiile succesive ale Mediteranei orientale, conţine multe elemente mitologice care apar în literaturile şi tradiţiile mitologico-religioase ale civilizaţiilor ulterioare. Conform poveştii originare, Ghilgameş a fost al 5-lea regea din prima dinastie postdiluviană şi a domnit în oraşul Uruk, 127 ani. După istoricul René Labat, s-ar deduce din anumite inscripţii că Ghilgameş ar fi fost un personaj real, domnind în Uruk prin secolul 28 î.e.n; dar după varianta akkadiană, Ghilgameş e o creaţie a zeiţei Aruru. Potrivit mitului, la solicitarea cetăţenilor oprimaţi din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriaşă, un sălbatic pe nume Enkidu, pentru a-l provoca la lupta corp la corp pe regele Ghilgameş, care îi tiraniza şi le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară de nici o parte, astfel încât Ghilgameş şi Enkidu au devenit prieteni nedespărţiti. Cei doi au avut parte de multe aventuri, dovedindu-şi curajul şi eroismul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte ce le-au dus faima peste mări şi ţări. Însă lucrul acesta a adus mânia zeiţei Iştar, protectoarea Uruk-ului, cea ce a hotărât că este momentul ca cei doi prieteni să se despartă prin moarte. Astfel Ghilgameş rămâne fără bunul său prieten Enkidu şi îşi începe călătoria în căutarea nemuririi.Aici apare pentru prima oară şi motivul potopului. Este prima poveste în care se spune că a existat un potop prin care zeii au dorit să îşi arate furia, însă au simţit şi disperarea văzând că oamenii mor unul câte unul şi că nu mai are cine să le aducă jertfe. Astfel singurul supravieţuitor al potopului, Utnapishtim, şi soţia lui, primesc în dar nemurirea. - Tradiţia despre Utnapishtim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe -. Utnapishtim îi oferă lui Ghilgameş cheia accesului la nemurire, o plantă aflată pe fundul mării. Plantă pe care eroul nu o foloseşte la timp, rămânând astfel un simplu muritor. Ceea ce m-a pus pe gânduri a fost chiar lucrul acesta.Probabil că Ghilgameş nu a fost pregătit să trăiască veşnic, dar nici decis să rămână muritor pentru totdeuna. Evident că, epopeea, reprezintă drama existenţială a omului, lupta lui cu forţele oculte şi perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia şi raportul de prietenie între oameni, teama de moarte şi setea de nemurire.Ghilgameş pare să fie primul erou mitic care se confruntă cu toate aceste motive, primând, bineînţeles, motivul vieţii veşnice. Ghilgameş, în ciuda tuturor vitejiilor şi actelor de eroism, dovedeşte că simte teamă, teama de-a se întâlni faţă în faţă cu zeul morţii, teamă pe care o simte orice muritor. Lucrul acesta mă face să mă gândesc la societatea pe cale de dezvoltare. La omul simplu ce aspira la o viaţă mai bună şi cât mai lungă. Dacă Ghilgameş a descoperit cu adevărat „Lapis Philosophorum”, asta nu vom şti niciodată, însă această poveste arată cât de însetat este omul după nemurire.Trackback(0)
Comentarii
(7)
Bun
scris de Iulian , 03 May, 2007
Frumos articol,continua,esti talentata si vizionara,avem nevoie de meditatie si o altfel de literatura,frumos.
Super
scris de Doru , 09 May, 2007
Mai mult decit interesant
Bravo
scris de catalina , 09 October, 2007
bun articol,m-a ajutat f.mult la o tema...
...
scris de Anuk , 11 October, 2007
Cartea este de baza pentru literatura universala si reflecta marile teme,a vietii si a mortii,din care se desprind restul.Chiar daca este cea mai veche scriere literara ea ramane autentica si valoroasa,pacat ca nu se stie cine a fost marele om care a scris-o..
Masea
scris de maryana , 18 October, 2007
Ii tare klasnii!ma prikaleshti tari!
naspa
scris de daiana , 30 October, 2007
io ma cerut poezi nu despre e dki e fff naspa nam ce zike oribil saitul nam kuvinte
parere
scris de ioana , 03 April, 2008
extraordinar de interesant si tot odat de meditatie.Ce pacat ca putini se mai ocupa sa cerceteze si sa mai scrie astfel de articole.,Totusi asteptam si multumim
Copyright 2007. All Rights Reserved. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|








"Veşnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă, prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă" Emil Cioran - Amurgul gandurilor






