Garantat ! / Guaranteed ! / Cu deltaplanul / Hang-Gliding / Lacătele nemuririi / The Padlocks of Immortality / Vremuri de volbură / Times of Convulvus Arvensis / Abolirea paralelelor / The Abolition of Parallels / Voi ţintui triunghiul / I’ll Crucify the Triangle
Garantat !
Puteţi avea încredere în mine !
Doar eu pot scrie aceste versuri
când stau de aceeaşi parte cu durerea mea,
doar eu zăresc al doilea soare,
ascuns printre frunzele galaxiei, toamna,
doar eu cântam cu Ofelia pe când ducea
buruieni arse de iubire în împărăţia apelor,
doar eu am întors obrazul
să-l fardaţi în culorile tribului vostru,
doar eu scriu versuri-păsări-fără-pleoape,
doar eu am atins materia căzută la pământ,
dăruindu-i picături de sufletul-omului,
doar eu am desenat traseul şerpuit
al firimiturii de pâine către zi,
iar preabunul meu aproape ştia
încotro merg carnea şi vinul,
doar eu port în palmă linia prieteniei
şi vă pot tatua inimile în roşu...
Voi trebuie doar să vă scotociţi
prin buzunare – poate aveţi o bancnotă
pentru un hamburger –
să-l moflăiţi liniştiţi,
în timp ce staţi la coadă
să-mi atingeţi moaştele...
Guaranteed !
You can trust me !
Nobody other than me can jot down these lines
while I side with my grief, nobody other than me
can behold the second sun, covered by the autumn
leaves of the galaxy, nobody other than me was
chanting with Ophelia while she was spreading
herbs scorched by love into the realm of water,
nobody other than me has turned the other cheek
for you to paint it in the colours of your tribe,
nobody other than me writes lines-like-lidless-birds,
nobody other than me has touched the matter fallen
to the ground, handing over drops from man’s heart,
nobody other than me has traced the winding
route of breadcrumbs to daylight, while
my most honourable fellow man knew the course
of meat and wine, nobody other than me
bears the friendship line imprinted on the palm,
so it’s in my power to tattoo red on your hearts...
All you have to do is rummage
through your pockets – you might
find a banknote for a hamburger
and chew it up leisurely,
while you’re queuing
to touch my relics...
Cu deltaplanul
Sunt o pasăre mândră...
Am zburat peste Marea Nordului,
peste nodurile durerii, peste Putna...
Am urcat treptele cerului
pe poteci sfinte din Munţii Carpaţi
la gât cu talismane de floare-de-colţ...
Am sorbit parfum de pajişti din Apuseni
în această viaţă de ierburi...
Am ţâşnit pe Dunăre, mereu spre rădăcini
împletite în alfabetul latin...
Când vorbeam seara cu mierla,
suna toaca la Cozia,
glasul Sfântului Ion în prundul Oltului,
pădurea de şindrile în Bucovina,
liniştea peste roata-n sfârşit cea mare...
Acum locuiesc într-un cuib
de oglinzi fără chip,
într-o piramidă
cu vârful înfipt în inima mea,
pe un gazon cu vile luxoase,
departe de apă, uitată de cer,
chiar lângă coasa grădinarului...
Norii mi-au retezat vederea,
lumina se împiedică-n obloane,
rostirile-au plecat să cânte sub lună
c-un altoi de mătrăgună,
colţul florii nu mai dă
semn de clorofilă,
porţia zilnică de aer
îmi oxidează penele,
ciupercile mănâncă
pereţii cutiei de carton,
puii mei se hrănesc cu viermii deşertului...
Din vreme în vreme,
când marele clopot vesteşte lumină,
servim seminţe de calitatea întâi,
pentru zborul peste marea trecere...
Hang-Gliding
I’m a stately bird...
I’ve soared over the North Sea,
over the nodes of pain, over Putna Monastery...
I’ve climbed the heaven’s steps
on sacred paths in the Carpathians,
Edelweiss talismans round my neck...
I’ve breathed hayfield fragrance in the Apuseni
Mountains in this life of grass...
I’ve darted on the Danube River, always back
to the roots wreathed in the Latin alphabet... At the Divine Liturgy, while I was talking to the blackbird, toaca plate was sounded at Cozia, St. John’s voice was heard on the Olt gravel bank, the shingle forest was rustling in Bucovina, silence was resounding over the long-awaited Great Wheel... At present I live in a nest of faceless mirrors, in a pyramid with its apex thrust into my heart, on a lawn of luxurious villas, far from the waterside, drown in Lethe, right in front of the gardener’s scythe... Clouds have cut my sight short, light is dismissed by shutters, words have withdrawn to chant by the moonlight with a graft of belladonna, the “Queen’s flower” shows no sign of chlorophyll, the daily quota of air peroxides my feathers, moulds devour my cardboard box, my nestlings feed on the desert worms... Every once in a while, when the big bell calls for light, we peck first-class seeds for the flight over the great passage...
Lacătele nemuririi
Această lacrimă,
cu pleoape îngeruite de un secol, purtând pe piept decoraţiile de rigoare, este tatăl meu…
Această lacrimă,
căzută dintr-un geamantan cenuşiu, împachetat în grabă, într-o limbă străină, este mama mea…
Aceste lacrimi,
strigând printre fisurile istoriei, dându-şi întâlnire în miezul de fier al patriei, sunt bunicii mei…
Această lacrimă,
cu dealuri veline şi văi rodind roş-galben-albastre rime şi stindarde carpatine, este omul meu…
Această lacrimă,
dând şah-mat timpului, arzând pe obrazul adevărului ca săgeata iubirii, este copilul meu…
Această lacrimă,
deschizând toate lacătele cu cheia sol a firului de traista-ciobanului, este copila mea…
Această închisoare de lacrimă,
veche de un secol, căzută dintr-un geamantan printre fisurile istoriei, cu dealuri, rubine şi rime-săgeţi carpatine, arzând adevărul iubirii, deschizând lacătele nemuririi cu un fir de traista-ciobanului…
The Padlocks of Immortality
This teardrop,
with eyelids frozen by a rigorous century, wearing the requisite medals on full dress uniform, is my father...
This teardrop,
fallen to the ground from a grey trunk, packed in a hurry, in a foreign language, is my mother...
These teardrops,
calling from history’s volcanic fissures, reuniting in our Motherland’s iron inner core, are my gradparents...
This teardrop,
with vellum hill and valleys yielding red-yellow-blue rhymes and Carpathian Dracos, is my man...
This teardrop,
ckeckmating time, igniting the cheeks of truth like Cupid’s arrow, is my son...
This teardrop,
unbolting all doors with the treble clef of the shepherd’s purse stalk, is my daughter...
This century-old
prison of teardrops, falling from a trunk among history’s volcanic fissures, with hills, rubies, and Carpathian arrow-rhymes, consuming love’s truth, opening the padlocks of immortality with a shepherd’s purse stalk...
Vremuri de volbură
Râurile ochilor codaţi
învolburând urechea, Întrebările rănilor în triunghi pitindu-se-n lunci de copci, Păstăile amintitelor A, M, O, hrănindu-ţi deşertificarea piramidei, Colţul mistreţului, fost-de-câmpie-acum-de-aur, trădându-şi căprioara, Textul dactilografiat eclatant de sferic sărind imberb peste rânduri, Chemarea brumată-livadă-de-zarzări, cotrobăind încă-n izvoare… Suntem îngereşti mâine-mâini, aripi yin-yang, forfotind pe claviatura mileniului, Silabe scanate-n curcubeu, ţâşnind panere cu fructe, Suflete-cămăşi împunse-n două verbe, împătimite-n patru, Icoane-n busuioc de-alinat o turlă netrupească, încercând înaltul, Două potire de zori-de-zori, nenuntite pe de-a-ntregul în vin, Sol tot mai pur în azur şi lebădă-n dulce volbură, îmbrăţişându-se tot-mai-alb, tot-mai-aproape-de-alb...
Times of Convulvus Arvensis
Rivers of almond-shaped eyes,
bindweed for the ears, Queries of triunghiular wounds screened by everglades of sutures, The pods of the insinuating A, M, O, nurturing the desiccation of your pyramid, The wild boar’s fangs, formerly-rustic-now-golden, betraying his doe, The typed text sparkling spherically, unfledgingly skipping the lines, The call of the hoar-frost-on-early-apricot-orchard, still rubbing the beginnings... We are angelic morrow-moulds, yin-yang wings, flapping on the millennium’s keyboards, Syllables scanned into the rainbow, sprouting baskets with fruit, Soul-husks pinned on two verbs, four times more impassionate, Icons in sweet basil to solace the incorporeal spire, reaching for the firmament, Two chalices of the dawn-of-dawns, not fully wedded in the church wine, An ever purer messenger in the azure and his swan in sweet Convulvus arvensis, embracing whiter-and-whiter,
ever-closer-to-the-white...
Abolirea paralelelor
O femeie îşi împodobeşte amintirea cu fiorduri.
Un munte nu are partener de conversaţie. O undă mângâie glezna-nrobită-n mreană. Un păstrăv coboară din muntele râului. O spirală învaţă regulile împărţirii. Un ţărm se împrieteneşte cu nisipul. O scoică răvăşită îşi caută perla. Un bărbat devine pescar notoriu. O mamă citeşte gândurile viitorului. Un copac mobilează camerele de oaspeţi. O rădăcină îşi priveşte fructele cu binoclul. Un lift decolează întotdeauna de la ultimul etaj. O fereastră fură priveliştea din timp în timp. Un gând sprijină fruntea înclinată de vise. O invitaţie la nuntă scrie biletul de adio. Un oraş reconstituie drumul iederei.
Jungla a fost electrificată.
Singurătăţile nu se-ntâlnesc niciodată.
The Abolition of Parallels
Women beautify their memories with fjords.
Mountains enjoy no conversational partners. Waves caress ankles enthralled by barbels. Trout glide down the river’s mountain. Double helices study the division rules. Shorelines make friends with fine sands. Ravished oysters grope for pearls. Males become fishermen of common knowldge. Mothers read the future’s mind. Trees ecstatically furnish guestrooms. Roots peer at their fruit through binoculars. Lifts invariably take off from the latest floor. Window frames pinch the at times. Thoughts prop up foreheads leaned by dreams. Wedding invitations write the farewell speech. World cities revive the ivy road.
The jungle has been electrified.
Never will castaways be crucified.
Voi ţintui triunghiul
O ţestoasă prinsă-n unda năzuroasă
ne-a tăiat seculară calea-n desiş… Erai zeu de alb, eram umbroasă, spicele-n triunghi de iarbă-au mângâiat tăiş...
Femeia gânditorului are sânii de rouă,
doar ochiul lunii o zăreşte-n umbriş, clipocesc scântei în palmele-ţi amândouă când scormonesc potir de miere-n ascunziş...
O veste de jar alarmează pădurea,
se clatină sfera de frunze pieziş, pe gesturi cu genunchi îndoiţi cade securea, norocul nomad cerşeşte lumânări de măcriş…
În râs de mucegai s-a dezgolit statuia
iubirii dintâi, cutându-mi marmura pe furiş, toamna rotundă fuge de coama dealului cu tuia, rădăcinile-şi amintesc dansul fructelor în suiş…
Cetatea-şi doboară copacii nemiloasă,
marginile pământului se frâng în mărăciniş, voi ţintui triunghiul în smoală noduroasă şi luntre cu fluturi voi dăltui pe cerul din prundiş…
I’ll Crucify the Triangle
A turtle deluded by waves, forever crochety,
fenced the secular path at the thicket’s wish... You were Ace of Whites, I was fairly shadowy, the triangle of grass seedlings stroked the swish...
The thinker’s woman breasts invigorating dew,
the moon’s eye alone crosses the crown canopy, your stars scintillate in both hands anew, replenish honey chalices wrought by confiding bee...
Burning coal rumours sound the death knell,
the trespassed sphere of leaves writhes askew, acts with sunken knees sly axes repel, nomadic fortune begs for sour dock candles, few...
Furtively, mischievous roars of musty laughter
exhume first love statue, wrinkling my marble, round autumn flees from hill ridge of white cedar, roots recall the rising fruit dance bruised by garble...
The fortress fells its trees, no flinch,
the earth’s brims crack under brambles, I’ll crucify the triangle with knotty pitch, chisel butterflu boat on the sky’s ramblers...
/ Din volumul Prizonier in fier / A Shackled Prisonniere, Timisoara, Editura Aethicus, 2007
RECOMANDA ACEST ARTICOL...
Trackback(0)
Copyright 2007. All Rights Reserved.  |
Jurnalul meu 
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
