Sărutul nopţii dintre ani, cuminte,
Îl dăruiesc pe fruntea unui vis
Aştern smerită salbă de cuvinte
Odă iubirii ’ntr-un poem nescris.
Frâng clipele pe altarul unui dor
Sfinţit în muguri de lumină vie
Zăgazuri cad şi-un râu tulburător
Inundă tainic dragostea-mi târzie.
Păşind în noaptea de sărut nebună
Pe tălpi port încă năluciri de astre
Veşmânt ţesut din razele de lună
Îmbracă-nsingurările-mi albastre
E visul prizonier într-o lagună
Din paradisul sufletelor noastre
Mărgăritare de cuvânt cunună
Clipele frânte în tăceri sihastre...

scris de Robert Codescu, 03 ianuarie, 2012
PRIMUL VOT, PRIMUL COMENTARIU, PRIMUL pe 2012 pe aici, un An Nou Fericit !!!







