1. Noe-extravertul
Şi eu, precum fericitul personaj biblic, am fost
singurul scăpat cu viaţă: supravieţuind
Imperiului care îmi conţinea propriul
nume (URSS), impregnat
cu litere tatuate pe cotorul coperţilor irigate
de reţeaua fragilă
a firişoarelor de sînge. Şi, Doamne, singurele
animale de companie
mi-au fost: inima albastră
şi creierul roşu! Încă de atunci
am scăpat
de frica rozătoarelor: niciodată nu le ajunge înţelepciunea foamei să-mi găsească
colţul vulnerabil. Totuşi continui să scriu
exclusiv cărţi
ascuţite! Nu-i nimic, voi supravieţui
prin cărţi şi acestui Capital cu religie
despuiată. Iată şi prima
minune: de fiecare dată cînd mă tai
într-o pagină dificilă, nu ştiu de ce sîngele
îmi dă întotdeauna
doar pe nas!
2. Eon-introvertul
Singurul aer care îmi face bine
lecturii continui
sunt insulele vii împrejmuite cu apă
moartă. În locul lui Iona
aş prefera o balenă Gutemberg:
gonflabilă şi cu scheletul integral
din matriţe de plumb. Înăuntru aş putea
să îmi ţin răsuflarea pînă termin
cartea aceasta. Printre pagini nu am nevoie
de ascensor: e suficient
să mă prăbuşesc
în sine şi uite cum mă aşteaptă deja
salvarea eliberatoare! Pentru a nu ieşi definitiv
din cărţile mele, Dumnezeu
la rîndu-I le poartă întotdeauna cu o măsură
mai mică. Dar asta nu e singura lui greşeală
pe care I-o voi ierta,
în cele din urmă, ca unei rude
de gradul unu!
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
scris de Conţu, 28 decembrie, 2011
-
- -1
-
-
scris de Igor Ursenco, 28 decembrie, 2011
http://personalitycafe.com/art...tudes.html
-
- +0
-
-
scris de Conţu, 03 ianuarie, 2012
-
- -1
-
-
scris de Igor Ursenco, 05 ianuarie, 2012
Teamă mi-e că linia genetică a maieuticii dtale are carențe serioase, de vreme ce nu se poate limita la partea luminoasă a lucrurilor.
N.B. Chiar dacă nu are relevanță pentru economia discuției ridicole la care obligi atîta lume, poate ar trebui să știi că descendența mea e românească sută la sută (numele de familie al mamei e Văluță!) și am început să studiez rusa abia în ciclul școlar primar. În plus, prenumele „Igor” demult a reușit să se impună ca eponim marcant de origine baltică (semnificînd „cel care nu s-a născut încă”!) și e foarte răspîndit în Spania de nord-est!
Așa că îti propun să te lași de gorila minoră din boscheții anonimi, provocîndu-te intelectualicește vorbind (ca în poveștile românești) „la trîntă, că-i mai sfîntă”! Altfel aș putea bănui că eponimul cu care semnezi e originat din rusescul „k konțú=spre sfîrșit”!
-
- +0
-
-
