1.1.Vestea a zburat mai repede decât atunci

când se arătase Steaua magilor de la Răsărit,

luminând naşterea Împăratului Iudeilor

1.2.Toată cetatea aflase că Învăţătorul venise în

casa Fariseului şi se aşezase la masă,

cinstindu-l

1.3.Mi-am acoperit repede faţa cu un şal

să nu vadă trecătorii cum mă îneacă

lacrimile şi-am fugit

1.4.Cu cinci clipe în urmă, trupul îmi fusese

întinat şi batjocorit de doi saduchei.

Arginţii lor îmi frigeau încă palmele când

am auzit de Rabuni şi n-am pregetat:

1.5.I-am aruncat pe străzile cetăţii, scârbită.

Îmi simţeam inima grea cât tablele lui Moise

1.6.Se va învretnici să mă primească? Voi

îndrăzni să-L privesc? Îmi va cuprinde

inima cu dragostea Lui? Voi găsi iertarea

pentru trecut, prezent şi viitor?

1.7.Am trecut de străji , zâmbindu-le păcătos,

cum păcătoase îmi erau gura, carnea, mintea

şi mersul

1.8.Doar inima, doar inima-mi simţeam dogorând

precum soarele la care se închină Faraon

1.9.Ţineam în mâini un vas de alabastru cu mir

mirositor şi atunci L-am văzut :

1.10.mai frumos decât orice fiu al lui Avraam ,

mai luminos decât orice urmaş al lui Isaac

1.11.Am căzut la picioarele lui şi-am

început să plâng fiindcă nu-mi mai

stăpâneam baierele inimii

1.12.Simon, Fariseul mă privea cu ură

1.13.Lacrimile mele însă Îi spălau picioarele

şi părul meu despletit le ştergeau

1.14.I-am sărutat gleznele şi degetele şi

tălpile I le-am uns cu mir

1.15.Şi-am rămas aşa aşa, până când Eli s-a ridicat

şi I-a spus lui Simon : Păcatele ei, cari sunt multe,

sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă

puţin, iubeşte puţin

1.16.Şi  mi-a zis: Iertate îţi sunt păcatele!

Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace !

1.17.Dar nu m-am dus. L-am urmat

până la moarte şi viaţă. Şi am continuat

să-L iubesc până dincolo de cruce

Simt ceva ud, prelingându-se din nara dreaptă:

îmi curg mucii peste buzele conturate în bej,

cu oriflame sau, parcă, avon

şi zău că-mi vine să mor de ciudă

Nu, nu mi s-a întins rujul

am luat marfă bună de la avocatul ăla parşiv

aşa că ţopăi pe tocurile cui

în pantofi Prada

mărunt-mărunt

e frig

cu toamnă măcinată

şi vânt

peste ciorapii de mătase întinşi

de port-jartier,

pe sub fusta strâmtă şi scurtă

înlăuntru

îmi intră adând vântul ăsta nebun şi

dacă ar fi fost vară aş fi avut deja un

orgasm,

două,

aşa, doar anexita îmi punctează

fremătând, până aproape de

buric

cercul de foc mă putrezeşte

încet

degeaba mă şterg grăbită

cu şerveţelele alea parfumate

din mall

mucii îmi curg

grăbiţi

împlinind legea lui Newton

înjur şi blestem în gând

da’asta nu-i impresionează

deloc

se-aşează mereu deasupra buzei

pendulează

şi încetinesc până când

accelerata respiraţie-i omoară

cicatrizându-i

scot grăbită oglinda

îmi refac machiajul

pun puţin fard

puţin creion dermatograf

şi-un pic mau mult suflet

un sfârc – stângul – mi se-ntăreşte

subit, parcă presimte ceva:

am văzut maşina aia

care încetineşte uşor

e-un mercedes de culoare nessquik

cu lapte

şi gustul dulce-amar după sexul oral

de mai înainte

îl amorţesc cu fumul de ţigară

şi-o lamă de gumă mentolată

cu care fac baloane

rotunde-rotunde

Oftez.

Cu mercedesul ăsta-i altceva

dacă opreşte în dreptul meu

va fi ultima dată

sigur ultima.

Apoi voi face un duş, mă voi

spăla cuminte şi bine pe dinţi

şi o să mă-ntorc

acasă

ca să-mi iubesc bărbatul şi să-l

mântuiesc cu sufletul meu de

virgină

II

2.1. Nu m-au bătut cu pietre

Pretorienii şi nu m-au alungat

de pe Via Dolorosa

2.2. Mi-am uns trupul cu ulei

adus din Egipt, mi-am stropit

faţa cu apă parfumată în petale de lotus şi smirnă

2.3. Mi-am pieptănat părul cu grijă, mi-am curăţat

faţa şi mâinile ca să-l pot spăla pe Învăţător pe picoare

2.4. Stătea acolo Eli, cu trupul lui frumos

ca un David, învelit în aur de cuvinte

şi de soare

2.5. I-am cuprins tălpile cu mâinile

 mele murdare de iubire

2.6. I-am sărutat degetele şi gleznele cu buzele

mele crăpate de păcate

2.7. Am rămas aşa, cu capul plecat

în ţărână până când Eli şi-a

zgornit ucenicii

pe toţi 12

până când m-a mângâiat

pe creştet

2.8. Abia atunci am îndrăznit să

ridic ochii

2.9. Abia atunci L-am privit

cu dorinţa

iertării

2.10. Şi da, m-am simţit violată când

Învăţătorul m-a cuprins în braţe

şi sânii mi s-au întărit a pofte

şi buzele s-au umezit

şi respiraţia mi-a devenit şuierătoare

2.11. Simţeam un gol în stomac

acolo, pe Via Dolorosa

2.12. Şi nu l-am putut umple

decât cu dragostea Lui

III

3.1. Nimeni nu ştie că m-am îndrăgostit

Matei mă priveşte cu ură

3.2. Petre, de câte ori mă vede, bolboroseşte

rugăciuni şi fuge de mine ca de un îndrăcit

3.3. Luca e singurul care nu mă ignoră

şi-mi spune cum să stau în rugăciune şi post

3.4. Ion împarte pâinea cu mine şi are grijă

să m-aşeze de-a dreapta lui Eli

3.5. Mă simt bine, mai bine decât

atunci când urmam Legiunea a VII-a Germanica

prin pustiul Egiptului, la Faraon sau în Capernaum

3.6. Cu Marcu cred că mă înţeleg cel mai bine

el ştie că toţi 12 mă poftesc

însă numai El mă iubeşte

4.1. Am fost în grădina Ghetsimani

când ne dădea tărcoale apusul

4.2. M-am rugat să nu-I atingă

pielea neprihănită decât de dragostea mea

4.3. Fierul ascuţit al piroanelor

şi lemnul de măslin al crucii

şi batjocura şi răutatea

şi oţetul cu sânge

şi grija

4.4. dar n-a fost aşa

cel care-l iubea mai mult

L-a trădat

4.5. şi eu Îl trădasem de mult

Îi trădasem neprihănirea : purtam în pântec pe fiul Lui

ICOS 2

îmi răcoresc coapsele înfierbântate

Stau întinsă pe spate, în patul cu baldachin

stil Ludovic al nu ştiu câtelea

Salteaua aurie, brodată, şi-a dezvelit

un colţ – e udă, pătată de lichidul

dulce al lui

Candelabrul din cristal stă fix deasupra

Pântecului meu obosit de iubire,

sticleşte

Aud doar apa cum curge la duş

s-a dus să se spele

de mine

de el

de amândoi

în camera hotelului de 5 stele

cu room-service, draperii din brocart

prosoape cu monogramă, şampanie

Dom Perignon

mi-a duc aminte de Galileea

de Ierihon şi de Betania

de călătoria pe Muntele Măslinilor

şi de nevolnicia împlinirii mele

cu nevolnicia

apostolilor împliniţi prin El

mi-e sete – gheaţa s-a topit în frapiera

de argint, o gură de şampanie mai lâncezeşte

pe fundul sticlei o beau

e caldă cum caldă îi

era sămânţa ce-am degustat-o

înghiţind cu poftă nebună

nu mai am prezent

de trecut nu mi-aduc aminte

viitorul e azi, aici, acum

deja e ieri

Alături duşul continuă să curgă cu apa

biciuindu-i bicepşii şi pectoralii

fesele şi bărbăţia

nici vorbă de curăţire

n-am chef să-mi trag chiloţii

nu-mi pun sutienul 90 C

rămân goală

şi tot goală pe dinlăuntru

mă va găsi când se va

întoarce de la duş

6.1. Am fost cu El când a dat pildele

fariseilor şi saducheilor şi-n Cezareea lui Filip

6.2. am fost cu El în Capernaum

m-am rugat în Iudeea

m-am spălat în Iordan

botezându-mă El, Doamne

6.3. Cred că atunci când a blestemat smochinul

făr’ de rod pe mine m-a blestemat

să nu mai dea rod

de dragoste din mine pentru altul

6.4. să nu mă vindec de dragostea Lui

6.5. În Ghenezaret I-am atins poalele hainei

şi mi-a spus : afară din om nu este nimic care, intrând în el,

să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă

6.6. cum să ascund Doamne, dragostea

ce iese din inima mea ?

VII

ICOS 3 –CÂNTAREA CÂNTÃRILOR

Vai! Câte mâini mi-au modelat trupul !

Câte mângâieri mi-au tocit epiderma,

Câte buze lacome şi câte limbi neobosite de pofte m-au măsurat

de-a lungul şi de-a latul, pe dinafară şi pe dinlăuntru, de-a

 curmeziş şi încruciş

m-au sărutat peste tot!

Mai ai şi tu loc? Găsi-vei vreun colţişor, vreun cotlon, vreo

părticică din mine imaculată?

Să fie vârful degetelor, subţiorile, tălpile sau gleznele?

Nici pomeneală,nici pomeneală

Mă şi mir că mai exist!

Mă-ntreb atunci cum de mai pot sta în picioare!

Ar trebui să umblu doar jupuită de piele sau descărnată

cred că numai oasele nu mi-au fost atinse

şi poate chestia aia ascunsă

căreia tu îi spui suflet

şi eu îi spun simplu

iubire

8.1. De ce m-ai părăsit, Doamne? Cămaşa

Ta plină de sânge o strâng la piept

8.2. Mirul meu nu Te-a vindecat. Trupul

meu păcătos nu Te-a ridicat de pe cruce

8.3. Lacrimile mele nu Ţi-au stins setea

de iubire

8.4. Acum, abia acum Te simt în mine, ca o

mireasă care s-a căsătorit cu Viaţa

8.5. Şi Te-am văzut c-ai inviat

în trup şi spirit şi iubire, fără

să-Ţi mai pot da carnea mea şi plăcerea

şi dicolo de ele

să mi Te dărui toată

IX

9.1. Şi-au fugit toţi. Am rămas

la picioarele crucii

să-mi bat piroanele singurătăţii

şi să mă sfârtec în 12

câte o bucată pentru

fiecare apostol

9.2. Aşa m-au răspândit în lume

iubită pe furiş,

uitată, hulită, repudiată

adorată de scârbă

X

ICOS 4

nemăsurate

Îmi înmoaie oasele de-atâtea pofte

mă topeşte din afară înlăuntru cu flacăra

aia rece şi seacă

mă obrinteşte toată ca o

rană

mergândă

mă renaşte

imundă pentru unii

pentru alţii

fecundă

eu, pururea şi veşnică fecioară

Maria din Magdala

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

Comentarii (0)

Spune-ti parerea !

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Introduceti caracterele de mai sus

Adauga comentariu