El Greco a fost unul dintre cei mai originali artisti ai secolului XVI
El Greco, acest artist excepţional, care în 1576 a călătorit de la Madrid către oraşul în care va rămâne până la moartea sa în 1614, Toledo, vizitase Veneţia cu 16 ani în urm?.
Acolo i-a întâlnit pe iluştrii artişti veneţieni, Tintoretto ÅŸi Tiţian, rămânând elev în atelierul celui din urmă. Fiind de origine greacă, El Greco studiase întâi arta bizantină.
Originea abstractă a formelor, caracterul ritual al compoziţiei, armonia culorilor fără intervenţia luminii cele trei principii pe care El Greco le împrumută din tradiţia bizantină, principii care erau în contradicţie totală cu curentele artistice veneţiene din acea perioadă.
În atelierul lui Tiţian, El Greco va învăţa pictura tonală (varia?ia culorilor în raport cu efectul luminii), compoziţia dramatică si volumul si mişcările corpului omenesc. Aceste principii şi tehnici contradictorii, care alcătuiau arta bizantină, respectiv, cea veneţiană, vor forma şi sedimenta esenţa artei lui El Greco. Adevăratele, adică, cele mai complexe şi mai profound gândite compoziţii ale lui El Greco sunt marile sale tablouri în formate cu dominantă verticală. În toate acestea numărul de personaje depaşeşte limita răbdării şi pe cea a stăpânirii de sine a oricărui privitor sensibil. Niciun alt pictor nu a mai sufocat într-un asemenea mod un cadru de compoziţie ca El Greco.
Întreaga istorie şi teorie a dispunerii subiectului pe verticală, dispunere care conduce într-un mod logic către o compoziţie structurată ordonat, o compoziţie măreaţa, către un spaţiu aerisit şi care conduce atenţia celui care contemplă tabloul asupra fundalului, fără ca priveliştea acestuia să fie împiedicată de detaliile prim-planului, au fost răsturnate de El Greco(exclud portretele, care sunt construite şi gândite altfel).
Marile sale tablouri pe verticală reprezintă exact opusul. Partea superioară, care în mod normal ar trebui să fie cea mai liberă şi cea care, prin lejeritatea sa, ar trebui să ofere forţa ajutătoare contemplării complete, este cea mai aglomertă, cea mai bulversantă, cea care, din contră, animă şi provoacă şi mai puternic compoziţia din partea inferioară. Cel mai bun exemplu în acest sens este "Buna vestire", pictată în anul 1595.
În alte cazuri, El Greco pictează un al doilea tablou în cadrul aceleiaşi compoziţii, în partea superioară: maiestuoasa "Înmormântarea contelui Orgaz" , apoi "Botezul lui Hristos". Cele mai importante şi faimoase tablouri ale lui El Greco construite pe verticală: Înmormântarea contelui Orgaz (1586-1588)Fecioara şi pruncul cu sfinţii Agnes şi Martina (1597-1600)Adoraţia magilor (1595-1600) Botezul lui Hristos (1596-1600) Învierea lui Hristos (1600-1605) Hristos pe Muntele Măslinilor (1610-1614) Adoratia magilor (1612-1614) Coborârea Sfântului Duh (1610-1614).
Acolo i-a întâlnit pe iluştrii artişti veneţieni, Tintoretto ÅŸi Tiţian, rămânând elev în atelierul celui din urmă. Fiind de origine greacă, El Greco studiase întâi arta bizantină.
Originea abstractă a formelor, caracterul ritual al compoziţiei, armonia culorilor fără intervenţia luminii cele trei principii pe care El Greco le împrumută din tradiţia bizantină, principii care erau în contradicţie totală cu curentele artistice veneţiene din acea perioadă.
În atelierul lui Tiţian, El Greco va învăţa pictura tonală (varia?ia culorilor în raport cu efectul luminii), compoziţia dramatică si volumul si mişcările corpului omenesc. Aceste principii şi tehnici contradictorii, care alcătuiau arta bizantină, respectiv, cea veneţiană, vor forma şi sedimenta esenţa artei lui El Greco. Adevăratele, adică, cele mai complexe şi mai profound gândite compoziţii ale lui El Greco sunt marile sale tablouri în formate cu dominantă verticală. În toate acestea numărul de personaje depaşeşte limita răbdării şi pe cea a stăpânirii de sine a oricărui privitor sensibil. Niciun alt pictor nu a mai sufocat într-un asemenea mod un cadru de compoziţie ca El Greco.
Întreaga istorie şi teorie a dispunerii subiectului pe verticală, dispunere care conduce într-un mod logic către o compoziţie structurată ordonat, o compoziţie măreaţa, către un spaţiu aerisit şi care conduce atenţia celui care contemplă tabloul asupra fundalului, fără ca priveliştea acestuia să fie împiedicată de detaliile prim-planului, au fost răsturnate de El Greco(exclud portretele, care sunt construite şi gândite altfel).
Marile sale tablouri pe verticală reprezintă exact opusul. Partea superioară, care în mod normal ar trebui să fie cea mai liberă şi cea care, prin lejeritatea sa, ar trebui să ofere forţa ajutătoare contemplării complete, este cea mai aglomertă, cea mai bulversantă, cea care, din contră, animă şi provoacă şi mai puternic compoziţia din partea inferioară. Cel mai bun exemplu în acest sens este "Buna vestire", pictată în anul 1595.
În alte cazuri, El Greco pictează un al doilea tablou în cadrul aceleiaşi compoziţii, în partea superioară: maiestuoasa "Înmormântarea contelui Orgaz" , apoi "Botezul lui Hristos". Cele mai importante şi faimoase tablouri ale lui El Greco construite pe verticală: Înmormântarea contelui Orgaz (1586-1588)Fecioara şi pruncul cu sfinţii Agnes şi Martina (1597-1600)Adoraţia magilor (1595-1600) Botezul lui Hristos (1596-1600) Învierea lui Hristos (1600-1605) Hristos pe Muntele Măslinilor (1610-1614) Adoratia magilor (1612-1614) Coborârea Sfântului Duh (1610-1614).
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 1952
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
