După-amiaza plutea
Şi nu mai cădea dracu’- odată
peste oraş.
Aerul se dilata
şi păsările aiurite
îmi arau gândurile
în cădere.
Lumina mirosea a început.
Natura dezlănţuită se blocase-n lift;

şi  apăsa disperată
pe butonul roşu al soarelui.
Nimeni.
Doar eu sfâşiam aerul
În spirale deformate.

Je est un autre!

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

TrackBack URI for this entry

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Spune-ti parerea !

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Introduceti caracterele de mai sus

Adauga comentariu