Se scurg încet, din cerul care plânge,
Pe geamuri, picăturile de ploaie;
Din ochii mei, pe mâna ce te strânge,
Curg lacrimi reci de-a vântului bătaie

Şi arde-n mine-un dor care mă doare –
O flacără ce lacrimi n-o vor stinge –
Şi curg întruna, parcă şi mai tare,
Şi mâna mea încă te mai atinge;

Şi îmi e frig de dorul tău ce arde
Dar ochii mei s-au stins de-o veşnicie:
O lacrimă se scurge, o mare o cuprinde
Şi amintirea ta e tot mai vie

Iar glasul tău se pierde-ncet în noapte
Şi-a ochilor mei ploaie răsună-n al meu gând:
Te văd venind dar tu eşti mai departe
Şi mai rămâne marea în ochii mei plângând…

RECOMANDA ACEST ARTICOL...

TrackBack URI for this entry

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Spune-ti parerea !

Nume

Email

Titlu

Comentariu

Introduceti caracterele de mai sus

Adauga comentariu