Cu mult timp după Sfârşitul Lumii
Îngerii vindeau bilete
La cea mai lungă aşteptare organizată,
Iar oamenilor nu le venea să creadă
C-au fost invitaţi de onoare
La primul film SF de pe lumea cealaltă,
Oarecum neobişnuită cu noi locatari…
Îngerii erau de obicei arbitri
Atunci când echipele Iadului
Jucau în Cupele Federative-ale Raiului
Cu formaţiile din fostul Bloc Pământesc,
Pentru că nu puteau fi mituiţi de demoni
Şi nu greşeau niciodată l-alegeri,
Trăind întru-adevăr & „Faire Play”…
Îngerii îi învăţau pe oameni
Să plângă cu lacrimi de sticlă,
Atunci când vor contempla la ore fixe
Pe însuşi „The Maker”-ul lor,
Aşa cum prevedea contractul mântuirii,
Însă-şi pierdeau mereu răbdarea
Cu nesăbuiţii cei noi…
Îngerii ne plângeau de milă
La-nceputul lumii cel nou,
De-aventurile noastre sinucigaşe
De a-ncerca zborul lor brevetat,
Dar pentru că nu puteau scăpa de noi,
Ne-au sudat aripi virtual-holografice,
Să-nvăţăm să zburdăm din Hub în Hub
Pe reţeaua sponsorizată de Domnul…
Îngerii-au devenit oameni
după un atimp geometric
Şi-au învăţat să se-mbete cu vise.
Aripile li s-au atrofiat de nefolosinţă
Şi şi-au pierdut controlul.
Raiul, Pământul cel nou devenit,
A transformat androginul în profesoară
Şi-Arhanghelu-n poliţist…
Îngerii nu-şi mai aduc aminte
Cum arăta lumea-nainte de „Big End”,
Dar fac eforturi deosebite
Să se obişnuiască cu jumătate din oameni,
Care-au primit în urmă cu-un triliard de ani-Lumină,
„While-card”-uri către Cer…
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
Asteptam si mai multe ganduri frumoase de la Dumneavoastra!