ACOLO
soţiei mele, Elena
aerisind luminile din păsări
ne sprijinim de cer spre-a trece-n linişti:
acolo nu-s recolte şi nici mirişti
doar cântec de incendii hialine
timpul acolo meditează-oceane
zeii-ospeţesc în muntele de raze
nu-i peste şi nici prin: candeli de rane
veghează-n cruci cereştile barcaze
acolo-s stele - capăt de durere
tămăduite vise aiurează:
doar Maica Lumii – cea de pururi trează
uitare firii Fiului ei cere
...şi nimeni nu vorbeşte şi nu spune
ci doar priveşte-n pisc de rugăciune!
***
ADVERSARUL
trag după mine un cadavru,-n salturi
nu mă trezesc – nu ştiu unde-l ascund:
nu-s vinovat – ci blestemat de-nalturi...
şi lepra-ncape-n timpul tot mai scund
iar mai zvâcnesc din viaţă – şi cadavrul
urmează – ca o umbră – somnul meu:
n-a răsărit nici luna – creşte navlul
marfa de preţ m-a copleşit de greu...
...ce ai făcut cu viaţa – cu smaraldul
tu – orb căzut cu trăsnetul – din frunţi?
căci Dumnezeu doar îşi desface faldul
iar tu-n amurg - orgolios – te-afunzi
...eşti veşnic – între chin şi chiot – veşnic
dar hohotu-ţi agonizează-n sfeşnic...
***
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
În lumea noastră, noi,
agonozăm trecutul
ce ne-a lăsat mândra Pădure, fără brazi...
Românii-chrişti Te roagă,
în lacrimi, prin Biserici,
să-i ierţi şi Tu, cu noi, pe-aceşti răii comunarzi...
Iertăm, aşa,
...cum ne învaţă El,
că-n lumea Lui – se zice −, ...noi judecăm pământul!
Vom întreba, de ce
ne-au mai distrus trecutul,
dacă tot le răbdam, minciuna şi prezentul?...
Era plină de brazi,
Dacia, ce-au distrus-o!
Iar ei ştiau precis: roşul marxist omoară!...
Vom judeca, desigur,
şi noi acest prezent:
Dar, judecata-i blândă, ...pentru temuta fiară!...
Iată-i că ştiu, cum fi-va,
aşa că nu le pasă!
Sub ochii Tăi, vor pustii şi viaţă şi Planetă...
De ce vrei, Doamne, blânzi
să-Ţi fim azi, noi, c-o fiară,
ce mâine-şi face clona − om fals! −, în epruvetă?...
Alexandru Tomas-Cervesy