La ediţia XXIX-a de poezie „Nichita Stănescu”
Adam Puslojic, cîştigătorul premiului prieteniei care sfidează moartea
La fel de firesc cum după ziuă urmează noaptea, iar după septembrie vine octombrie, tot maramureşeanul iubitor de vers ştie că, dacă e toamnă, e vremea Serilor de Poezie “Nichita Stănescu” de la Deseşti. Natural, dacă anul trecut a fost ediţia a XXVIII-a, la începutul lunii octombrie, a fost musai să aibă loc ediţia a XXIX-a, încă un prilej de mîndrie pentru poetul Gheorghe Pârja, redactorul şef al “Graiului”, cel care a iniţiat şi a organizat aceste festinuri culturale crepusculare de cînd ele există. De doi ani, “Serile” îl au ca girant pe marele critic Gheorghe Grigurcu, fiecare datorîndu-i celuilalt ceva: manifestarea, criticului – un plus de credibilitate, iar criticul, „Serilor” – împăcarea definitivă cu umbra lui Nichita. Nichita Stănescu, de care actul cultural petrecut an de an în curtea casei părinteşti a lui Gheorghe Pârja şi-a legat numele pe vecie, alături de cel al lui Laurenţiu Ulici. La fel, mereu de acum înainte, în analele „Serilor de poezie” vor figura numele poetului valaho-sîrb Adam Puslojic, cîştigătorul Marelui Premiu pe 2008, şi cel al poetului Laurian Stănchescu, deţinătorul premiului “Nichita Stănescu” pe anul în curs.
O seară perfectă pentru poezie
Cea de-a XXIX-a ediţie a Serilor de Poezie i-a întîmpinat pe poeţi cu tot ceea ce ar fi putut da naştere 
unei atmosfere stimulative pentru spiritul creator. După-amiaza capricioasă de toamnă - cînd blîndă sub soarele călduţ, cînd plîngăcioasă, dar doar atît cît să-l facă pe poetul Echim Vancea să creadă că „îngerii îşi scutură lenjeria”- era îmbrăcată în culori odihnitoare ochiului, camuflate în coaja harbujilor galben-verzi, în piatra maronie a nucilor proaspete, în cremul păstăilor de fasole agăţate ciorchine la uscat şi în curcubeul florilor de toamnă adunate grămadă într-un vas parcă uitat într-un colţ. Dar nu era doar gătită, ci şi parfumată cu aromă de pere încă nu muiate pe de-a-ntregul şi parfum de mere culese din pomii aflaţi la doi paşi, peste care abureau sarmalele şi pancovele zaharisite preparate toată dimineaţa şi după-amiaza de mama Doca împreună cu fiica ei, doamna Maria. Pe deasupra hainelor, ziua de început de octombrie îşi pusese, cochetă, mărgeluţe de horincă de calitatea întîi, astfel încît admiratorii ei, poeţii, să nu o poată caracteriza decît „perfectă”.
Un concurs ratat din lipsă de concurenţi
În acest ambient s-a reunit spre judecare „Curtea Poetică” a „Republicii Deseşti”, care era cît pe ce să pigmenteze seraficele versuri cu un rustic concurs de tăiat lemne. Decisesem deja juriul (bucuros să stea deoparte) şi obiectele muncii – două buturugi care te făceau să transpiri numai cînd te uitai la ele -, dar pe cînd am ajuns la concurenţi, nimeni nu s-a înghesuit să pună mîna pe secure. Aşa că, în dispreţ pentru munca fizică şi preaslăvind muzele, poeţii au mai sorbit o gură de pălincă, politicienii au mai spart o nucă, pisicuţele din curte au mai muşcat dintr-un dumicat de pancovă scăpat pe jos, iar premierea a început.
Adam Puslojic, poetul-vultur
Marele Premiu i-a revenit, anul acesta, marelui prieten al lui Nichita Stănescu, al românilor în general şi al maramureşenilor în special, academicianul şi poetul Adam Puslojic, care s-a înscris, astfel, în şirul marilor oameni de cultură premiaţi, de-a lungul timpului, de Asociaţia „Nichita Stănescu”, printre care Carolina Ilica, Adrian Popescu, Ion Mureşan, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu. Unui laudatio la adresa lui Adam Puslojic i-a dat glas dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, care, vorbind despre anvergura poetului, a comparat-o cu amploarea aripilor vulturului, pe care nu ţi-ai imagina-o văzîndu-l într-un moment în care nu zboară. „În jurul fiecărui om există un halo, un cîmp biospiritual care îl marchează şi pe care îl poate duce cu sine. Acesta poate fi o metaforă sau poate fi un destin. Există şi aure ale unor toposuri ca acesta; de aceea Nichita a venit în Maramureş, de aceea şi Eminescu a vrut să viziteze Maramureşul. E mare lucru să descoperi un alt mare spirit al neamului tău. Adam Puslojic l-a cunoscut pe Nichita şi astfel s-a născut ceva ce a depăşit toposul românesc, s-a născut un fel de topos dunărean. Abia după ce l-a întîlnit pe Nichita Stănescu, Adam Puslojic a înţeles că destinul lui e unul care trebuie să cuprindă cele două neamuri”, ne-a cucerit, prin învăluire, prof. Ardelean, în continuare aducînd laude atît neamului românesc, cît şi celui sîrb, pentru faptul de a fi născut mari spirite, precum poetul premiat în zi de toamnă.
„Ave, Nichita!”
De abia a aşteptat Adam Puslojic să i se dea ocazia de a-l evoca (pentru a cîta oară?) pe prietenul lui, Nichita Stănescu, despre care (şi cu care) nu a încetat să vorbească la timpul prezent. I-a spus lui, iar noi am ascultat sfioşi, cum s-a hotărît ca, împreună cu Laurian Stănchescu, să îi dedice o carte, o carte despre „cimitirul nu prea vesel”, în care personaje să fie „tovarăşul maestru”, adică Nichita, şi „nenea clocotristul”, adică Adam. „Să ştii, Nichita, că scriu cartea chiar împreună cu Laurian Stănchescu. Am discutat chiar acum, venind cu trenul, şi ne-am decis să scriem cartea. Dar trebuie să vadă şi el Maramureşul din ochii mei şi din ochii lui Nichita prin ochii mei. Vom scrie despre fumurile Maramureşului, pe care le-am văzut în Bârsana, proiectîndu-se pe cer”, a promis Adam Puslojic. După care, citîndu-l pe Laurian Stănchescu, a încheiat cu un „Ave, Nichita!”. Iar apoi, doar parafrazîndu-l, a mai rostit şi un „Ave, Gheorghe!”.
Lecţia Nichita
D
espre Nichita a vorbit şi Gheorghe Grigurcu, tot în cuvinte tandre: „A fost unul dintre confraţii mei cei mai agreabili, în sensul unei omenii deosebite, deşi unele opinii ale mele ar fi putut să-l deranjeze. Dar nu numai că nu a reacţionat negativ, ci parcă a arătat faţă de mine un plus de simpatie. Nichita este o persoană de o aleasă nobleţe. Scriitorii români au în Nichita Stănescu o lecţie demnă de cel mai mare interes”. Faţă în faţă cu noi-vechi amintiri, Adam Puslojic a mai luat o dată cuvîntul, iar evocînd ceea ce la înmormîntare i-a spus poetului necuvintelor, „Iartă-mă, frate Nichita, că încă mai sîntem în viaţă!”, a reformulat: „Mulţumim, frate Nichita, că încă sîntem în viaţă!”. Nu a putut, apoi, să nu ne povestească despre incredibila generozitate a lui Nichita, care de cîte ori primea un dar îl întorcea înmiit, şi care i-a dăruit, odată, lui Adam, „Odă în metru antic” a lui Eminescu, recitată, fără oprire, de o mie de ori.
Sunetul cuvîntului
Celălalt laureat al serii dedicate lui Stănescu a fost... scriitorul şi criticul Laurian Stănchescu, un apropiat al lui Nichita şi care a început să editeze lucrarea în 15 volume intitulată „Rîsul-plînsul lui Nichita Stănescu”. Acestuia i-a fost acordat premiul „Nichita Stănescu”, suportat financiar de Cătălin Cherecheş, politician şi preşedinte al Fundaţiei „Dorel Cherecheş”. „Nichita şi-a trăit veşnicia într-o viaţă nemuritoare. Numai prin desprinderea de sine, prin desprinderea de cuvînt, Nichita a devenit sunetul cuvîntului”, şi-a început povestea Laurian Stănchescu, ce a evocat, în continuare, o întîmplare ai cărei eroi au fost Nichita şi profesorul Dan Bosoancă. Acesta din urmă s-a prezentat la uşa camerei de hotel unde se cazaseră Nichita şi Dora, cu pantofii în mîini: „La un mare poet ca dvs. nu se poate veni decît desculţ”, şi-a explicat el gestul. „Un poet ca mine nu te poate primi decît desculţ”, a fost replica poetului, care şi-a dat jos imediat încălţările.
Mama Doca – premiată pentru omenie
Surpriza serii – o surpriză foarte plăcută, din acelea care te fac să te plesneşti peste frunte şi să te întrebi „Oare de ce nu s-a gîndit nimeni pînă acum la asta?” – a fost „premiul pentru omenie” oferit de Cătălin Cherecheş mamei Doca, mama lui Gheorghe Pârja şi cea care suportă greul organizării gastronomice la fiecare ediţie a Serilor de Poezie. Mama Doca, extrem de emoţionată, nu a putut rosti decît un „Vă mulţumesc frumos!”, formulă magică arhisuficientă pentru a ne da seama cît este de recunoscătoare. După ce organizatorii au adus şi ei mulţumirile cuvenite celor fără de care Seara de Poezie de anul acesta nu ar fi putut avea loc, consilierii judeţeni Vasile Berci, Gheorghe Mihai Bârlea şi Teodor Ardelean, a venit rîndul să li se acorde atenţie oaspeţilor din străinătate. Din partea poeţilor ucraineni a recitat poetul Vasili Mahno, unul dintre cîştigătorii premiului „Nichita Stănescu” la Ploeşti şi cel care a prefaţat cartea „Nichita Stănescu. 11 elegii şi alte poeme”, apărută în limba ucraineană. Poemul recitat, intitulat „Pălăria lui Nichita Stănescu”, a fost tradus de Pablo Romaniuc. Adam a recitat „Crucea mea din Maramureş”, poetul maghiar Gaal Aron şi-a amintit o clipă de Nichita, Pablo Romaniuc a citit poemul „Să ningă peste noi”, pruncii din Deseşti au cîntat cum au ştiut „Colindul lui Nichita” şi din nou Adam a promis că va aduce în sala Nichita Stănescu a căminului cultural din Deseşti fotografiile şi cărţile poetului pe care le are acasă. În final, Gheorghe Pârja l-a întrebat pe un alt mare poet ce sta stingher în curtea devenită prea mică: „Cum ar încheia Ioan Es. Pop seara lui Nichita?” „Tăcînd”, a răspuns acesta, după care nu s-a mai auzit nimic, decît murmur de voci hămesite potolindu-se hulpav cu sursele aromelor îmbătătoare şi declanşatoare de secreţii gastrice: sarmalele fierbinţi şi pancovele zaharisite ale mamei Doca şi ale Mariei.
Premii pentru Vlăduţ Roman şi Lucian Perţa
Seara s-a încheiat cu tradiţionala slujbă de pomenire a sufletelor creatorilor plecaţi spre alte tărîmuri, oficiată la biserica de lemn monument UNESCO din Deseşti, şi cu un soi de „rustic party” organizat la căminul cultural din Mara (cel din Deseşti fiind în reparaţii). Petrecerea a început, însă, tot cu onoruri aduse creatorilor, dar celor în viaţă: primarul Bohotici le-a acordat cîte un premiu, din partea Primăriei şi Consiliului Local Deseşti, cîntăreţului Vlăduţ Roman şi umoristului Lucian Perţa.
De atunci încolo, vedete au fost muzica populară şi bucatele îmbelşugate. Pînă la anul, cînd Serile de Poezie „Nichita Stănescu” vor schimba prefixul...
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
