În vechi potire astăzi nu mai stărui
ca un străin de mine mă revărs
cu bucurii cu fapte şi cu plâns
în unda ta tu, Dunăre mă-ngădui!
Cum oare-ar fi să lenevesc o clipă
să mă băltesc în rădăcini şi cioate
o lotcă amarată sigur va socoate
că am făcut de gânduri iar risipă.
Şopteşte-a nouri şi răsare-a soare
meleagul meu de-a pururea în curs
cu dimineţi ce pleacă-nspre apus
pe apă, trestii, sălcii şi culoare.
Mai dă-mi o zi cu mirosuri de baltă
Cerceiii de cireşe roşii din urechi
îi pun pe unda ta a joacă-n scaldă
la ceasul când din slava stelei 'naltă
în fumuri de argint ne risipim
la mal de apă sub un cer sublim.
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 1171
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
