Mohorâtul anotimp bate la uşa noastră

Cu viscole pătrunzătoare şi ger năprasnic iară.

Sumbru este cerul, demult întunecat,

De când zburătoarele spre ţări mai fericite-au plecat.

Numai cristale albe de colo până colo umblă iute

De-atâta bucurie, îmbătate, ameţite, zăpăcite,

Ele cad din zbor

Şi de geamuri se lipesc uşor.

Un mic fulg de nea îmi întinde palma udă a sa

Ca şi cum m-ar invita

Împreună a dansa

Şi cânta.

Aud cum muzica răsună-n parc,

Iar încet, încet în joc intru parc’.

E-al iernii dans vioi

Când toţi fac tărăboi.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (5)

Subscribe to this comment's feed

...
scris de Conţu, 27 decembrie, 2011

"...E-al iernii dans vioi / Când toţi fac tărăboi...", nimic mai mult! Poezia, la primăvară sau la Paştele cailor!

• 
• +0
• 
• 

...
scris de gabriel movileanu, 29 decembrie, 2011

Îmi place poezia!

• 
• +0
• 
• 

...
scris de popescu daniel, 29 decembrie, 2011

Toate 3 poeziile sunt frumoase. Tine-o tot asa!

• 
• +0
• 
• 

Autoarei
scris de Alin Detricean, 29 decembrie, 2011

Si mie-mi place ca ai multi prieteni... Si mai mult ai stiut sa-i mobilizezi. Mai trebuie in schimb sa lucrezi la capitolul poezie. In rest, toate cele bune

• 
• +0
• 
• 

Dans cu iarna...
scris de Stan Gheorghe, 30 decembrie, 2011

Textul are muzicalitate. E bine.

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza